Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Quoted post


Musafir

#34539 Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana.

2015-02-24 11:30

Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare?

http://www.ziarulargesul.ro/arpechimul-moare-mai-sunt-sanse-de-salvare/

Posted By: Claudiu DiţaPosted date: februarie 24, 2015

 

Săptămâna trecută, vestea a lovit ca un trăsnet mediul economic argeşean: OMV Petrom a transmis Agenţiei pentru Protecţia Mediului o notificare în care îşi anunţa intenţia de a începe demolarea unor instalaţii din rafinăria Arpechim. Un eşec, aşadar, al celor care s-au perindat pe la guvernare şi care ne-au fluturat constant pe sub nas salvarea platformei petrochimice piteştene. Ne-am fi aşteptat, în acest context, ca măcar reacţiile politicienilor din opoziţie să fie virulente, să curgă cu acuzaţii, să se caute soluţii sau măcar să se dea explicaţii de ce s-a ajuns aici. Ei, aş! Politicienii noştri sunt atât de preocupaţi de jocuri mărunte pentru putere, încât un subiect de o asemenea importanţă precum demolarea Arpechim nici măcar nu i-a mişcat vreun pic!

Aşteptări… degeaba
Cum era şi firesc într-o asemenea situaţie, am pus mâna pe telefon şi am cerut opinii de la politicieni, dar şi de la oameni de afaceri. Singurul care a spus că va face ceva concret a fost deputatul Theodor Nicolescu de la PNL (se va întâlni cu administratorul judiciar al Oltchim pentru a căuta soluţii de privatizare a companiei la pachet cu platforma petrochimică din Piteşti). Apoi, am trecut la planul B. Şi anume, să aşteptăm reacţii ale politicienilor. Rezultatul: n-a venit niciuna!

Traseism şi fuziune…
Informaţia privind Arpechimul a apărut miercuri. Joi, PNL a avut conferinţă de presă. Senatorul Ion Popa şi consilierul judeţean Dan Bica ne-au vorbit despre planurile de fuziune, despre traseism politic, despre cum vor da ei în judecată consilierii şi primarii care au plecat din partid şi cum le vor cere capul (pardon!, am vrut să spunem mandatul)… Nicio vorbă despre Arpechim!

Probleme interne
PP-DD şi PMP şi-au contramandat conferinţele de presă, iar vineri a venit rândul celor de la PSD să aibă o întâlnire cu reprezentanţii mass-media. Deci, partidul de la putere. Purtătorul de cuvânt Iustin Dejanu şi senatorul Şerban Valeca (preşedinte interimar al PSD Argeş) au vorbit despre probleme interne, de partid, şi despre câteva iniţiative parlamentare. Din nou, nicio reacţie voluntară cu privire la Arpechim.

Cum să dăm jos un vicepreşedinte?
Două ore mai târziu, în aceeaşi zi, PNL a făcut o altă conferinţă de presă, extraordinară. Bun, ne-am spus, acum e acum. Dar de unde! Consilierii judeţeni Narcis Sofianu şi Manuel Tică ne-au vorbit despre cum vor să îl dea jos pe Constantin Polexe de la Consiliul Judeţean şi cum plănuiesc să salveze Fata Morgana (a se citi proiectul staţiunii de la Molivişu). Iar ieri a fost rândul celor de la PLR (care, prin argeşeanul Andrei Gerea, deţine portofoliul de la Energie) să susţină o conferinţă de presă în care, de asemenea, ne-au vorbit despre traseismul politic. Nu mai discutăm de faptul că am primit de-a lungul săptămânii mai multe comunicate de presă cu caracter politic, dar niciunul care să „atace” problema Arpechim. Iar partide „naţionaliste” precum PRM au decis să tacă, deşi PRM a fost singurul partid care nu a votat pentru privatizarea Petrom!

„Şcoli” de politicieni
În Argeş au existat două mari bazine de formare a politicienilor. Primul este Dacia, cu exponenţi precum Constantin Nicolescu, Ion Popa, Paul Schiaucu, Ion Dumitru – ca să numim doar câţiva. Al doilea a fost Arpechim, de unde s-au remarcat oameni precum Mihail Georgescu, Mariean Neacşu, Gheorghe Manole, Cornel Ionică. Este curios, aşadar, cum de nu au existat măcar reacţii nostalgice cu privire la platforma Arpechim, o platformă care aşteaptă izbăvirea de la nişte politicieni care, de fapt, i-au semnat condamnarea la moarte. Tare ne-am dori să ne înşelăm. Să mai existe şanse de salvare. Dar la fel de tare ne e teamă că, de fapt, soarta acestei platforme a fost decisă la un nivel cu mult mai mare decât „raza de acţiune” a politicienilor noştri de duzină…

Istoric
Pe 24 martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim. Conform reprezentanţilor societăţii, decizia de închidere a fost luată în conformitate cu strategia companiei de a maximiza beneficiile şi de a creşte eficienţa. OMV Petrom renunţase, încă din anul 2009, la activitatea de petrochimie de pe platforma de la Arpechim, al cărei unic beneficiar era combinatul Oltchim de la Râmnicu Vâlcea. OMV Petrom a transferat către societatea vâlceană activele fixe aferente activităţii de petrochimie, care includ instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilenă de joasă densitate şi polietilenă de înaltă densitate şi o serie de rezervoare, precum şi terenul aferent cu o suprafaţă de circa 150 de hectare. Acum, rafinăria aşteaptă o preluare de către stat care nu mai vine, deşi este promisă de toţi politicienii care ajung la putere…

Raspunsuri


Musafir

#34540 Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana.

