Când taxele devin bariere, sportul juvenil moare în tăcere!

Sportul juvenil vâlcean nu moare din lipsă de talent. Moare din cauza taxelor.

În spatele fiecărui copil care intră pe teren se află un părinte care muncește, plătește și speră. Speră că sacrificiul va fi respectat, nu taxat până la epuizare.

În prezent, taxa pentru o oră de închiriere a sălii de sport este de 300 de lei/ora. 

Inițial, taxa de închiriere a fost de 138 lei/oră + utilități.

Ulterior, printr-un act adițional aprobat în Consiliul Local, această taxă a fost majorată la 300 de lei/oră, fără ca sala să beneficieze de îmbunătățiri sau condiții corespunzătoare.Pe langa asta, trebuie plătit un antrenor, echipamente, taxe competiționale, arbitraj + asistenta medicala. 

Această majorare este cu atât mai greu de înțeles cu cât starea sălii este deplorabilă:

plouă în sală, existând risc real de accidentare atât la antrenamente, cât și la orele de sport;

vestiarele și băile sunt într-o stare jalnică;

marcajele terenului de handbal nu au fost realizate de administrație, ci de noi, părinții, împreună cu dna. antrenoarea, din fonduri proprii și prin muncă voluntară.

În aceste condiții, majorarea chiriei la 300 lei/oră este nu doar exagerată, ci profund nedreaptă.

Un antrenament durează minimum o oră și jumătate, iar copiii au trei antrenamente pe săptămână, ceea ce înseamnă:

450 lei per antrenament,

peste 1.350 lei pe săptămână,

și mai mult de 5.000 lei pe lună, doar pentru închirierea sălii.

Aceste costuri sunt transferate inevitabil asupra părinților. Pentru multe familii, ele nu mai reprezintă un efort, ci o barieră imposibil de depășit.

Copiii nu sunt îndepărtați de sport din lipsă de muncă, disciplină sau talent, ci din cauza unor decizii administrative care ignoră realitatea din teren — la propriu și la figurat.

Sportul juvenil nu trebuie să fie o sursă de venit, ci o investiție în sănătatea și viitorul copiilor.

Nu poți cere tarife de sală modernă pentru o infrastructură lăsată în paragină și întreținută, în mod ironic, de părinți.

Solicităm:

Revizuirea urgentă a tarifului de închiriere a sălii de sport;

Corelarea taxei cu starea reală a bazei sportive;

Transparență în stabilirea tarifelor;

Condiții sigure și decente pentru copiii care fac sport.

Câți copii vor mai renunța până când cineva va spune „destul”?

Această petiție nu este despre revoltă. Este despre responsabilitate. 

Nu este despre bani. Este despre copiii acestui oraș condus de un "iubitor" al sportului! 

Mihaela    Contactați autorul petiției