R.I.P. Ekeng

#1: Mortul -  

 A fost odata ca-n povesti, 

A fost ca niciodata, 

Din rude mari imparatesti, 

O prea frumoasa fata. 

Si era una la părinti

Si mindra-n toate cele, 

Cum e Fecioara intre sfinti

Si luna intre stele. 

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l indreapta

Linga fereastra, unde-n colt

Luceafarul asteapta. 

Privea în zare cum pe mari

Rasare si straluce, 

Pe miscatoarele carari

Corabii negre duce. 

Il vede azi, il vede mini, 

Astfel dorinta-i gata;

El iar, privind de saptamini, 

Ii cade draga fata. 

Cum ea pe coate-si razima

Visind ale ei timple

De dorul lui si inima

Si sufletu-i se imple. 

Si cât de viu s-aprinde el

In orisicare sara, 

Spre umbra negrului castel

Când ea o să-i apara. 

*

Si pas cu pas pe urma ei

Aluneca-n odaie, 

Tesind cu recile-i scântei

O mreaja de vapaie. 

Si când în pat se-ntinde drept

Copila să se culce, 

I-atinge miinile pe piept, 

I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa, 

Pe ochii mari, batind inchisi

Pe fata ei intoarsa. 

Ea il privea cu un suris, 

El tremura-n oglinda, 

Căci o urma adânc în vis

De suflet să se prinda. 

Iar ea vorbind cu el în somn, 

Oftind din greu suspina:

- "O, dulce-al noptii mele domn, 

De ce nu vii tu? Vina! 

Cobori în jos, luceafar blind, 

Alunecind pe-o raza, 

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza! "

El asculta tremurator, 

Se aprindea mai tare

Si s-arunca fulgerator, 

Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut

In cercuri se roteste, 

Si din adânc necunoscut

Un mândru tinar creste. 

Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestrei

Si tine-n mâna un toiag

Incununat cu trestii. 

Parea un tinar voievod

Cu par de aur moale, 

Un vinat giulgi se-ncheie nod

Pe umerele goale. 

Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara -

Un mort frumos cu ochii vii

Ce scânteie-n afara. 

- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să-ti urmez chemarea, 

Iar cerul este tatal meu

Si muma-mea e marea. 

Ca în camara ta să vin, 

Să te privesc de-aproape, 

Am coborit cu-al meu senin 

Si m-am născut din ape. 

O, vin'! odorul meu nespus, 

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus, 

Iar tu să-mi fii mireasa. 

Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe, 

Si toata lumea-n ocean

De tine o s-asculte. "

- "O, esti frumos, cum numa-n vis

Un inger se arata, 

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port, 

Lucesti fără de viata, 

Căci eu sunt vie, tu esti mort, 

Si ochiul tau mă-ngheata. "

*

Trecu o zi, trecura trei

Si iarasi, noaptea, vine

Luceafarul deasupra ei

Cu razele-i senine. 

Ea trebui de el în somn

Aminte să-si aduca 

Si dor de-al valurilor domn

De inim-o apuca:

- "Cobori în jos, luceafar blind, 

Alunecind pe-o raza, 

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza! "

Cum el din cer o auzi, 

Se stinse cu durere, 

Iar ceru-ncepe a roti

In locul unde piere;

In aer rumene vapai

Se-ntind pe lumea-ntreaga, 

Si din a chaosului vai

Un mândru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par 

Coroana-i arde pare, 

Venea plutind în adevar

Scaldat în foc de soare. 

Din negru giulgi se desfasor

Marmoreele brate, 

El vine trist si ginditor

Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati

Lucesc adânc himeric, 

Ca doua patimi fără sat

Si pline de-ntuneric. 

- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să te-ascult s-acuma, 

Si soarele e tatal meu, 

Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus, 

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus, 

Iar tu să-mi fii mireasa. 

O, vin', în parul tau balai

S-anin cununi de stele, 

Pe-a mele ceruri să rasai

Mai mindra decât ele. "

- "O, esti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata, 

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata! 

Mă dor de crudul tau amor 

A pieptului meu coarde, 

Si ochii mari si grei mă dor, 

Privirea ta mă arde. "

- "Dar cum ai vrea să mă cobor? 

Au nu-ntelegi tu oare, 

Cum ca eu sunt nemuritor, 

Si tu esti muritoare? "

- "Nu caut vorbe pe ales, 

Nici stiu cum as incepe - 

Desi vorbesti pe inteles, 

Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamint

Să te-ndragesc pe tine, 

Tu te coboara pe pământ, 

Fii muritor ca mine. "

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea

In schimb pe-o sarutare, 

Dar voi să stii asemenea

Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naste din pacat, 

Primind o alta lege;

Cu vecinicia sunt legat, 

Ci voi să mă dezlege. "

Si se tot duce... S-a tot dus. 

De dragu-unei copile, 

S-a rupt din locul lui de sus, 

Pierind mai multe zile. 

*

In vremea asta Catalin, 

Viclean copil de casa, 

Ce imple cupele cu vin

Mesenilor la masa, 

Un paj ce poarta pas cu pas

A-mparatesii rochii, 

Baiat din flori si de pripas, 

Dar indraznet cu ochii, 

Cu obrajei ca doi bujori

De rumeni, bata-i vina, 

Se furiseaza pinditor

Privind la Catalina. 

Dar ce frumoasa se facu

Si mindra, arz-o focul;

Ei Catalin, acu-i acu

Ca să-ti incerci norocul. 

Si-n treacat o cuprinse lin

Intr-un ungher degraba. 

- "Da' ce vrei, mari Catalin? 

Ia du-t' de-ti vei de treaba. "

- "Ce voi? As vrea să nu mai stai

Pe ginduri totdeuna, 

Să rizi mai bine si să-mi dai

O gura, numai una. "

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, 

Da-mi pace, fugi departe -

O, de luceafarul din cer

M-a prins un dor de moarte. "

- "Daca nu stii, ti-as arata

Din bob în bob amorul,