România-Norvegia, împreună pentru copiii Bodnariu

Pentru că luarea copiilor din sânul familiei este un abuz. Am sesizat ca pe lângă abuz se remarcă existenţa unei rele -credinţe, ceea ce înseamnă că în realitate s-a urmărit răpirea cu orice risc a ccopiilor. Este de arătat că răpirea copiilor nu este fapta statului norvegian, ci a unei organizaţii ce se declara particulară cu o independenţă creată artificial, nedisimulată şi care nici nu poate fi disociată de faptele de răpiri. Mulţi fac apologia ajutorului statului norvegian, numai că în acest caz, ajutorul este anihilat de un fapt mult abuziv şi neţărmurit în gravitatea lui. Nu cred că trebuie să se scoată în evidenţă ajutorul dat pentru că faptele comise, adevărate infracţiuni, nu sunt ale statului, ci ale unei persoane juridice. Dar dacă statul a autorizat serviciul aceste organizaţii, care între timp s-a compromis, atunci statul indirect dar evident se face vinovat că nu ia atitudine împotriva respectivei societăţi private. În plus, arăt că statul norvegian a încălcat legea internă a României ceea ce tradusă în relaţii internaţionale, înseamnă că a încălcat suveranitatea statului român. Cetăţenii români sunt ocrotiţi şi apăraţi de legea română ori unde s-ar afla, de accea dacă un stat străin atacă cetăţeanul român în orice mod, statul respectiv devine responsabil. Sunt multe alte aspecte ce pot fi arătate, dar mă opresc aici, cu meţiunea că semnez cu drag şi responsabilitate PETIŢIA ŞI ADER LA EMISIUNEA CE O FACEŢI PENTRU NOI CU TÂTA DEVOTAMENT ŞI SACRIFICIU. Cu respect Valeriu matei

Nu este admisibil sa se intimple asa ceva in anul secolul 21. Oare cu copiii familiilor norvegiene se intimpla la fel?