Patrimoniul istoric national între profesionism si amatorism

în atenţia

MINISTERULUI CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

COMISIEI NAŢIONALE DE ARHEOLOGIE

 

Memoriu

 

DOMNULE MINISTRU

 

Iniţiatorul acestui document este arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a României (mai jos MNIR) şi scrie nu doar în nume propriu, ci cunoscând opiniile colegilor săi. Rămâne de văzut câţi se vor alătura, prin semnătura lor, acestui demers, fiind evident că se vor supune astfel retorsiunilor administrative; sunt însă destul de sigur că dau glas preocupărilor majorităţii arheologilor din acestă instituţie, şi nu numai.

Aşa cum presa scrisă şi audio-vizuală a prezentat pe larg, la începutul lunii septembrie 2013, numitul Iulian Enache, care se prezintă drept „arheolog amator”, a oferit MNIR un tezaur de accele turceşti din prima jumătate a veacului al XV-lea, respectiv circa 47.000 de monede de argint, cântărind aproape 55 de kg, tezaur pe care pretinde a-l fi descoperit la limita localităţilor Goleşti şi Budeşti, jud. Vâlcea. Aşa cum a anunţat toată presa (a se vedea, în lista de mai jos, legătura către Ştirile ProTV), o primă consecinţă a fost acordarea unui premiu în valoare de 45.000 lei, cu titlu de avans. Conform legii (182/2000, art. 49, al. 4), descoperitorul are dreptul la până la 45% din valoarea bunului cultural, estimat între jumătate de milion şi un milion de euro. Cu alte cuvinte, d-l Iulian Enache mai are dreptul la între 200 şi 450 mii euro. Vă reamintesc, cu respect, că Ministerul Culturii a alocat cercetărilor arheologice, în anul 2013, cca. 100.000 de euro la nivel naţional.

Directorul general al MNIR nu s-a mulţumit de a netezi „arheologului amator” accesul la considerabila despăgubire, dar nu s-a jenat să ridice osanale unui  cetăţean pe care eu personal îl consider cel puţin dubios. Într-un reportaj publicat de Gândul, la 8 septembrie, Ernest Oberländer Târnoveanu declara despre individ că „Domnul ăsta, Iulian Enache, este extraordinar, un exemplu de moralitate şi simţ civic”. Ca şi cum pactizarea cu jefuitorii patrimoniului naţional nu ar fi fost suficientă, domnul Director General sugera chiar că astfel de personaje „ar putea deveni chiar colaboratori ai muzeului” (Realitatea TV, Reporterii Realităţii, emisiunea din 19 octombrie 2013, de la minutul 14:30), probabil pentru a preda arheologilor tehnici moderne de cercetare. Pe aceeaşi linie de avânt tehnologic şi civic, d-l Oberländer făcea această uluitoare declaraţie, la TVR (telejurnal, 8 nov. 2013, de la minutul 20:53):

"Arheologii ar trebui să învețe de la braconieri. Închistarea arheologilor în precepte depășite duce la pierderea de patrimoniu. Noi ar trebui să învățăm din această lecție și să fim cu un pas înaintea lor, nu cu 100 de pași în urma lor"

Deşi lucrează de cca. 30 de ani în domeniu, d-l director al MNIR se face a uita ceea ce cu siguranţă ştie foarte bine: pentru fiecare obiect mai important decât o şaibă de la tractor se fac sute de găuri în pământ, pentru fiecare fibulă – mii de găuri, iar pentru un tezaur de o anume importanţă – cu mult mai multe. Marele perdant, aici, nu este doar actuala generaţie de arheologi, care, în ciuda doctoratelor, se văd inferiori unor aventurieri, ci siturile istorice ale României, care sunt distruse pe baze sistematice, sub stimulul lăcomiei căutătorilor de comori sau a unor directori, aşa cum se poate proba cu descoperiri recente intrate în patrimoniul MNIR (mai multe fibule, de epoci diferite, care nu pot fi găsite decât într-un sit arheologic, nu pe un câmp oarecare). Deşi legea interzice săpăturile neautorizate în siturile înregistrate, în realitate nimeni nu poate garanta nimic, lipsind mijloacele legale de probă. Golurile din activitatea de înregistrare a siturilor, dar şi incapacitatea poliţiei teritoriale de a cunoaşte limitele siturilor arheologice, face ca prevederea legală să fie inoperantă.

Să ne întoarcem însă la faptele în discuţie şi să vedem dacă, într-adevăr, s-a aplicat legea.

