S-a gândit cineva că poate Oltchim a fost victima spionajului economic?

Cu fiecare zi care trece, speranţele legate de rezolvarea situaţiei Oltchim par din ce în ce mai îndepărtate. S-au scris sute sau chiar mii de articole pe această temă, au fost făcute zeci de interpelări parlamentare şi au avut loc nenumărate întâlniri între reprezentanţii statului, cei ai sindicatelor dar şi ai potenţialilor investitori. Să nu uităm de mascarada pusă la cale în 2012 de Dan Diaconescu, cel care se plimba cu sacii de bani, proclamând salvarea Oltchim. În tot acest timp, sute de oameni şi-au aşteptat în zadar plăţile compensatorii. Unii dintre ei au rămas fără apartamentele pe care le-au luat băncile în contul creditelor neplătite, alţii s-au îmbolnăvit de amărăciune. Autorităţile vâlcene s-au arătat neputincioase iar guvernul a amânat lucrurile nejustificat de mult. Oamenilor le-au fost vândute speranţe şi promisiuni, li s-au vânturat prin faţa ochilor numele unor firme care, vezi Doamne, ar fi fost interesate să cumpere Oltchim. Cele mai discutate au fost numele unor firme din China, ba chiar au fost primite la Consiliul Judeţean şi delegaţii ale acestora. Bănuiala noastră este că totul nu a fost decât un joc din care doar România a avut de pierdut. Chiar dacă pentru unii teoria conspiraţiei în cazul Oltchim nu funcţionează, din punctul nostru de vedere este posibil să se fi petrecut lucruri mai grave decât au dorit autorităţile să lase să se înţeleagă. Firmele chineze sunt recunoscute pentru abilitatea lor de a se “inspira”. Toată lumea ştie că produsele chinezeşti sunt de cele mai multe ori clone după unele de brand. De ce nu am putea vorbi chiar despre un adevărat spionaj economic în cazul Oltchim? Poate că, de fapt, aşa-zişii investitori cu ochii oblici nu au dorit altceva decât să vadă cu ochii lor ceea ce se întâmplă cu combinatul vâlcean. Au avut ocazia să vadă cifre, rezultate economice, capacităţi de producţie. În război şi în economie, a-ţi cunoaşte adversarul este cel mai important lucru. Te dai interesat de lucruri constructive, afişezi o atitudine pozitivă şi în tot acest timp poţi afla tot ceea ce te interesează. A mai auzit cineva de chinezi? Bineînţeles că nu, au aflat ce îi interesa iar acum îşi văd de treburile lor. Până când statul român nu se apleacă cu cea mai mare atenţie asupra rezolvării problemei Oltchim, judeţul Vâlcea nu va ieşi din situaţia gravă în care se află de ani de zile. Lucrurile merg din rău în mai rău, nu avem investitori, nu avem industrie, nu avem locuri de muncă. Salariile din Vâlcea se situează la un nivel îngrijorător, avându-i ca vecini de clasament pe vasluieni. Atât de rău am ajuns, încât ne comparăm cu cele mai sărace judeţe din Moldova la nivelul de trai. Motorul economic al judeţului s-a oprit iar dacă nu se depun toate eforturile pentru repornirea lui, şansele de a reveni sunt minime. Deocamdată nu există alternative la platforma chimică, firmele străine nu arată prea mare interes pentru această zonă a Olteniei. Am ajuns să ne agăţăm de o firmă ca Faurecia, care ne promite că în maxim doi ani ne vor pune la dispoziţie circa o mie cinci sute de locuri de muncă. De la vorbă la faptă este însă cale lungă. Francezii nici nu s-au apucat încă de construirea fabricii iar noi visăm cu ochii deschişi.