Apăraţi istoria românilor

Subiectul dezbatut se inscrie perfect in tot ce se intampla astazi in Romania. Vedem, auzim, ne exprimam opinii, facem petitii si realizam NIMIC. Imi este greu sa vad ca am mai pierdut o lupta in razboiul supravietuirii neamului (reactia este post factum, intrucat lucrarea a aparut deja si circula, iar prin editura care a publicat-o ii confera "credibilitate" si, indirect, gir oficial) si ma intreb unde sunt instrumentele de aparare preventiva, unde sunt institutiile care ar fi trebuit sa stie si sa reactioneze la initierea, derularea si finalizarea cu succes a acestei marsavii de neimaginat si de neacceptat. Ca Patapievici nu da doi bani pe romani o stim de mult. Aproape toti. Cei care n-o stiau l-au facut responsabil cu promovarea culturii romane peste hotare. Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa poata sa faca ce vrea. Stiti, in medicina, cand gangrena se intinde, medicul scoate bisturiul. Si taie. In istoriografia romaneasca, cand apar falsul si denaturarea, cine ce scoate? Si ce face? O petitie!?! E buna si asta, dar ... nu vindeca. Iar daca te duci sa le ceri sa-ndrepte lucrurile celor care au comis strambatatile, atunci nu esti decat ... hai sa zicem un naiv, ca sa ne pastram in limitele unui limbaj dulceag. Sa se inteleaga bine. Nu contest actiunea de intocmire a acestei petitii. Ba, dupa cum se vede, subscriu la ea. Deplang doar faptul ca numai asta avem. Iar asta ajuta prea putin, zic eu. Si regret ca trebuie sa zic asta. Amarnic.