Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Fostii salariati ai Oltchim, trecuti la daune colaterale de guvernanti

De aproape o săptămână, câteva zeci de salariaţi ai Oltchim au intrat în greva foamei, încercând, prin această formă extremă de protest, să-i convingă pe administratorii combinatului, dar mai ales pe guvernanţi să le acorde drepturile. Este vorba despre salariile compensatorii, pentru care, deşi au fost plătite impozite, nu au intrat în conturile foştilor salariaţi.
Nu este pentru prima oară când aceşti oameni apelează la forme de protest extreme, pentru a-şi dobândi drepturile, şi, probabil, nu este nici ultima. Din păcate, senzaţia mea este că statul român, pur şi simplu, nu mai este interesat de ceea ce se întâmplă pe platforma chimică vâlceană. Nu s-a reuşit salvarea combinatului prin nici o metodă, iar cele câteva sute de oameni care au de primit câteva milioane de euro drept salarii compensatorii sunt trecuţi la „daune colaterale”.

Pur şi simplu, în dezastrul economic în care se află România, câteva sute de destine par să nu mai conteze. Cel puţin asta este senzaţia pe care lipsa totală de reacţie faţă de situaţia combinatului vâlcean mi-o induce de câţiva ani. Să fim sinceri: dacă guvernanţii voiau să rezolve problema, ar fi făcut-o de mult. Nu s-ar fi soluţionat problema Oltchim, însă multe familii din Vâlcea nu ar mai fi trăit un coşmar.Tare îmi este teamă că nici de acum înainte nu se va întâmpla nimic. Acele salarii compensatorii par din ce în ce mai îndepărtate. Mia de lei pe care fiecare dintre cei aproape o mie de foşti salariaţi o primeşte lunar, sub formă de „ajutor financiar”, este doar o amăgire pe care oamenii nu vor să o mai accepte. Tare îmi este teamă că nici de acum înainte nu se va întâmpla nimic. Acele salarii compensatorii par din ce în ce mai îndepărtate. Mia de lei pe care fiecare dintre cei aproape o mie de foşti salariaţi o primeşte lunar, sub formă de „ajutor financiar”, este doar o amăgire pe care oamenii nu vor să o mai accepte. Asta ca să nu mai spunem că aceşti bani au fost acordaţi doar începând de acum o lună, pentru ca oamenii să nu moară de foame. Imaginea oferită de protestatarii aflaţi în greva foamei pe iarba din faţa combinatului este dezolantă. Unii dintre ei au ajuns la spital, iar cei rămaşi nu au nici măcar un loc unde să-şi facă nevoile. Stau în soare şi în ploaie, fără ca să-i bage în seamă cineva, iar, în tot acest timp, aleşii neamului îşi votează pe bandă rulantă privilegii care să-i facă adevăraţi supraoameni, într-o totală batjocu_ră faţă de cei care, timp de zeci de ani, au muncit neîntrerupt într-un combinat chimic, alegându-se cu boli profesionale şi cu un trai sub orice critică.