2015-02-24 11:36:46

#34539: - Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana. 

 

Din trupul Arpechim se vor înfrupta viermi deghizaţi în politicieni sau afacerişti

Posted By: Sorin Simion
Posted date: februarie 24, 2015

 

Seria de articole publicată de ziarul nostru, prin care am criticat şi incriminat cu asprime închiderea Arpechim, văzută ca o bomboană amară pe coliva industriei româneşti, în general, nu a rămas fără ecou. Mai mulţi cititori, deopotrivă ai ediţiei tipărite şi ai celei electronice a „Argeşului”, au ţinut să-şi exprime părerea în aceeaşi direcţie, dându-ne dreptate. Mai jos puteţi citi cum vede chestiunea un cititor al nostru pe nume Bogdan. În ce ne priveşte, vă asigurăm că opiniile Domniei Sale merită citite. Fie şi numai pentru simplul fapt că zugrăveşte tabloul dezastrului Arpechim, pe alocuri, poate chiar mai bine decât am făcut-o noi înşine. Intertitlurile aparţin redacţiei.

„Caut cu privirea flacăra şi mi se pune un nod în gât”

„Da, domnule Golescu, este foarte trist ce se întâmplă. Colosul piteştean care parcă stătea de strajă la Poarta Oraşului va fi dărâmat, iar din trupul lui se vor fi hrănit mulţi viermi deghizaţi în oameni politici sau în oameni de afaceri. Astă-vară, venind de la mare cu trenul, încă mai căutam cu privirea flacăra, deşi ştiam că ea a fost stinsă de multă vreme de nişte criminali pe care noi i-am ales să ne reprezinte interesele. Pe vremuri, când veneam din concediile din vacanţa de vară, după 3 săptămâni (ce vremuri!!!), atunci când vedeam flacăra Petrochimiei aveam un sentiment plăcut de «acasă»; cred că toţi piteştenii trăiau aşa ceva… Acum mi se pune doar un nod în gât; acelaşi nod pe care-l simt când trec spre Bascov şi văd ruinele platformei industriale. Dar, domnule Golescu, dezastrul nu se putea întâmpla, ori măcar nu la aceste dimensiuni, dacă noi, ăştia mulţi şi… mulţi, nu am fi contemplat de la distanţă, aidoma unor vite proaste, cum ni se trage preşul de sub picioare. Care-i replica românului în astfel de situaţii? «Asta e, ce să-i faci?», zice românul şi merge mai departe. Dacă poate. Căci unii obosesc prematur şi se agaţă în ştreang”…

„Pupincurismul a atins cote alarmante”

…”Pentru că dacă spui că ar trebui sparte câteva capete eşti acuzat ca instigator. Aţi văzut vreun cap spart când a fost ras CATC-ul ? Ori ARO, ori… Dumnezeule, lista e aşa de lungă că-mi vine să plâng. Nu, nu a fost spart niciun cap, ceea ce a făcut posibil jaful ăsta criminal. Citeam că, în ultima campanie electorală, un parlamentar argeşean a organizat o activitate la Spitalul Curtea de Argeş, unde împreună cu candidatul Ponta a inaugurat o sală de operaţii, parcă, ce-i purta numele (parlamentarului). Nu s-a găsit nimeni să-i zică: «Bă, prostu’ famigliei, ai venit cu bani de acasă, ai făcut-o cu bani de la mă-ta? Păi atunci cum îţi permiţi aşa ceva?» Păi cum să nu-şi permită, când directorii de instituţii sunt numiţi politic şi se fac preş în fata şefilor care i-au numit? Pentru că marele necaz ăsta este: starea de pupincurism a atins cote dramatice. Nu ne cunoaştem drepturile sau dacă le cunoaştem nu ni le revendicăm, preferăm să pretindem că lucrurile decurg bine şi că e normal ceea ce se întâmplă. Hai să facem un prim pas către starea de normalitate: să ne responsabilizăm reprezentanţii/aleşii. Să conştientizăm oamenii că parlamentarii sunt echivalenţii administratorilor de la bloc, nişte angajaţi ai noştri, nişte reprezentanţi, nu nişte stăpâni. Pentru că dv, cei din presă, aveţi această putere de a educa marele public, inclusiv în spirit civic. Hai să-i chemăm pe parlamentari periodic să dea socoteală pe ce ne cheltuie banii, cum îşi justifică salariile şi celelalte bonificaţii, aidoma oricărui angajat. Pentru că parlamentarii, prin felul în care sunt retribuiţi şi prin toate avantajele care decurg din statutul lor de parlamentari, sunt, de departe, funcţionarii publici de lux ai României. Din câte ştiu, ei lucrează doar trei zile în Parlament, restul, două zile, sunt în teritoriu. În care teritoriu, că nu prea îi vede nimeni. Şi nici rezultatele pretinsei lor munci nu sunt vizibile. Eu cred că putem face asta. Sau, dacă nu, ne putem accepta statutul de bovine rumegătoare: să fim mulţumiţi când ni se mai aruncă câte o pală de fân, fie el şi putred…”

În ce ne priveşte, adăugăm doar atât: îl poate contrazice cineva pe cititorul nostru? Noi nu. Dar dacă poate cineva, îi aşteptăm argumentele.