DEMNITATE SI ONOARE, FARA PLICURI IN SPITALE!

#177: PRO DEMINITATE - Re: Imi iubesc profesia, nu doresc sa iau spaga. 

 Buna ziua! Nu asteptam sa ma felicite sau incurajeze nimeni. Va multumesc amandorura pentru raspunsuri si pentru ca n-ati fost prea aspri-n cuvintele pe care mi le-ati adresat.

Nu sunt acum in stare sa am reactiile potrivite, sa ofer replicile pe care sunteti indreptatiti sa le asteptati si sa le si primiti, motiv pentru care, va rog sa ma iertati. Cand voi reusi sa-mi revin putin, va dau cuvantul ca ma voi stradui sa ofer raspunsuri individuale. 

As vrea insa sa cunoasteti ca, personal, n-am santajat, n-am amenintat pe nimeni niciodata, nu am facut presiuni asupra nimanui, chiar daca n-a fost zi in care sa ma intorc frant acasa si sotia sa nu ma intrebe: dar noi de ce mai stam, dar noi cand plecam? De multe ori, taceam, tac si ma las mustrat si acasa, peste tot. Tac, fiindca n-am un raspuns care sa multumeasca.

Orice poveste/istorie/relatare are doua sau mai multe fete/versiuni, in functie de unghiul din care privesti. E ca si cum vorbesti cu cineva si stai fata-n fata. Unul va vedea geamul si altul peretele ca fundal. Asa-i si aici. Cred. Sotia are dreptate din perspectiva ei, Dumneavoastra, din cea din care priviti. Iar eu...Domnule/Doamna, cand esti medic rezident, tanar specialist, toata lumea te comanda intr-o sectie de spital, toti cred ca au dreptul sa-ti dea ordine, exista o ierarhie, ierarhie in care tu esti foarte mic, lipsit de cuvant. Credeti-ma, personal, n-am fost consultat ca rezident sau specialist aproape niciodata si nici mai apoi nu mi s-a prea cerut parerea, nu m-a  prea intrebat nimeni.  Nu pot contesta ca exista cazuri ca cele despre care scrieti. Nu sunt jurist, nu stiu sa le incadrez, nu am legitimarea de a ma exprima decat ca om simplu. Si cred c-aveti motive sa fiti suparat(a), pornit(a) sau Dumneavoastra credeti ca le aveti. Nu stiam multe din cele pe care le descrieti din simplul motiv ca eu nu lucrez in sistemul privat. Nu stiam si pentru ca sunt catolic si nu ortodox, iar la noi, la noi, practicile cu care Dumneavoastra sunteti obisnuiti, nu, nu exista. Spre rusinea mea, ajung si la biserica noastra rar, uneori, nici macar de Craciun sau de Paste, deci, nu pot s-afirm ca-s crestin practicant. Inteleg paralela pe care o faceti si, cu jena, intr-unele cazuri, este cred reala si justificata. Pot sa va spun ca nu traiesc in lux, ca merg frecvent la servici cu metroul si foarte mult pe jos, ca de multe ori daca m-ar intreba cineva ce mi-as dori mai mult, daca m-as gandi strict la mine, ar fi o zi de somn, o zi in care sa pot sa stau in pat si sa nu ma gandesc la nimic, la nimeni, sa pot numai sa-mi odihnesc oasele si coloana. Dar niciodata nu m-as gandi la mine atunci cand as raspunde, asa ca i-as zice ca-mi doresc cel mai tare sa pot fi 24 de ore tata pentru fetita mea, s-o pot plimba peste tot unde vreea, sa o pot lua in brate, sa ma pot juca, sa pot alerga cu ea, sa simta c-o iubesc, ca tata e langa dansa, ca e in siguranta alaturi de mine si s-apuc s-o vad mare si cat de cat multumita cu viata ei. Acestea sunt singurele lucruri pe care mi le doresc. Daca n-am plecat din tara pana acum, a fost si datorita fiicei. Fiindca s-a nascut aici, are aici prima copilarie, e la o varsta la care intelege multe, la care stabilitatea, prietenii sunt foarte importanti, la o varsta la care a pleca in afara ar insemna a o rupe de tot ce stie, cunoaste, de oamenii de care e atasata, a avea iar emotii cu scoala, cu tot. Nu stiu cum sau daca s-ar adapta usor, repede la alta limba de studiu, alt sistem. Pentru fata n-am pecat, pentru ea as pleca daca nu mi-ar fi teama ca ar intelege din gestul meu ca atunci cand viata-i dura, cand ai de dus un razboi, dezertezi. Vreau sa invete sa lupte, chiar daca asa poate sa si piarda. N-am plecat si pentru ca am vrut sa-mi exercit profesia aici, credeam ca eram bun si puteam sa fac asta.

