Tulcenii_cer_asfaltarea_de_urgenta_a_tuturor_strazilor_din_oras

Schimbați decorul !
Este frumos să trăiești într-un oraș de interes turistic. În sezon poți admira afluența voiajorilor veniți de pe alte meleaguri, plini de entuziasm, ce dau importanță, culoare și căldură orașului trezit după un monoton sezon rece. Cu străluciri în priviri, mânați de dorința de a vedea frumusețea locurilor și oamenii la ei acasă cu realizările și obiceiurile lor, turiștii fac parte de acum dintr-un cotidian citadin plăcut, care nu ne poate fi indiferent.
Ca turist, trecând prin centru, vei avea o primă impresie bună, descoperind o piața civică elegantă cu împrejurimi frumoase, cu statuie ecvestră, scenă, arteziene, terase, corpuri de iluminat, porumbei blânzi, copii alergând, bunici și bunicuțe pe bănci, tineri îndrăgostiți, cu oameni liniștiți ce-și savurează clipa de răgaz.
Chemarea bătrânului fluviu te însoțește pe un traseu plăcut, până pe faleză și Promenada Ciuperca de unde ai o perspectivă largă asupra ambelor maluri, a pontoanelor, vapoarelor, șalupelor și bărcilor care sunt pregătite pentru plecări spre deltă.
Pătruns pe faleză vei fi încântat de imaginea șerpuindă a fluviului care „mușcă” din oraș, de pescărușii jucăuși, de vapoarele și bărcile aflate în marș. Privind în jur vei observa gradual că platoul falezei suferă, malul nu-i chiar curat, blocurile au balcoane insalubre, unele spații comerciale și construcții au fost abandonate, deversările în Dunăre împrăștie duhori, navele nevopsite și „agenții de turism” au aspect neîngrijit, toate acestea schimbând decorul.
Cine poate, se consolează cu un „lasă că și la alții e la fel”.
De pe faleză, privirea îți va fi atrasă de un monument măreț în vârful unei coline impunătoare, iar mai jos o turlă strălucitoare în două culori și minaretul unei moschei. Un punct de belvedere pare destul de interesant, mai ales dacă afli că în aceeași direcție este acvariul, iar distanța pare ușor de făcut „la picior”.
Explic bucuros celor care mă întreabă cum se ajunge acolo, însă ca localnic, mă simt jenat când știu că musafirii noștri vor parcurge un traseu pe o stradă prăfuită, pavată cu macadam cu aspect rural, care se numește Strada Gloriei și care îi conduce la Monumentul Eroilor din Războiul pentru Independență, pe care noi avem pretenția că-i cinstim.
Și când te gândești că în fiecare an oficialii parcurg drumul, cu coroane de flori la comemorări ce sunt cuprinse pe agenda primarului... Dacă nici pentru Strada Gloriei municipalitatea nu găsește resurse să înlocuiască piatra cubică cu asfalt, pentru a da puțină eleganță traseului frecventat atât de localnici cât și de turiști, atunci la ce să ne așteptăm în cartiere ?
Așa că stimate turist, nu te îndemn să vizitezi alte locuri din Tulcea, că-ți strici impresia și așa afectată.
Îți spun eu pe scurt că așezarea este superbă, pe șapte coline (coincidență Roma, Iași), doar că orașul este străbătut de străzi pavate „din vechime” cu piatră cubică, ce te lipsește de încântarea de a parcurge pe jos, cu mașina, cu motocicleta, cu landoul, cu placa, cu bicicleta, cu rolele, străzile cu pante line sau mai pronunțate ce îți oferă schimbări spectaculoase de peisaj.
Orice modalitate de deplasare vei alege, tot vei avea parte de un chin. Îți vor dârdâi fălcile și clănțăni dinții în gură de hopuri și gloduri, „agregatul” tău va scârțâi din toate închieturile, partenera va avea probleme cu tocurile, gleznele vor ceda, iar praful îți va aduce aminte de „viața la țară”.
Într-un oraș mediu, unde distanțele sunt relativ scurte, bicicletele și mopedele ar putea fi ideale, dacă străzile ar fi asfaltate. Primarul nostru ne-a făcut așa... o pistă ciclistă „pe lac”, că dă bine pentru tineret, dar atât. Ce să caute nea Gică, cu bicicleta sau motoreta pe Mahmudiei, Caragiale, Libertății, Rezervorului, etc ? Să ia autobuzul la combinat, la șantier și unde-o vrea, că de aia avem transport în comun !
Deci, cum spuneam stimate turist, faci foarte bine atunci când lasi mașina în parcare, îți ei bagajul, și te îmbarci hotărât spre o lume mirifică, de care noi nu știm să profităm, căci edilii noștri nu se „înhamă” la un așa efort pentru urbe, nici pentru noi, nici pentru tine, nici pentru prezent, nici pentru viitor.
Pobabil că Dumnezeu când ne-a dat o parte din rai pe pământ, aici în deltă, nici nu s-a gândit că suntem atât de înguști la minte, încât să nu-l putem gestiona, iar proverbul românesc „omul sfințește locul” pare inventat de altcineva.
Deși zona centrală este acceptabil întreținută, municipiul Tulcea este menținut la nivelul unui târguleț, de către oameni aleși în funcții publice, care își demonstrează incompetența mandat de mandat și își urmăresc propriile interese chiar și dincolo de limita legalului, sfidând buna credință și dorința cetățenilor de a trăi la un nivel mai ridicat de civilizație.