Detectoristul Iulian Enache pretinde că ar fi descoperit tezaurul de la Goleşti (sau Budeşti) duminică, 1 septembrie, că ar fi contactat MNIR a doua zi, luni dimineaţă, şi că le-ar fi predat specialiştilor MNIR marţi, deci pe 3 septembrie. Trecând peste aspectul legal că cetăţeanul avea datoria să anunţe primarul localităţii, nu Muzeul Naţional, declaraţiile lui Iulian Enache nu pot fi decât false. Toate cele 47.000 au fost în prealabil curăţate, operaţiune care nu poate dura mai puţin de 10 zile, pentru un lot mic de piese, şi se poate întinde pe multe luni, pentru un lot mare de piese, indiferent de capacitatea de prelucrare a laboratorului. Curăţate fiind, locul lor de provenienţă (evidenţiabil după urmele de pământ, care pot fi analizate chimic) nu mai poate fi demonstrat indubitabil. Oricum, numitul Enache Iulian nu avea cum să cureţe 47.000 de monede de dumincă până marţi, iar explicaţia cu furtunul de apă poate convinge cel mult pe consătenii săi. Oxizii depuşi pe monede, în peste cinci sute de ani, nu se pot curăţa cu apă, ci chimic, prin procedee relativ lente, fapt demonstrat de miile de piese metalice găsite de arheologi, care stau ani de zile în laboratorul de restaurare). Pe scurt, lotul de monede era pregătit pentru o „tranzacţie” internaţională care, dintr-un motiv sau altul, nu a mai avut loc. A urmat „norocosul” telefon la MNIR.

Declaraţiile publice ale numitului Enache Iulian nu pot fi decât mincinoase. Deşi declară că în ziua de duminică, 1 septembrie 2013, a plecat şi a acţionat singur, este evident că nu ar fi putut să se descurce cu echipamentul (detectorul, lopăţica) şi cu 55 de kg de argint (în ce a ambalat şi cum a cărat cele 47000 de piese?).

Chiar dacă, să spunem, specialiştii MNIR nu şi-ar fi dat seama de astfel de lucruri (greu de crezut…), „premierea” infractorului Enache Iulian a fost oricum ilegală. Să vedem mai atent textul legii 182/ 2000 republicată:

Art. 49. – (1):

Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. (1) sunt obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea.

Art. 46 – (1) la care face trimitere cel de mai sus:

Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor legale.

Întrebare simplă: reprezintă descoperirea obiectelor metalice, cu detectorul, o acţiune întâmplătoare, sau deliberată? Ce poate fi mai premeditat decât să pleci cu detectorul pe câmp? Legiuitorul se referea, prin lucrări, la orice activităţi al căror scop este oricare altul decât cercetarea arheologică (nu se recomandă numitul Enache Iulian a fi „arheolog”?), respectiv săpături la vie, la livadă, pentru conducte, pentru fundaţii, etc, şi nu la căutarea obiectelor metalice, activitate motivată patrimonial, deci deloc întâmplătoare.

Nu ar strica, în acest context, să ne amintim articolul 136 al Constituţiei României, paragraful 3: „Bogăţiile de interes public ale subsolului (…) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Dacă patrimoniul mobil şi imobil reprezintă „bogăţii de interes public”, atunci orice săpătură neautorizată a cărui scop este dezgroparea unor bunuri de patrimoniu este o infracţiune, câtă vreme făptaşul premeditează însuşirea unei părţi din acele bogăţii inalienabile.

Un alt aspect legal este iluminat de articolul 10 al convenţiei de la Valleta (1992, paragraful iii): „(Ţările semnatare se obligă să) ia măsurile necesare pentru a se asigura că muzeele aflate sub controlul statului (…) nu vor achiziţiona piese de patrimoniu suspectate a proveni din descoperiri realizate în condiţii neprecizate, din săpături ilegale sau deturnate din săpături legale”. Este deci suficient să suspectăm că condiţiile de descoperire nu sunt corect documentate, pentru a interzice astfel de achiziţii, de la bugetul statului. În plus, foarte limpede, aproape toate descoperirile realizate de detectoriştii de metal presupun săpături neautorizate.

Dincolo de aspectul strict legal, care poate face deliciul dezbaterii juriştilor, cum este? Plătim jefuitorii, oameni care fac prăpăd în patrimoniul naţional, mobil şi imobil? Detectoriştii pot săpă oriunde, dacă nu se află într-un sit marcat, eventual şi păzit? În ce bază legală? Atunci de ce arheologii trebuie să ceară autorizaţie de folosire a detectoarelor de metal, pentru fiecare situaţie în parte, chiar dacă acţionează în afara siturilor arheologice înregistrate? Facem concurenţă neloială detectoriştilor?