Nu neg ca aveti dreptul sa spuneti ca nu doar guvernantii au ingropat sistemul, dar care e puterea unui medic singur? Sa plece sau sa raramana ori sa se uneasca cu alti colegi de-ai lui si sa protesteze. Noi nu suntem oameni invatati sa omoare, sa loveasca, nu suntem violenti. Si medici sau altceva, suntem toti crescuti pe plaiuri mioritice, romani pana la urma, adica dezbinati. Intotdeauna au existat, exista si vor exista tradatori, spargatori de greve, iar daca n-am facut o greva generala, n-ati gasit lacate prin spitale si blocuri operatorii, sa stiti ca unii dintre noi n-am recurs la acestea si findca ne gandeam la pacienti si accentuez, la pacienti, nu la plicurile pierdute prin zilele de greva si banii din salariu care ni s-ar fi luat. Pentru ca ni se parea ca noi nu putem spune ca nu operam, nu tratam, fiindca suntem in greva, ca viata nu asteapta sa se termine greva. Poate ca nu ma credeti, dar am operat in zilele in care aveam banderola alba pe maneca, eram in greva japoneza si trei sferturi dintre colegii mei se plimbau prin curte, am operat fara bani si figurand in greva peste tot in acte.

Iar parte dintre medici sau multi nu vor recurge niciodata la proteste de teama de a nu fi santajati cu "plicul" de catre cei de la putere sau de teama de a nu va starni si mai mult pe Dumneavoastra, oamenii care platiti asigurari si asteptati sa fiti tratati in contul lor in spitale, fiindca bolnavii, familiile ar zice ca medicii sunt de vina...

Eu n-am facut politica niciodata, nu mi-am dorit sa fac. Nu am naivitatea de a spera ca eu contez ca om pentru altcineva sau ca toti colegii mei ar conta, asa cum cred ca nu conteaza nici milioanele la care va referiti decat la vot si doar in ziua votului pentru cei care ...

Probabil, nu ma credeti...Am avut si eu visuri si idealuri, am fost si eu tanar, mi-am dorit si eu multe....Spaga nu mi-am dorit.... De fapt, cuvantul mi-a intrat in vocabular in ultimii ani, fiindca pana de curand, nu stiam ca luam spaga/mita/onorariu/plata informala. Oricum i-ati spune, sa stiti ca chiar nu-mi doream, nu visam sa iau bani de la pacienti! I-am luat, nu sunt mandru ca am facut asa ceva, i-am luat, fiindca am simtit ca n-aveam de ales atunci cand i-am primit. I-am refuzat, fiindca am simtit c-asa era mai bine, ca nu avea de unde, ca el era mai in necaz ca mine, ca banii pe care mi-i dadea mie ii putea familia folosi ca sa-i ia de mancare ce trebuia, sa-i cumpere medicamente, sa plateasca facturile.

Era o bunica cu-n nepotel de 5 ani pe care o voi tine minte pana cand voi muri. I-am operat fiul. Si mama pacientului a vrut sa-mi dea 500 de lei dupa operatie. Dar i-auzisem nepotelul cu o zi inainte intreband-o de ce era trista " ca era trista pentru ca era tata bolnav sau pentru ca i-au venit facturile si n-avea bani de ele"?  Baiatul a continuat : "Lasa, bunico, ca daca sunt facturile, sparg eu pusculita si ti le platesc eu ca tata a spus ca eu-s barbatu-n casa daca el nu mai scapa"! Bunica l-a pupat, a inceput sa planga si am inteles ca n-avea bani de facturi daca platea doctorul. Doctorul eram eu... Cand mi-a intins banii, am rugat-o sa se duca si sa-i puna-n pusculita nepotului, sa-i spuna ca el ii va plati facturile in luna respectiva. A ramas incremenita-n hol, cu plicul in mana, nu ii venea sa creada...

Si Doamna/Domnule, sa stiti ca nu ma jenez a recunoaste ca imi e si frica, dar nu ma tem pentru mine, pentru viata, sanatatea sau libertatea mea. Viata mea s-a cam dus. Ce n-ai trait la timp nu traiesti niciodata, deci ... Sanatatea...S-a dus de mult si ea. Daca nu ma dor stomacul, coloana, gleznele, genunchii, ma doare capul, ma sufoc, am palpitatii, vertij, amar in gura, mi-e greata, imi vine sa vomit. Sunt bolnav de mult timp si de multe ....Nu m-am plans, nu ma plang... Sa stiti ca nu ma tem de moarte, fiindca o privesc in fata in fiecare zi si tot ce mi-as dori ar fi sa mor brusc, sa nu fiu o piatra de gat pentru familia mea, sa nu se chinuiasca  si sotia si fiica. Daca as fi numai eu, nu mi-ar fi teama nici de puscarie. As avea un program mult mai regulat. Dar nu sunt numai eu. Mi-e teama doar pentru sotia si pentru fiica mea si ma gandesc cu groaza ca eu as fi cel care le-ar face cea mai mare rusine daca... Judecati-ma si aruncati cu pietre si Dumneavoastra-n mine daca credeti ca merit, ca sunt asa de rau....