Merita redata demnitatea acestor oameni care au suferit foarte mult ca noi si copii nostri sa avem aceasta palida democratie.Le raminem vesnic datotri pentru principiile lor.

in tara tortionarilor, mor oamenii demni. Au mai ramas atat de putini care au avut sperante mari in 1989. Dar ce sa vazi ? O mana de securisti au intors tara pe dos, au calcat pe morminte, si-au batut joc de valorile si bogatiile acestei tari. Daca vrem sa mai existam ca natie trebuie sa luam atitudine, sa spunem ce gandim, sa votam rational. Daca ar fi dups mine, toti care au fost la conducerea tarii in ultimii 24 de ani ar trebui sa raspunda, pentru ca s-a ales praful de tara noastra. Sa nu ne imbatam cu apa rece, sa clamam intrarea in U.E. si NATO. Cat ne-a costat? Mai putem noi sa respiram liberi in tara noastra pentru ca o mana de tradatori ne-au vandut ? Asa ca respect pentru ceio care au indurat si au suferit pentru idealuri si libertate

Este intro zither ce li se intampla ancestor eroi!!!

Poate cand va disparea Basescu de la Cotroceni vom incepe sa redevenim un popor normal Oricum numai de noi depinde sa-l inlocuim cu un om normal si de politicieni sa ne propuna oameni adevarati, verticali care sa nu se dezica de la o zi la alta, care sa nu mai foloseasca tehnici securiste

Avem datoria morala sa avem grija de adevaratii eroi ai Romaniei!

Fiind nascuta in deportare-in Baragan-,am crescut printre ei,am fost crescuta de ei,ii respect si daca as putea i-as imbratisa pe toti,pe toti acesti adevarati eroi.Impreuna,poate,macar incercam sa le redam demnitatea!Dar ei o au!Au avut-o intotdeauna!Ca nu sunt respectati(?!)...este cutotul altceva!M-as bucura macar sa fie respectati,mangaiati la batranete si iubiti in cei cativa ani cat vor mai fi printre noi!

Si socrul meu a fost detinut politic iar prin semna rea acestei petitii ii aduc post-mortem un umil omagiu.

Sa nu uitam nici deportatii!

Să lăsăm lașitatea în care ne complacem adesea și să redăm demnitatea acestor OAMENI cărora le suntem datori pururea!

Multumim Oana.

am ajuns sa scriu" : mi'e RUSINE ca traiesc/vietuiesc in aceasta tzara../... rusine...(ma feresc de copii acum cand scriu..pe ei in motiveaz sa citeasca isoria noastra ...atata nesimtire si rautate ca acum...Romania n'a cunoscut'o...sa ajungi sa'ti fie frica de roman"?..o tara care isi ucide adevaratele valori... mi'e rusine ca traiesc asta...

Tot respectul! Suntem alaturi de acesti eroi adevarati ai Romaniei!

Tatal meu a fost detinut politic si din pacate ,el nu mai este printre noi! A MURIT plin de boli la varsta de 55 de ani datorita suferintelor si TBC-ului osos care,l-a mancat in lagarele comuniste si la propriu si la figurat! Datorita maltratarilor si chinurilor l-a care a fost supus ,Dumnezeu l-a vrut langa el prea devreme ....A lasat un gol enorm in viata noastra ,gol care nu va putea fii umplut niciodata...Sunt multe de spus ,dar din pacate ,spatiul nu mi-ar permite si nu vreau sa plictisesc ,dar de un lucru sunt sigura ,,TATAL MEU A FOST SI ESTE UN EROU SI UN MARTIR AL ACESTEI TARI!!PACAT CA SUNT UITATI! CU EI A INCEPUT SCHIMBAREA DE CARE, ACUM PROFITA MAGARII ,PARDON MAI MARII ACESTEI TARI!!!

Felicitări pentru această inițiativă! Pentru acești oameni ar trebui să facem mult mai multe, întrucât sunt singurii care știu foarte bine ce înseamnă suferința, demnitatea și dragostea de țară, care între timp este demonetizată.

NU EXISTA NIMIC DE COMENTAT. AU FOST ATROCITATI CARE INCA NU SUNT EXPUSE. COMUNISMUL NU A MURIT ODATA CU CEAUSESCU, CI TRAIESTE SI NE 'CONDUCE" CA SI PANA IN 89, PRIN COPIII SI NEPOTII CRIMINALILOR!

Rușine să ne fie pentru felul în care i-am tratat pe eroii care s-au opus comunismului și s-au îngrijit de onoarea neamului românesc! Plec capul pentru demnitatea și tăria lor de caracter..!

Durerea detinutilor politici acum este si mai cumplita, cand compara jertfa vietii lor cu realitatea din Romania.

Acesti oameni merita respectul comunitatii !

Daca nu intelegem drama continua a acestor oameni suntem demni de tot dispretul.

Respect pentru oamenii care au luptat pentru demnitatea umana.

Sunt casatorita de peste 48 de ani cu un fost deportat in Baragan si pot spune ca cei patru ani si jumatate, cat a stat in camp si apoi in bordei sapat in pamant, l-au afectat emotional, nu doar pe el, ci intreaga familie. La momentul deportarii avea doar zece ani si abia ii murise mama, iar fratele sau, de nici doi ani, a ramas in comuna natala, in grija rudelor. Este greu de povestit cate a indurat.

Multumesc doamnei Stanciulescu pentru initierea petitiei.

Ma numesc Tapus Constantin si detin calitatea de LUPTATOR IN REZISTENTA ANTICOMUNISTA calitate atribuita prin decizie a Min Justitiei si beneficiez de drepturile DL 118/1990 .

macar acum in al 12-lea ceas