Spuneti NU supraimpozitarii pe sediul social al C.I.P.

Este o munca migaloasa si care cere multa rabdare. Adaug faptul ca a fi psiholog cere nu doar o motivatie superioara foarte speciala, ci si un sens puternic pentru desfasurarea ei. Este o munca esential necesara. Chiar in conditiile in care activitatea noastra se desfasoara in cabinete individuale, profesia asta ramane tot sacrificiala.  Am sa explic. Cam tot ce strica societatea si familia ( de cele mai multe ori tot din cauza societatii... ) noi corectam. Si asta pe bani castigati greu. In provincie unde lumea traieste in conditii de saracie inimaginabila, castigurile noastre sunt modeste. Dar banii astia putini sunt  castigati corect si in conditii oneste. Ar fi pacat sa fim scosi de pe piata muncii prin masuri de acest fel. O supraimpozitare asa cum e vazuta in noul cod, ar matura pur si simplu posibilitatea supravietuirii prin aceasta profesie atat de incercata. Fac parte din generatia celor care au prins si decretul ceausist de desfiintare a profesiei. Psihologia a fost atunci scoasa treptat pana la aproape de zero din viata, respectul si preocuparile oamenilor si din nomenclatorul profesiilor. Ce s-a intamplat? Vedem cu totii felul in care au devenit sufletele oamenilor. Intotdeauna zambesc amar cand aud : ,,Eiii, sufletu..."  Ca si cum asta ar fi cel mai putin valoros si cel mai mic ,,amanunt"...  Ce se intampla cand vedem lucrurile astfel? Iata! Incercam din 1989 sa tot construim ceva frumos cu niste suflete scalciate. Cum ne-a iesit pana acum aceasta constructie? Vedem cu totii. Incercati cand va ganditi la asta sa va spuneti: ,, Eiii, sufletu..." si incercati sa fiti reflexivi si autoreflexivi! Pe mine ma napadesc o  multime de intrabari si raspunsuri legate de tenebrele activate de un suflet pierdut in intunericul creat de indiferenta fatza de realitate. Mi-e greu sa cred ca toata lumea vede  viata numai din avion, sau ca toata lumea ar fugi de realitate mancand pamantul.