S.O.S. familia!

de Robert Oscar Lopez, 28 octombrie 2013, The Public Discourse

În timp ce conservatorii americani sunt distraşi de dezbaterile interne, puternica și prospera mişcare internaţională pentru drepturile comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transexuali) vizează în mod agresiv naţiunile mai sărace şi mai puţin puternice.

În discursul său ținut în faţa Naţiunilor Unite la începutul acestei luni – lăudându-se cu iniţiativa americană din cadrul mişcării globale pentru normalizarea homosexualităţii, a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a tehnologiei de reproducere artificială şi a cross-dressing-ului (îmbrăcarea hainelor sexului opus) – John Kerry a descris vastele resurse financiare pe care singura superputere a lumii se bazează pentru a exporta astfel de idei unor naţiuni care au obiecţii religioase sau culturale:

„Fondul Global pentru Egalitate este o modalitate prin care ţările cu o viziune similară pot contesta această nedreptate şi îşi pot arăta sprijinul pentru persoanele aparținând comunităţii LGBT. De când Statele Unite au instituit Fondul în anul 2011, au fost alocate peste 7 milioane de dolari la mai mult de 50 de ţări din întreaga lume. În plus, investiţiile au ajutat la atacarea legilor discriminatorii care subminau drepturile omului  şi la susţinerea organizaţiilor societăţii civile care apărau aceste drepturi.

Cu sprijinul mai multor guverne cu o viziune similară, printre care Olanda, Norvegia, Franţa, Germania, Islanda, Finlanda, Danemarca şi a unor parteneri din sectoarele private, ne extindem sfera de aplicare a programelor susţinute de acest Fond. La începutul acestei luni, preşedintele Obama şi prim-ministrul Suediei, Fredrik Reinfeldt, au anunţat o suplimentare de 12 milioane de dolari pentru această iniţiativă. Iar astăzi vă anunț cu bucurie despre o altă  contribuţie de 1 milion de dolari din partea Olandei, şi pentru care suntem recunoscători. ”

Kerry mărturiseşte că el împreună cu alte naţiuni înstărite alocă bani pentru a finanţa insurgențe culturale în ţările mai sărace şi mai puţin puternice. De exemplu, în America Latină sunt trimiși agenţi americani care primesc fonduri federale pentru a instrui persoane care să instige lumea împotriva legilor ţării gazdă.

(...)

Susţinătorii „ism”-ului LGBT, pe care eu îl numesc ligbitism din lipsa unui cuvânt existent, au fost geniali atunci când i-au distras pe tradiționaliștii din fiecare ţară cu discuţii despre moralitate, în timp ce s-au năpustit asupra următorul front de război ideologic.

Până în prezent, conservatorii din naţiuni precum SUA, Canada, Argentina, şi Franţa, au căzut pradă tacticilor operaţionale viclene ale ligbitiștilor. În timp ce oamenii din Statele Unite – în special opozanţii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex – erau prinşi la ei acasă în lupte necontenite cu lobby-ul LGBT, lobby-ul a făcut o mişcare la nivel mondial prin intermediul Departamentului Administrativ de Stat al lui Obama, care a schimbat efectiv peisajul global.

Aceasta a fost mişcarea clasică pe care armata o numeşte „fentă”. Iată cum Manualul Armatei de Câmp defineşte o fentă (Vezi FM 101-5-1, termeni operaţionali):

Un tip de atac folosit în mod înşelător pentru a distrage atenţia inamicului de la zona principală de atac. Acesta îl determină pe inamic să îşi mute rezervele sau să-şi transfere armele, drept răspuns la fentă. Aceste simulări trebuie să pară reale şi, prin urmare, este nevoie să existe un contact cu inamicul. De obicei, se intervine cu un atac cu obiectiv limitat ce variază ca şi amploare, de la un raid, la un atac cu arme.

Lobby-ul LGBT i-a implicat pe purtătorii de cuvânt din fiecare ţară în lupte înverşunate cu privire la cuvântul „căsătorie”, în timp ce ei avansau cu rapiditate pe tărâmul procreaţiei, deschizând linii de trafic de biomateriale şi noi pieţe de copii, fără a fi criticaţi pentru încălcări grave ale drepturilor omului.

A se lua în considerare cele petrecute în ultima perioadă legat de dezbaterea despre veniturile pentru copiii crescuţi de cupluri de persoane de acelaşi sex. Cu siguranţă, este nevoie să luăm în calcul studiile care contracarează „consensul” artificial între susţinătorii căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex, cum că aceşti copii nu vor întâmpina dezavantaje deosebite.

Însă, prin faptul că au acceptat să trateze dacă copiii crescuţi de persoane gay sunt „mai buni” sau „mai răi” decât alţi copii, tradiţionaliştii au făcut ca aceşti copii să se simtă atacaţi pentru o situaţie domestică pe care ei nu au ales-o. Prin aceasta, au lăsat lobby-ului LGBT teren liber să marcheze. Atâta timp cât lobby-ul LGBT putea să înainteze studii şi exemple măreţe de poveşti de succes, cum este cea a lui Zach Wahls, indiferent cât de forţate sau non-generalizabile, ideile conservatorilor păreau să se infirme.

Michel Foucault ar fi mândru – nu doar de ligbitiști, dar şi de puterile din umbră care se dezvoltă pentru a-i opri. Foucault a expus clar faptul că indiferent care sunt tacticile pe care cineva le foloseşte pentru a exercita puterea, aceste pot fi folosite împotriva lui. Aceste mișcări se dezvoltă în Franţa, unde am avut onoarea să vorbesc în cadrul „Universităţii de vară”, organizate de Manif pour tous.

Când în timpul scurtului meu discurs am afirmat că lobby-ul LGBT a avut o influenţă exagerată asupra Departamentului de Stat al lui John Kerry, un vuiet de huiduieli a cuprins încăperea. Europenii, chiar şi aceia care sunt de acord cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex, tind să considere agenda mai extinsă a ligbitiștilor, în special în ceea ce priveşte redefinirea familiilor, drept o marcă „made în SUA” destinată exportului. Aceasta va fi tema următorului meu articol pentru Public Discourse.

articol complet pe: http://www.drumeuropean.ro/?p=1935
de pe Vremuri vechi și noi