 

În primul rând, vă rugăm să constataţi faptul că acordarea acelui premiu gumernamental a fost realizată în baza unei interpretări abuzive a legii, echivalând utilizarea detectoarelor de metale „descoperirilor întâmplătoare”. Veţi opri în acest fel un abuz grav, care altfel va stimula jefuitorii de tezaure de patrimoniu, aducând serioase prejudicii şi bugetului naţional, şi patrimoniului istoric, afectat iremediabil de „arheologii amatori”. Este normal să se aloce detectoriştilor fonduri mai mari decât cercetării arheologice autorizate?

În al doilea rând, vă rugăm să luaţi notă că colaborarea noastră cu Ernest Oberländer Târnoveanu nu mai poate continua, pentru că noi suntem doar arheologi, nu detectorişti. Cumulul de funcţie, respectiv director general al MNIR („beneficiarul” detectorismului amator) şi preşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (instituţia care avea ca sarcină să oprească abuzul) s-a demonstrat contraproductiv, favorizând abuzul; nu credem că mai poate rămâne în nici una dintre cele două poziţii. Salvaţi o carieră ştiinţifică prodigioasă, cea a lui Ernest Oberländer Târnoveanu – care este, indiscutabil, unul dintre numismaţii de frunte ai României –, trimiţăndu-l să facă din nou ceea ce ştie mai bine, fiindcă în calitate de manager a arătat doar calităţi despre care am fi preferat să nu aflăm niciodată (lista lucrurilor care îi sunt imputabile este prea lungă pentru a fi menţionată aici).

În al treilea rând, demersul nostru nu are nimic politic şi nu încercăm să stabilim responsabilităţi politice pentru premierea lui Enache Iulian, sau a altor cazuri similare; pentru un om din afara domeniului (protecţia şi studierea patrimoniului) nu este deloc greu să facă o evaluare greşită a unei situaţii, precum cea provocată de un impostor care pozează în cetăţean responsabil. Dorim însă să se stabilească răspunderi profesionale şi manageriale, respectiv ale celor a căror meserie de bază este aceea de custode al patrimoniului, şi ale căror gesturi iresponsabile constituie un atentat direct la patrimoniul istoric mobil şi imobil. Dacă nici în deciziile profesioniştilor nu mai putem avea încredere – în ce direcţie mergem?

În al patrulea rând, vă rugăm să declanşaţi, cu caracter de urgenţă, procedura de revizuire a legislaţiei de protecţie a patrimoniului istoric mobil şi imobil, de mult depăşită de evenimente, pentru a reglementa specific activitatea braconierilor de patrimoniu (tot braconaj este, chiar şi în afara siturilor protejate legal, fiindcă sunt activităţi care presupun săpături neautorizate!). Avem nevoie de o lege care să scoată explicit dintre „lucrările de orice natură” pe cele care atentează la patrimoniul naţional prin folosirea combinată a detectoarelor de metale şi a instrumentelor de săpat. Detaliile unei noi legi ar trebui discutate, fireşte, cu toţi cei interesaţi (inclusiv asociaţiile de detectorişti), în cel mai transparent mod cu puţinţă. Pentru a fi foarte clar: nu susţin scoaterea în afara legii a utilizării detectoarelor de metale, ci necesitatea unei reglementări specifice într-o materie care a fost lăsată, prea mult, la discreţia avocaţilor. În consens cu Constituţia, utilizarea detectoarelor poate rămâne o opţiune, câtă vreme săpăturile ilegale sunt explicit incriminate.

Închei cu constatarea că un episod nefericit – cazul Enache – se transformă cu uşurinţă într-un exemplu de urmat de către toţi aventurierii cu pretenţii de „arheolog amator”. În lista de legături utile de mai jos veţi găsi situaţii similare din judeţele Neamţ şi Prahova, dar noi avem cunoştinţă evenimente similare şi din alte regiuni (de exemplu Ilfov); în toate cazurile invocate până aici „partenerul” de afaceri al braconierilor a fost MNIR, mai exact – directorul său general. Izul penal al acestor colaborări este bine evidenţiat de „eroul” de la Neamţ, care, mai nou, este cercetat de poliţia locală pentru tăinuire de patrimoniu arheologic; acelaşi cetăţean care, conform unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, a primit deja de la MNIR peste 30.000 de lei, pentru fapta sa de „conştiinţă civică”. Cheltuielile angajate de MNIR în 2013, pe achiziţia de piese de patrimoniu din astfel de surse se ridică spre 500.000 lei, în timp ce, pentru cercetarea arheologică proprie, s-a cheltuit o zecime din această sumă.

