#5087: Paul - Re: Re: @Szilard

Draga Paul, sa stii ca ai haz, chiar m-ai binedispus! Povestea ta e ca un ''survival story'' a la Bear Grills, daca ai scapat viu din ghearele unui doctor maghiar.:-))) Nu locuiesc, n-am locuit, in schimb am avut contacte in afara arcului Carpatic, de la care am insusit citeva expresii, cel mai preferat fiind apelativul ''fa'', in loc de ''tu'' sau ''ma''.  Interventia mea a fost o operatie de hernie inghino-scrotala si mi-a trebuit o doza mare de curaj ca sa nu dau inapoi. Dar am trecut peste, am avut 2 zile de dureri teribile, acum sint mai bine si ma bucur ca m-am dus.  La modul serios iti spun ca Istria (bineinteles cu ochii unui ''outsider'') mi s-a parut un ''paradis terestru''al minoritatilor. Nu stiu daca au universitati in limba materna, cred ca sint de ordinul miilor sau cel mult zecilor de mii, deci nu stiu daca s-ar justifica, in schimb e foarte aproape Trieste si practic nu este punct de granita intre Italia si Slovenia. Pe mine ceea ce m-a impresionat, a fost acea grija minutioasa pentru bilingvism, care era omniprezent, inclusiv pe marcajele de pe autostrazi. Absolut totul era reciproc, de ex. am vazut strada denumita dupa personalitate croata, de ex. ''ulica Iosip Brozic'' si sub acesta era ''via Giuseppe Brozic''. Treaba era valabila si invers: Giuseppe Verdi - Iosip Verdi, deci totul era reciproc, ceea ce denota si un nivel inalt de respect (tot reciproc).   Aha, deci tu umbli si la Budapesta si te si intorci de acolo(teafar), asa ca ''dracu' nu-i chiar asa de negru...'':-)) Si eu am ca pasiune gradinaritul, in special cel ornamental (am si pomi fructiferi destul de multi), dar acuma citeva luni voi fi privat de aceasta forma de recreere si odihna activa. Pentru omizi(si afide) poti sa dai cu Talstar, Reldan, sau daca vrei ceva sistemic: Calypso, dar banuiesc ca cunosti..   Iti multumesc ca ai raspuns, chiar mi-a prins bine in perioada asta ''post-traumatica''.

#5088: Szilárd - Re: Re: Re: @Szilard

Hai, ca vad ca discutia risca sa se duca in alta directie.

Personal nu am nimic impotriva bilingvismului, acolo si atunci cand isi are rostul si locul.

In ceea ce priveste traducerea numelor, ma apuca toate nebuniile. In primul rand pentru ca numele unui om are o componenta karmica. Chiar daca e vorba de numele cuiva care a trecut in lumea dreptilor, nu cred ca avem noi, cei inca vii, dreptul sa-l botezam altfel decat au facut-o parintii sau nasii lui. In al doilea rand, traducerea unui nume depersonifica persoana sau personalitatea respectiva. El nu mai apartine umanitatii prin valoarea sa ca individ provenind dintr-un neam, devine anonim .In al treilea rand, traducerea numelor, ne priveaza pe noi de curiozitatea de a descoperi chestiuni legate de acea personalitate, de poporul lui. Prima oara cand am auzit o discutie despre Verne Gyula mi s-a creponat pielea pe mine. In primul moment am crezut ca e vreun scriitor maghiar de care nu auzisem (asemeni lui Nyiro Jozsef), iar cand am priceput ca e vorba de Jules Verne m-a luat cu rau de la stomac, nu am vrut sa aflu cum se numeau persoanjele lui. Iti dai seama cum ar reactiona consatenii mei daca le-as vorbi de  Alexandru fiul lui Peto?  Sau de Iosif Mesteacan, ca veni vorba si e de actualitate...Brrrrr... eu zic sa lasam bietii oameni cu numele cu care s-au nascut si  - cei mai multi - au decedat.

Traducerea numelor mi se pare la fel de odioasa ca dublarea sonorului filmelor. Asta a fost valabila o  vreme, cand anafalbetismul era ceva frecvent. Acum nu mai e cazul. La fel m-am oripilat cand l-am auzit pe Pierre Richard in bulgareste. Nu, e prea mult!!! Ne tampim cu totii si ajungem sa credem ca Ioan-Paul Lume Frumoasa  (Jean-Paul Belmondo)  a fost vreun regatean de-al nostru! Sau ca Arold Graparul (Schwarzeneger) s-o fi nascut, mare minune, pe la Jibou, Albac sau Podu Iloaiei.

Ia raporteaza, cum te mai simti?