NEVER LOSE HOPE! VLAD NICOLESCU

As vrea sa fac cateva consideratii cu privire la postarile pe facebook “neverloosehope” legate de disparitia tragica a lui Vlad Nicolescu de la bordul navei “josephine prima” pe data de 29 martie. Dumnezeu sa il aiba in paza Sa, indiferent unde se afla, si sa ne rugam cu totii pentru el. Inteleg pozitia mamei, a rudelor si a unora dintre prieteni, care isi exprima cu decenta durerea si isi manifesta dorinta legitima de aflare a adevarului. Dar a blama un intreg echipaj in frunte cu comandantul sau, si a-I considera o adunatura de criminali netrebnici, sau a invinui pe nedrept alte persoane ptr ceea ce consider ca a fost un tragic accident, asa cum din nefericire prea des se intampla pe mare, cu asta nu sunt de acord. Unii dintre semnatarii petitiei on line au postat pe facebook afirmatii nedemne si au improscat cu mizerii in toate partile, in saptamana patimilor, acuzand si invinuind in stanga si in dreapta pe toata lumea, intinand chiar memoria lui Vlad prin faptele lor (includ in aceasta categorie si pe unii asa zisi ziaristi, care se presupune ca ar trebui sa aiba putina decenta si deontologie profesionala, opiniile lor din mass-media avand impact asupra opiniei publice). Fara sa cunoasca macar pe cei pe care ii invinuiesc si ii denigreaza, fara sa stie ca si acele persoane sufera la fel ca si ei, si deplang tragica disparitie a lui Vlad, traind cel mai intens evenimentele. Si fara sa se gandeasca macar ca acele persoane vor ramane marcate psihic pentru toata viata, pentru ca au fost acolo. Va spune asta un om cu peste 20 de ani de navigatie, si care a trecut printr-un naufragiu. Consideratiile mele: 1. Cu privire la actiunile echipajului si ale comandantului: Comandantul a procedat absolut corect, si nimic din ceea ce I se reproseaza nu este adevarat. Probabil disparitia lui Vlad a fost constatata a doua zi, cand trebuia sa se prezinte la locul de munca si nu a facut-o (chiar si pe nava membrii echipajului se bucura de intimitate, si nimeni nu se duce sa verifice pe nimeni in timpul noptii daca doarme sau nu). Atunci comandantul a dispus cautarea la bord, care poate sa dureze 2-3 ore sau chiar mai mult (nava nu este un apartament sau o garsoniera). Cand nu l-au gasit, a lansat alerta “man over board”, sau “pan pan-ul”, alerta care este tratata ca si o alerta “distress” ca si grad de prioritate. Apoi a intors nava, si au inceput operatiunile “search and rescue”. De aici si intarzierea de care toata lumea vorbeste. Trebuie sa stiti ca exista niste proceduri foarte clare in astfel de situatii, nu se actioneaza haotic dupa ureche. Prima nava care i-a confirmat mesajul de alertare, este si cea care a inceput prima operatiunile de cautare, chiar daca “Josephine prima” nu a ajuns inca la fata locului. Iar in momentul cand o statie de coasta, sau MRCC (Maritime Rescue Coordination Center), a receptionat mesajul de alerta, fie direct de la Josephine Prima, fie prin releu de la o alta nava, atunci MRCC-ul a preluat coordonarea operatiunilor, avand si mijloacele si facilitatile pentru o cautare eficienta. Din postarile voastre pe facebook, exact asta s-a intamplat, avand in vedere ca atat autoritatile franceze, cat si cele italiene au participat la operatiunile de cautare. Nu are rost sa intru in detalii cum se face cautarea efectiva, ceea ce trebuie retinut este ca dupa preluarea coordonarii operatiunilor de catre MRCC, acesta poate dispune continuarea drumului catre destinatie a uneia sau a unor nave din zona (un fel de “circulati va rog”), pentru a nu ingreuna cautarea. Asa s-a intamplat si cu josephine prima, nu asa cum idiot s-a exprimat “Ochiu” si altii, cum ca l-ar fi parasit pe Vlad. Marinarii se ajuta la greu, nu se parasesc, cand esti pe mare iti incredintezi viata in mana comandantului, a ofiterului de cart de pe comanda de navigatie, si a ofiterului de cart de la masina, si a ultimului marinar de pe punte. Numai cine nu a navigat, sau nu a pus piciorul pe o nava in viata lui poate sustine asemenea aberatii. 2. Cu privire la disparitia lui Vlad: Dupa cum reiese din spusele mamei, a rudelor si a prietenilor apropiati, Vlad era un foarte bun inotator, de performanta chiar, si exclud cu vehementa posibilitatea unui act suicidal. Dupa spusele comandantului, Vlad ar fi suferit un moment de ratacire, sau depresie nervoasa (din pacate izolarea si conditiile grele de munca pe mare, duc adesea, in mod inexplicabil, la astfel de manifestari). Punand cap la cap aceste doua informatii (mai multe nu avem, doar speculatii), nu credeti ca ar fi posibil ca Vlad, fara sa ia in considere sau sa intentioneze sa se sinucida, a vrut pur si simplu sa faca o baie in mare, sa inoate in mare, (let’s take a swim), fara sa-si dea seama de pericolele la care se expune, daca se afla intr-o astfel de stare? Felul in care au fost gasite tigarile, ceasul, bricheta, pantalonii scurti, conduc la concluzia ca el dorea sa se intoarca, si sa-si gaseasca lucrurile acolo. Chiar si faptul ca a fumat o tigara in careul ofiteri, tot la aceasta concluzie conduce. Cand te duci la mare, stai, te prajesti la soare, sau joci un volei, apoi fumezi o tigara si te duci sa faci o baie. Asta fac fumatorii. Argumentul ca Vlad se lasase de fumat nu este de luat in considerare, si eu m-am lasat de fumat de vreo patru ori, dar totusi fumez si in ziua de astazi. De trei ori m-am reapucat de fumat la bord. Nu sustin ca eu sunt detinatorul adevarului absolut, in fond si asta este tot o speculatie, dar ganditi-va la ea ca la o posibilitate. Lasati autoritatile abilitate sa-si faca treaba, credeti-ma ca si-o fac, nu cele romane, ca nu au jurisprudenta in astfel de cazuri (nu ca si-ar face-o in cazurile in care intr-adevar e nevoie de ele). Si mai ales, lasati comandantul si echipajul in pace, ca si ei sunt oameni si sufera alaturi de dvs. Nu-I mai priviti ca pe “a bunch of criminals”, nu merita asta. In incheiere vreau sa va asigur de toata compasiunea mea, ma voi ruga pentru Vlad, Dumnezeu sa aiba grija de el.