S-au creat, în cursul anului trecut, precedente extrem de periculoase, care au tendinţa de a deveni lege cutumiară, o practică „normală”, urmată fără clipire şi de alte muzee (că dacă tot se jefuieşte, toată lumea vrea o felie din tort…). În chiar zilele în care documentam acest material a apărut cazul Zlatna. Rezultatul este, practic, compromiterea unei descoperiri foarte importante pentru un premiu de… 1500 de lei. Personal aş fi preferat, cel puţin în acest caz, un premiu mult mai mare, acordat pentru distrugeri limitate la descoperirea iniţială; înţelegând destul de bine ceea ce face, detectoristul cu pricina s-a întors la locul faptei şi a mai săpat patru morminte; dar, altminteri, el este nu numai „nevinovat”, în optica autorităţilor locale, dar e numai bun pentru interviuri televizate. Ca şi alţi eroi locali. Astfel, el ne explică necesitatea ca locul descoperirii să nu fie dezvăluit, pentru a feri patrimoniul naţional de… căutătorii de comori (ultima legătură din lista de mai jos).

 

dr. Eugen S. Teodor

arheolog

Muzeul Naţional de Istorie a României

 

 

legături utile – cazul Enache:

Viaţa Vâlcii (5 septembrie 2013, anunţă descoperirea, dar cu alt… descoperitor)

http://www.viatavalcii.ro/index.php/component/content/article/50-primul/18707-gheorghe-soare-pensionar-in-varst-de-62-de-ani-a-dat-intampltor-peste-el-cel-mai-mare-tezaur-monetar-descoperit-la-goleti.html

 

Ştirile ProTV (8 septembrie?)

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/recompensa-primita-de-iulian-romanul-care-a-descoperit-comoara-lui-murad-al-ii-lea.html

 

Gândul (9 septembrie 2013, „exemplu de moralitate şi simţ civic”))

http://www.gandul.info/reportaj/tezaurul-de-la-golesti-cum-a-descoperit-iulian-un-roman-cu-spirit-civic-comoara-lui-murad-al-ii-lea-11298952

 

Digi24 TV (11 septembrie, premierul îşi exprimă speranţa că Enache va folosi banii ca să facă şi alte descoperiri…)

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Recompensa+pentru+cel+care+a+descoperit+tezaurul+de+la+Valcea

 

Site web specializat al detectoriştilor (important pentru a fi prezentat o fotografie de detaliu a pieselor descoperite şi curăţate)

http://detectoare-metale.ro/index.php?main_page=page&id=57&chapter=4&language=en

 

Realitatea TV, Reporterii Realităţii, 19 octombrie (v. de la min 14:30, unde Oberländer-Târnoveanu îşi exprimă speranţa de a-l avea pe Enache colaborator al muzeului); emisiunea este un exemplu de catastrofă mediatică, în care un delincvent devine erou naţional; dr. Petac (Cabinetul Numismatic al Academiei), după minutul 23:30, face o evaluare de un milion de euro pentru tezaurul de la Goleşti

http://www.realitatea.net/emisiuni/reporteriirealitatii.html#emisiune19Octombrie2013-2059

 

TVR1, Telejurnal, 8 noiembrie 2013 – declaraţia directorului MNIR, conform căruia arheologii au de învăţat de la braconieri (vezi mai ales de la minutul 21:50)

http://www.tvrplus.ro//editie-telejurnal-150122

 

legături utile – cazul Piatra Neamţ:

HotNews, 21 oct. 2013, cazul Piatra Neamţ (alt caz important din 2013, în care autorul descoperirii se autodenunţă, mărturisind că era în căutarea unei fortificaţii medievale, deci o încălcare deliberată a legii; şi acest tezaur a ajuns la MNIR)

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-15853675-pasionat-arheologie-descoperit-270-monede-romane-argint-langa-piatra-neamt.htm

 

Realitatea Media, 22 oct. 2013

http://www.realitateamedia.ro/eveniment/15098-comoara-din-tazlu-un-pietrean-inginer-silvic-i-arheolog-amator-a-descoperit-un-tezaur-de-279-de-monede-vechi-de-dou-mii-de-ani.html

Ziarul Ceahlăul, 17 ian. 2014, despre deschiderea dosarului penal

http://ziarulceahlaul.ro/descoperitorul-tezaurului-de-la-tazlau-cercetat-penal/

legături utile – cazul Prahova:

Yahoo-News, ro, 27 nov. 2013, alte activităţi de gen (inclusiv descoperiri de fibule, în judeţul Prahova)

http://ro.stiri.yahoo.com/patru-tezaure-monetare—descoperite-%C3%AEn-prahova-131646796.html

legături utile – cazul Zlatna

http://detectiemetal.com/viewtopic.php?f=14&t=6457

http://alba24.ro/foto-descoperire-arheologica-de-senzatie-in-apropiere-de-zlatna-morminte-dacice-in-care-s-au-gasit-mai-multe-tipuri-de-arme-si-unelte-273862.html

http://www.albatv.ro/2014/02/descoperire-arheologica-senzationala-langa-zlatna/


Eugen S. Teodor    Contactați autorul petiției

Facebook