DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

#179: PRO DEMINITATE - PRO DEMINITATE 

 Asa cum v-am promis, ma voi stradui sa va raspund punctual, desi imi e foarte greu, dar e ziua mea "libera"...O zi in care am facut doar teme cu cea mica, am ascultat lectii, n-am avut puterea sa iesim afara, desi ea isi doreste, dar e caldura prea mare si oboseala la fel... As vrea sa stiti ca eu sunt concediu de odihna pana la 1 septembrie si in concediu fiind, practic, doar doua zile n-am fost la spital cu tot cu cele de weekend. Pentru ca daca nu m-as duce, nu s-ar putea forma echipa operatorie completa sau daca s-ar forma, n-ar mai avea cine primi urgentele si supraveghea bolnavii de pe sectie. As vrea sa mai cunoasteti ca am o specialitate in care rezidentiatul dureaza 6 ani si ca am avut in fiecare an rezidenti pe sectie, de ani diferiti, dar..., dupa ce statul roman i-a scolarizat 12 ani, 6+6, nu le ofera si posturi in spital, indiferent ca au sau nu chemare si, fiindca n-au avut unde sa lucreze, fiindca parintii nu isi puteau permite sa le cumpere posturi sau sa ii intretina, pe rand, toti au plecat in Belgia, Anglia, Italia, Turcia, Kossovo si toti o duc din prima luna acolo decent, civilizat, au fost primiti bine, doi dintre ei deja si-au inchiriat locuinte in centrul orasului in care profeseaza. Au intre 4 si 6000 de euro/luna ca salarii. Aici, la inceput, 900 de lei +bursa, la sfarsit, 1500 de lei +bursa de medic rezident de 100 de euro. Chiriile ii costau 150-200 de euro pe cei are nu erau din localitate, adica aproape tot venitul. Au fost cu totii sustinuti de parinti, de rude 12 ani de facultate si de rezidentiat si chiar erau copii buni, nu isi doreau sa plece. Nu au avut de ales.  As vrea sa va spun ca eu am un plafon de euro pe pacient, plafon pe care nu-l pot respecta aproape niciodata, fiindca desi sunt medicamente care s-ar incadra ca pret, nu se gasesc la farmacia spitalului, caci acolo se gasesc doar cele foarte scumpe, asa ca ajung in situatia de a suporta din salariu medicamentele prescrise pentru ca nu ma incadrez in plafon, nu am cum sau sa trimit familia cu reteta ieftina prin oras, in afara. Nu am de ales. De multe ori, au fost cazuri cand le-am adus bolnavilor medicamentele la pat, fara a mai spune de unde sunt, cumparandu-le eu, din oras ..., facand cheta ca sa avem bani sa le luam pe sectie... Asa am ajuns... Nu suntetm toti neoameni, nu suntem asa rai cum ne credeti si...nu mai astptam minuni niciunii dintre noi... Cand capotam, dam chix, asta va fi... Eu sunt bolnav, mai aproape de lumea cealalta decat de cea de aici si daca n-as fi sot si tata, moartea pentru mine ar fi o usurare... As scapa de chin, de rusine, de stress. As avea in sfarsit si eu posibilitatea sa ma odihnesc, sa nu ma certe, umileasca nimeni, sa nu trebuiasca sa ma justific, sa explic, sa rosesc ...Si as mai vrea sa stiti ca nu m-am facut medic ca sa castig, ca sa ma-mbogatesc. Nici nu imi doream cand eram pusti sa fiu doctor. Mie-mi placea sa pictez, sa scriu, dar pentru mama si tata nu erau profesii. Dansii au vrut sa fiu doctor, mi-au spus la 15 ani ca ori fac medicina ori nu le mai eram fiu si am ascultat. Am invatat cat am putut de mult, am dat la medicina si am intrat din prima. Am fost asa bucuros...Ma bucuram ca mama si tata se mandreau cu mine, ca in sfarsit, urma sa am si eu, in ochii lor, o profesie respectabila... Aveam 18 ani si cateva luni la admitere si asa gandeam dupa...  La 18 ani, nu ma gandeam la bani...Nu banii m-au adus la medicina, nu banii m-au facut 6 ani sa invat, sa ma indragostesc de ceea ce faceam. La 30-35 de ani, muream de rusine... Dupa 35 de ani am invatat o lectie mai dura ca rusinea: ca rusinea o resimti tu, singur, tu stii singur ce ai in suflet, nevoia si disperarea le resimt toti cei din jur si nevoia si disperarea m-au facut sa-mi inving rusinea de foarte multe ori, desi simteam ca ma sufocam, muream cate putin in fiecare zi. Muream, plangeam pe dinauntru, dar trebuia sa gasesc solutii pentru toata lumea... Adunam, scadeam, inmulteam, imparteam tot ce se putea... De la renuntari, riscuri, amennzi, sanctiuni la toate... Daca vreti, si la bani atunci cand ii primeam... Nu asteptam prime, medalii, diplome, decoratii, plata orelor suplimentare, nimic din toate astea... De fiecare data, stiam ca "nu era de unde", ca "eu eram de vina"... Si -mi asum toate vinile daca doriti asta.... Daca va ajuta pe Dumneavoastra cu cat de putin, daca rezolva oricui problemele ca eu sa fiu vinovat pentru tot ce se intampla in sanatate. Dar amandoi stim ca nu-s eu... Aveti dreptate sa doriti ...., tot ceea ce doriti...., sa fiti furios, suparat.... Daca si pe mine sunteti suparat, va cer scuze public pentru toate de care ma faceti vinovat. Nu sper sa-mi dea nimeni bani nemunciti, nici nu ma bucura ca sunt silit sa-i primesc cand mi se ofera, nici... Sunt de acord sa fiu si arestat, inchis daca asa merit, sa mi se confiste tot ce se va gasi... Sper ca sa nu fie pentru cei de la parchet, politie, DNA dezamagirea prea mare cand vor veni sa ma ia, sa nu constate ca n-a meritat osteneala, n-am fost eu tatal coruptiei sau rasfatatul ei.