Râmnicu Vâlcea se sufocă! Priviţi cum moare un oraş frumos

Oraşul este din ce în ce mai sărac. Pe străzi a crescut nu numai numărul câinilor vagabonzi dar şi al cerşetorilor, al oamenilor care dorm direct pe stradă, al tinerilor scoşi din centre de plasament şi transformaţi în oameni care luptă cu disperare pentru supravieţuire pe străzi. În anul trecut familiile din Râmnic au plătit facturi la energie electrică totale în sumă dublă faţă de 2012 deşi consumul de curent electric a rămas acelaşi. Numărul farmaciilor creşte, se mai face profit pe pilule. În rest se munceşte la negru. Taximetriştii stau peste 10 ore la muncă zilnic. Jumătate din ei au contracte de muncă pe 2 maxim 4 ore pe zi. Vânzătorii de bilete de bingo stau pe străzi şi câştigă exact cât o pâine. Micii comercianţi supravieţuiesc vânzând la negru jumătate din marfă. În pieţe e sărăcie, la fel şi în complexele comerciale. Scade preţul la terenuri, case, apartamente. Scade preţul la chirii dar nu mai sunt oameni care să rişte să facă o afacere. Zeci de firme au dispărut anul trecut. Multe altele şi-au redus numărul de salariaţi. Creşte preţul la apa rece, creşte prețul la apa caldă. Creşte constant numărul şomerilor dar în curând va creşte numărul celor care nu mai au nici ajutor de şomaj.

USL nu a creat locuri de muncă. Au emis însă fel de fel de taxe noi, au dat banii pe desene scumpe şi pe programe de calculator, pe artificii şi cântăreţi. Marile magazine alimentare şi-au micşorat vânzările. Este normal, din ce în ce mai puţini râmniceni primesc bonuri de masă. Cei care mai au un loc de muncă sunt cantonaţi la salarii mizerabile, minime. Politicienii se bat pe locurile din AGA şi CA. De la Pieţe Prest, de la CET, de la APAVIL. Se bat pe o mămăligă din ce în ce mai mică. Presa locală moare şi ea. E o iarnă călduroasă şi nimeni nu înţelege de ce facturile la energie termică sunt aproape duble faţă de anul trecut. Jumătate din oraş mai are încă subvenţie pentru căldură dar întreţinerea unui apartament de 3 camere costă aproape cât un salariu. Oraşul trăieşte încă din veniturile unei clase de mijloc din ce în ce mai subţiri. Din ea fac parte multe fost cadre militare sau de poliţie, oameni din justiţie sau care au avut salarii mari şi care acum primesc pensii bunicele. În Ostroveni se trăieşte din veniturile celor care sunt plecaţi la muncă pe afară, din pensiile părinţilor sau bunicilor, din infracţiuni cibernetice, din mici găinării economice.

Aproape toată lumea încearcă să ciupească, să păcălească, să facă o mică evaziune, să fure ceva, să primească o sinecură. Au ajuns şi judecătorii să se bată cu avocaţii pentru nişte spaţii amărâte din Judecătorie pe care probabil cineva le vrea pentru o mică afacere. Sportul moare şi el. O echipă de handbal altădată celebră joacă acum într-o sală goală. Prin fotbal nu se poate vedea nimic. La Teatru şi Filarmonică este risipă de ban public pentru o mână de spectatori. Prin instituţii bugetarii strâng din dinţi şi îi invidiază pe cei care pot lua şpagă. În spitalele din oraş este o mizerie, corupţie şi golăneală de nedescris. Transportul în comun a devenit o afacere politică. Gunoiul la fel. Din gunoi unii s-au îmbogăţit pe seama râmnicenilor care plătesc din ce în ce mai mult pentru ridicarea gunoiului. Firmele cele mai nefolositoare oraşului, cele mai datoare, cele mai păguboase tocmai ele sunt sprijinite pe faţă de administraţie. Dacă cineva lucrează corect şi cinstit este ajutat să intre în faliment. Librăriile au din ce în ce mai puţini clienţi.

Pensionarii săraci, cei cu pensii de bătaie de joc sunt permanent datori la CAR şi se îmbracă numai din Târgul de la Goranu. Un târg prin care trebuie să treci ca să îţi dai seama de nivelul de trai al populaţiei. Prin şcoli şi grădiniţe sunt fel de fel de taxe şi fel de fel de milogeli. Şcoli din oraş au ajuns să îşi trimită copii din clasele V-VIII la cluburi, însoţiţi de cadre didactice, pentru a face vânzare acestora şi a lua comision. La Școala nr.10 din Ostroveni la finele trimestrului trecut copiii au fost scoşi din oră şi duşi la film apoi la discotecă la un club de cartier. Toată şcoala.

Vede tot oraşul cum se fac angajări, cum se ajunge în consilii locale sau în alte grupuri de muls banul public. Nu-ţi trebuie nu ştiu ce şcoală ca să faci afaceri precum Mitu. Sau să ajungi dintr-un grobian un mare patron.

Oraşul se sufocă sub infracţiuni mari şi mici. O pătură mare de săraci! De pensionari care stau în faţa cluburilor create de fostul  primar Mircia şi fumează câte o ţigară la poştă bârfind. În câţiva ani cei care vor mai avea bani vor putea merge vara la un ştrand modernizat. Primăria bagă câteva sute de milioane în nişte desene apoi câteva miliarde într-o ţeavă de adus apă sărată. Când se vor amortiza acestea? Păi niciodată. Cum niciodată nu se va amortiza un utilaj de blocat şi ridicat roţi ale unor autovehicole, cumpărat tot din bani publici. Circulaţia rutieră a fost dată peste cap de un individ cu grave probleme la mansardă. Tineretul nu are nicio şansă de promovare aici în nici un domeniu. Vorbim de şanse pe criterii de merit. Cine mai poate să plece trebuie să fugă din acest oraş. În care nici afaceri nu se mai pot face. Ce era de făcut praf s-a făcut! Și totuși speranța moare ultima!