Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

Mă obligi să fiu serios și zău că nu mi-o doream. Îmi cer și aici scuze pentru lipsa de reverență, dar după părerea mea respectul e ceva ce simți și nu ceva ce exhibi.
Într-adevăr mă gândeam la 1848-1849 și mă mai gândeam la anumite represalii la care s-au dedat trupe paramilitare românești, la Aita Seacă spre exemplu. Mai aveam de asemenea în vedere o tristețe metafizică pe care o au atât maghiarii ardeleni cât și românii transilvăneni. Nu o dată mi s-a întâmplat să aud cât sunt ungurii de răi sau românii de pricinuitori de mari suferințe. Nimeni nu m-a lămurit și cu atât mai puțin m-a convins. În viața cotidiană pot spune că e rău Vasile sau Pista, dar asta se referă la individ, nu la comunitate. Unul sau altul sunt ticăloși ca oameni, nu pentru că sunt români ori unguri.
Nu am intrat târziu, dimpotrivă, urmăresc aproape de la început forumul acesta, de aceea am și menționat per-se-ve-ren-ța ta. (scriu despărțit în silabe din rațiuni ce țin de politica site-ului). Am mai și scris sub anonimat unele comentarii.
Mi se pare absurdă această abordare, având ca punct de plecare cine a construit clădirea UMF. E o clădire, oameni buni! Instituția care este găzduită în acea clădire este cu totul altceva. S-au scurs câteva decenii de la edificarea acelei clădiri, istoria nu a stat în loc și nu va sta, nici măcar de dragul întristatei maghiarimi. Parcă evoluăm în teatrul absurdului. Vrem UMF-ul fiindcă l-au construit maghiarii care erau toți niște nobili, în timp ce valahii se ocupau exclusiv cu păscutul mioarelor. Hai să fim serioși, că maturi se presupune că suntem. Prin prisma evoluției istorice mi se pare irelevant câți erau unii sau alții la un anumit moment. Ceea ce ne-ar putea interesa eventual ar fi componența etnică în momentul de față, iar asta nu ca un motiv de nemulțumire, ci tocmai în sensul prezervării identității culturale a fiecăruia.
De asumare vorbeam și eu. Mă tem însă că genetic amicii noștri sunt incapabili să-și asume păcatele strămoșilor, să privească spre viitor și să priceapă că de vreme ce istoria ne-a hărăzit să trăim laolaltă, e de preferat să fim împreună. (Nu, nu e un pleonasm) Împreună noi cu ei, nu ei cu ei și noi cu noi. Or, prin atitudinile acestea separatiste (că e vorba de învățământ sau de autonomie teritorială), evoluția este anevoioasă. Mie mi se pare că e distructiv să te afli fizic și tehnologic în mileniul al treilea, iar în sufletul tău să jinduiești după o stare de lucruri specifică secolelor XV-XIX.
O fi așa cum spui despre comunism, din nefericire atitudini comunistoide subzistă și ne izbim de ele destul de frecvent, dar asta e altă discuție, demonul acesta va fi el exorcizat până la urmă.
Din păcate, mișcarea decapitată în noaptea sfântului Andrei (sau ziua lupilor) a avut nu numai o componentă ideologică înălțătoare, ci și una criminală și antisemită. Oare chiar nu putem să ne iubim pe noi fără a-i urî pe alții?
” De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfîrşit în începuturile noastre, sîntem pierduţi şi nu ne mai rămîne decît să ne recîştigăm umbrele trecutului nostru”. O frază de încheiere asupra căreia vă propun să reflectăm cu toții. Să încercăm să opunem numerele - ideilor.