Apărăm INTERESUL SUPERIOR AL FIECĂRUI COPIL

Apărăm INTERESUL SUPERIOR AL FIECĂRUI COPIL:

   -Spunem NU incluziunii forțate a copiilor cu dizabilități!

   -Spunem NU desființării școlilor speciale!

   -Spunem NU desființării școlilor profesionale speciale ! 

Argumente:  

1.      Incluziunea școlară trebuie  văzută ca un proces amplu de asigurare a accesului la educație, cu implicații și schimbări la toate nivelurile și componentele comunității școlare, nu doar ca nivel al serviciilor oferite și care necesită îmbunătățire. Stabilirea nivelului de sprijin corespunzător fiecărui copil cu dizabilități / nevoi speciale presupune o evaluare unitară la nivelul tuturor unităților de învățământ.

2.      Extinderea procesului de incluziune școlară a copiilor cu dizabilități este necesară și utilă, dar reușita acestui demers nu va fi realizată prin scoaterea copiilor cu dizabilități/ nevoi speciale din unitățile de învățământ special, indiferent de traseul lor școlar anterior,  și plasarea lor în unități școlare de masă cu efective școlare de cele mai multe ori supradimensionate ca efectiv, cu deficit de resurse umane și spații școlare disponibile pentru asigurarea consilierii școlare, terapiei logopedice și a serviciilor de sprijin educațional și fără a asigura resursele umane calificate și resursele materiale specifice de suport. 

Experiențele practice acumulate în perioada 2000 – 2022 privind incluziunea, demonstrează că reușita acestui demers este condiționată de:

- îmbunătățirea infrastructurii școlilor din învățământul de masă și redimensionarea efectivelor școlare, cu asigurarea resursei umane necesare;

- familiarizarea tuturor cadrelor didactice cu un minim de cunoștințe specifice domeniul incluziunii școlare și sociale; - înființarea posturilor de profesor consilier școlar și profesor logoped pentru toate unitățile de învățământ (respectându –se proporția de un post la 500 de elevi/ 500 elevi și preșcolari/ 300 preșcolari);

- înființarea posturilor de profesor de sprijin/ itinerant necesare în primul rând pentru elevii deja integrați și care nu beneficiază de aceste servicii, precum și redimensionarea numărului de copii cu dizabilități/ nevoi speciale alocat unui profesor de sprijin, în funcție de tipul/ gradul dizabilităților;

- asigurarea posturilor necesare pentru asigurarea școlarizării la domiciliu pentru toți elevii care din motive medicale sunt nedeplasabili;

- o evaluare obiectivă, acordarea serviciilor necesare și identificarea soluției optime de asigurare a acestora pentru fiecare elev, urmărind INTERESUL MAJOR AL COPILULUI și evitarea/ diminuarea fenomenelor de bullying și inadaptare școlară.

3.      În prezent sistemul de învățământ special, prin școlile speciale de diferite niveluri asigură educația diferențiată de care au nevoie copiii cu dizabilități în funcție de particularitățile și nevoile individuale – dispun de resursă umană calificată și resurse materiale adaptate și deseori dezvoltate la nivel instituțional.  Unitățile de învățământ special sunt și trebuie să rămână o formă de încluziune pentru copiii cu dizabilități grave/ severe/ asociate dar și pentru cei  cu alte tipuri și grade de dizabilități pentru care celelalte măsuri incluzive nu au dat rezultate, ținându-se cont de opțiunea liber exprimată și informată a părintelui / reprezentantului legal.

4.      Acordarea sprijinului prin reducerea componentei curriculare cu cel mult 20%, ridică o multitudine de întrebări: cum se face această reducere ? prin reducerea numărului de ore, prin reducerea disciplinelor, prin reducerea conținuturilor? Atunci și subiectele la evaluările naționale vor fi individualizate?... etc.

5.   INTERESUL SUPERIOR AL FIECĂRUI COPIL trebuie asigurat astfel încât acesta să – și atingă potențialul individual maxim, să – și formeze competențele necesare unei cât mai bune inserții pe piața muncii, diminuând numărul tinerilor asistați social sau cu un grad crescut de dependență de alții.  Acesta nu mai este respectat într-un sistem educațional ce include ca obligatoriu și nivelul liceal, care transformă școlile profesionale (care pun accentul pe formare competențelor practice) în licee profesionale, doar pentru facilitarea accesului la examenul de Bacalaureat, reducând perioada de dezvoltare  a competențelor profesionale de la nivel 3 la nivel 4 la un singur an școlar, în care ponderea disciplinelor de cultura generală este mărită în detrimentul disciplinelor cu caracter tehnic și practic.

Mai mult, conform noii legi, indiferent de potențial și particularitățile individuale, toți elevii, deci și cei cu dizabilități / nevoi speciale grave, severe, profunde și/ sau asociate ar trebui să urmeze învățământul liceal obligatoriu. Transformarea școlilor profesionale speciale în licee profesionale nu le va mai permite tinerilor cu dizabilități să își formeze competențele practice minime necesare  inserției profesionale și sociale, datorită dificultăților de organizare a învățării diferențiate în medii protejate și  a ponderii scăzute a curriculumului de specialitate cu caracter practic.  

Reformarea sistemului educațional actual NU înseamnă repetarea unor experiențe eșuate, ci valorificarea punctelor tari și reușitelor deja certificate, gradat și nu în forță, în interesul major AL TUTUROR COPIILOR!