Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#34289: - Ei sunt sunt cioclii Arpechim !!! Ei sunt sunt cioclii Oltchim !!! 

 Ei sunt sunt cioclii Arpechim !!!

Vinovaţi de dispariţia de pe harta economică a Arpechim sunt, în principal, prim-miniştrii care au condus guvernele în perioada de după privatizare. Adică, în ordine, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu şi Victor Ponta. Cei cinci sunt principalii responsabili pentru tragedia de azi. Au condus guverne care nu numai că n-au făcut nimic pentru menţinerea în viaţă a industriei româneşti, în general, dar au lucrat cu spor în a o demola cât mai temeinic.

În opera lor, de punere pe butuci a mândriei industriei petrochimice româneşti, acestor cinci ciocli principali li se adaugă alţi zece, care au deţinut portofoliul Economiei, în aceeaşi perioadă de timp şi care, din rea voinţă, din nepăsare, din dezinteres ori din incompetenţă, au contribuit decisiv la dezastrul de azi. Aceştia sunt: Dan Ioan Popescu (celebru prin scandalul de mită în care a fost implicat, numit de presă „şpaga suedeză”, dar şi prin probleme penale pe care le-a avut), Codruţ Şereş (aflat deja în puşcărie pentru trădare), Varujan Vosganian (scăpat până acum de două ori, de către parlamentari, din mâinile procurorilor; e cel care plângea şi se ungea cu mir în Parlament, numai să nu-i fie luată imunitatea), Adriean Videanu (urmărit penal, a făcut deja cunoştinţă cu beciurile Poliţiei, arestat la domiciliu, deocamdată), piteşteanul Ion Ariton (urmărit penal pentru alte pungăşii), Lucian Bode (expresia elocventă a incompetenţei, nici să fure n-a ştiut), Daniel Chiţoiu (ins asemenea lui Bode, scăpat de urmărirea penală de colegii parlamentari ) şi Andrei Gerea (funcţionar bancar ajuns ministru dintr-o sinistră eroare, mare specialist în vorbe goale şi promisiuni, un ins care nu trebuie crezut nici când dă bună ziua). Lor li se mai adaugă alţi doi inşi, Constantin Niţă şi Mihai Tudose, care au fost miniştri de resort o foarte scurtă perioadă şi care, probabil, nu înţeleg nici ei cum au ajuns într-o astfel de demnitate. Un rol important l-a avut şi fostul ministru al Privatizării din guvernarea CDR, Valentin Ionescu. Fost şi social-democrat, şi ţărănist, şi liberal, ca unul care a pregătit terenul, Ionescu poartă şi el o parte din responsabilitatea eşecului multor privatizări ratate.

Ca să parafrazăm jurământul pe care l-au rostit toţi, la învestirea ca miniştri ori prim-miniştri, le dorim tuturor un sincer „aşa să le ajute Dumnezeu”.

 Platforma industrială Arpechim Piteşti, ca parte a grupului Petrom, a fost privatizată la data de 23 iulie 2004. Grupul austriac OMV a plătit pentru întregul Petrom ceva mai puţin de 700 de milioane de euro. Suma e, în mod evident, cu mult sub valoarea de piaţă reală a companiei româneşti. Numai terenurile pe care au pus mâna austriecii, după privatizare, fac de vreo 10 ori mai mult de atât. Într-o paranteză spus, imaginaţi-vă cam la ce valori s-au ridicat şpăgile, în cazul privatizării Petrom-Arpechim.

De notat că, în anul 2006, capacităţile industriale de la Arpechim au fost modernizate şi aduse tehnologic la cel mai înalt nivel.

Practic, Arpechim a fost închisă la data de 3 iunie 2010, atunci când, cu una sau două excepţii, au fost oprite toate instalaţiile.