Adio Oltchim!

Gata, Oltchim se poate retrage în tăcere, din marele combinat construit ăn anii 70, va rămâne o mică uzină, o făbricuţă cu vreo trei secţii. Fără PVC şi fără alte instalaţii, cu maxim 600 de angajaţi. De ce?

Pentru că Arpechim se va demola, în urma rafinăriei urmând a se face doar un depozit de carburanţi.

OMV Petrom va demola o parte din construcţiile şi instalaţiile aflate pe platforma rafinăriei Arpechim Piteşti, pentru a construi depozite de carburanţi şi produse petroliere.

„Ce este sigur este că avem un dialog permanent cu autorităţile în privinţa Arpechim. Nu avem niciun cumpărător pentru această rafinărie. Noi vrem să o transformăm într-un depozit de carburanţi, iar pentru asta este nevoie să fie demolate unele active. Am înaintat deja o cerere în aces sens autorităţilor competente“, a declarat joi Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, într-o conferinţă de presă.

Rafinăria Arpechim este închisă din 2011, la acea dată conducerea OMV Petrom considerând că opţiunea vânzării nu era fezabilă în contextul în care compania nu a găsit un cumpărător „credibil“ care să aibă expertiza şi resursele financiare pentru operarea unităţii.

 Rafinăria avea o capacitate nominală de prelucrare a circa 3,5 milioane tone de ţiţei pe an şi a fost iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic, prima instalaţie fiind inaugurată în 1964.

 Mariana Gheoghe afirma, în februarie 2013, că Petrom va demola Arpechim dacă nu va găsi un cumpărător.

 Statul a anunţat că partea de petrochimie ar trebui preluată de către acelaşi investitor care cumpără combinatul Oltchim, având în vedere că Arpechim era principalul furnizor de materii prime al combinatului.

Oltchim este în insolvenţă, iar tentativele de privatizare ale companiei au fost soldate cu eşec.

Legătura dintre Arpechim şi Oltchim este legătura dintre telefon şi încărcător. Oltchimul fiind telefonul care putea fi de orice firmă, putea să aparţină oricui, încărcătorul este cel vital! Dacă nu ai încărcător sau acesta merge prost, implicit telefonul are probleme.

Arpechimul a fost gândit de socialiştii lui Ceauşescu ca o rafinărie, una din cele mai puternice din România care să preia petrolul de import prin Oil Terminal. Ca orice rafinărie ea producea combustibili auto dar şi reziduuri de reacţie. Aceste reziduri vreo 20% din total, însemnând benzine nafta erau ulterior trecute prin piroliză şi prin două conducte subterane, în urma pirolizei, etilena şi propilena ajungeau de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea, la Oltchim.  Aceste două substanţe erau vitale pentru PVC-ul de la Vâlcea. Transportul pe sub pământ însemna costuri infime faţă de un transport la suprafaţă a două substanţe periculoase. Deci o rafinărie funcţională asigura prin resturi de rafinare funcţionarea la capacitate maximă a unui combinat şi produse ieftine pe piaţa petrochimică

Momentul critic a fost privatizarea Petrom. În acel moment încărcătorul de telefon cum am botezat noi Arpechimul, a încăput pe mâinile OMV-ului. Aici a fost timpul critic. Nu ştim dacă cei de la Vâlcea nu au avut discuţii preliminare cu OMV sau guvernul, discuţii în care să se sublinieze faptul că Oltchim este un consumator captiv al Arpechim! Sau, şi mai mult, se putea merge până la a cere OMV  a suplimenta privatizarea cu Oltchim. Adică, nene ia şi telefonul, nu doar încărcătorul! Sau clauze precise, ca această rafinărie să funcţioneze obligatoriu!

Şi nefăcutul s-a produs. OMV a decis să închidă rafinăria de la Piteşti. Nici un guvernant nu a avut tupeu să se ducă fulger la austrieci şi să le spună că e nenorcire dacă se întâmplă asta. De ce? Pentru că bănuiesc că nimeni de la guvern nu are habar de acest proces industrial ombilical care se producea de mai bine de 30 de ani între Vâlcea şi Piteşti pe sub pământ.

Putea Oltchimul să fie condus în 2008 de  Papa Francisc I-ul sau de Casa Albă, închiderea Arpechim era clar că stopa automat procesul de producţie pe linia PVC, proces care avea nevoie de tone de etilenă şi propilenă. Ai luat încărcătorul, clar teelefonul se stinge.

Din păcate ignorarea acestui aspect s-a mutat asupra conducerii Oltchim. Roibu, nu e treaba noastră dacă a furat sau nu, nu era vinovat însă el de reducerea capacităţii de producţie, nu Roibu a închis rafinăria piteşteană! Vinovaţii da, sunt OMV, dar nu-i poţi acuza pe austrieci pentru politica lor internă, dacă oamenii au considerat că nu e nevoie de combustibili pe piaţa auto şi că le e suficient Braziul, este strict treaba lor.

De aici a început o falsă preocupare faţă de Oltchim. Puteau să i se pună moaştele lui Decapolitul la poartă, să facă Tajmahalul în cu_rte, Oltchimul nu ar fi funcţionat la capacitate normală fără încărcătorul Arpechim. Acolo trebuia duse discuţii, căutate soluţii. La Piteşti trebuia tot circul, toată retorica, presiunea, negocierilor.  Dar nu s-a făcut nimic din toate astea, Arpechinmul va dispărea la fiare vechi şi Oltchimul va rămâne doar o mică uzină cu trei secţii, din păcate acelea fără PVC, adică la vreo 600 – 700 de angajaţi maxim. Soluţii?

Decât o înmormântare uşoară!

http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=18076