Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!


Musafir

/ #17276 Fostul director al Oltchim, Constantin Roibu, are propria teorie cu privire la cauzele insolventei

2014-02-17 12:07

http://www.impactreal.ro/2014021716115/Fostul-director-al-Oltchim-Constantin-Roibu-are-propria-teorie-cu-privire-la-cauzele-insolventei.html

http://www.impactreal.ro/images/stories/constantin_roibu_-oltchim.jpg...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

• În replică la raportul administratorilor judiciari

Constantin Roibu, fostul director general al societăţii Oltchim SA Râmnicu Vâlcea, şi ex-preşedintele consiliului de administraţie al întreprinderii, a redactat, în urmă cu şase luni, un amplu raport denumit generic „Adevăratele cauze ale insolvenţei SC Oltchim SA - o analiză critică şi obiectivă asupra cauzelor reale ale insolvenţei, precum şi asupra raportului administratorilor judiciari BDO Business Restructuring şi Rominsolv asupra cauzelor care au generat insolvenţa SC Oltchim SA din data de 13 martie 2013”. Potrivit fostului manager al combinatului, declinul societăţii a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de acţionarul PCC SE şi, de aceea, capitalurile proprii au devenit negative, iar SC Oltchim SA a trecut din clasa de risc bancar B în clasa E. În acest fel, costul cu dobânzile şi comisioanele bancare ale SC Oltchim SA au crescut cu peste 100%. Capitalurile proprii devenind negative, SC Oltchim SA nu a mai putut să obţină finanţări de la bănci, compania fiind nevoită să apeleze la alte surse de finanţare mult mai scumpe, cum ar fi credite furnizor, avansuri de la clienţi şi finanţări de la traderi. La toate acestea s-au adăugat acţiunile concertate duse de PCC împotriva SC Oltchim SA prin blocarea funcţionării, reclamaţii la Comisia Europeană pentru blocarea majorării capitalului social, acţiuni în instanţă împotriva Eximbank şi a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) pentru a nu acorda finanţări SC Oltchim SA etc.

Una dintre cauzele insolvenţei ar fi diminuarea capitalului social


În raportul administratorilor judiciari ai SC Oltchim SA din martie 2013, fosta conducere a societăţii este acuzată că, prin decizii manageriale lipsite de transparenţă, prin practici comerciale neoneste şi interesate, ar fi principala autoare a insolvenţei SC Oltchim SA. Însă, fostul director general al SC Oltchim SA, Constantin Roibu, spune că, în mod real, există câteva cauze majore care au dus societatea în insolvenţă, cauze care sunt susţinute de date, cifre, informaţii, documente, audituri şi analize de piaţă, întocmite de autorităţi şi entităţi competente şi specializate în domeniu, şi nu aruncate pe piaţă fără justificare, aşa cum procedează administratorii judiciari. Una dintre cauzele identificate de Constantin Roibu ar fi diminuarea capitalului social al SC Oltchim SA şi blocarea în AGEA din decembrie 2007, cu rea-credinţă, a majorării capitalului social de către PCC într-o manieră ostilă şi subversivă. În martie 2012, Comisia Europeană a aprobat efectuarea majorării capitalului social la SC Oltchim SA, ca nefiind ajutor de stat. Statul român a notificat Comisia Europeană pentru a-i da dreptul să facă majorarea capitalului social ca nefiind ajutor de stat încă din anul 2008. Normal era ca, în termen de şase luni, SC Oltchim SA să primească această aprobare, însă, ca urmare a presiunilor şi reclamaţiilor făcute de acţionarul PCC, investigaţia CE a durat până în martie 2012. În toata această perioadă, SC Oltchim SA a funcţionat la un nivel redus, fiind în permanenţă la un pas de închiderea activităţii, managementul făcând eforturi uriaşe pentru a face faţă atacurilor şi presiunilor făcute de acelaşi PCC. Cu toate că s-a luat aprobarea de la Comisia Europeană şi s-a convocat AGEA pentru majorarea capitalului social la SC Oltchim SA, în luna august 2012, reprezentantul statului în AGEA a votat într-un mod absolut inexplicabil împotriva majorării, conform mandatului emis de OPSPI. Roibu spune că n-a înţeles niciodată ce a stat la baza raţionamentului celor de la conducerea MECMA şi a OPSPI şi de ce au blocat majorarea capitalului social, după ce, timp de peste patru ani, statul român luptase pentru a obţine această aprobare. O altă cauză a insolvenţei SC Oltchim SA, relevată de fostul director general al întreprinderii, ar fi comportamentul comercial ostil şi acţiunile concertate ale acţionarului minoritar PCC SE, având drept scop discreditarea SC Oltchim SA, blocarea activităţii la toate nivelurile şi pe toate sectoarele de activitate (producţie, comercializare şi cercetare). Acest comportament a fost instrumentat prin implicarea activă a reprezentantului legal al PCC în România, Wojciech Zaremba, şi a preşedintelui PCC, Waldemar Preussner. Succesul demersurilor acestora s-a manifestat prin pasivitatea Guvernului României (în diverse formule politice) în a efectua conversia creanţei AVAS în acţiuni, în ciuda faptului că se obţinuse încă din iunie 2007 acordul tacit al Comisiei Europene, la cel mai înalt nivel. În martie 2012, acordul pentru efectuarea conversiei a fost dat explicit şi în scris de Comisia Europeană. Caracterul defăimător al acţiunilor la adresa SC Oltchim SA din partea PCC a fost recunoscut fără nici un fel de dubiu şi în mod explicit de instanţele române în repetate rânduri, ultima recunoaştere reprezentând-o câştigarea procesului împotriva acestora, în anul 2013.

Pierderile înregistrate au fost cauzate de funcţionarea redusă a Oltchim


O altă cauză a insolvenţei SC Oltchim SA identificată de fosta conducere a societăţii ar fi oprirea furnizării materiilor prime de bază (etilena şi propilena) de către OMV Petrom, ca urmare a închiderii Arpechim - Divizia Petrochimică Bradu. Închiderea Diviziei Petrochimice de la Arpechim în 2008 a forţat SC Oltchim SA să funcţioneze la mai puţin de 45% din capacitate, nemaiavând posibilitatea să procure materie primă din surse alternative. Astfel, scăzând activitatea la sub 45% din capacitate, SC Oltchim SA nu mai avea cum să fie profitabilă, fapt subliniat şi de auditorii societăţii KPMG în repetate rânduri. Aceştia menţionează clar în auditurile lor din 2009, 2010 şi 2011 că pierderile înregistrate sunt cauzate de funcţionarea redusă a SC Oltchim SA. În plus, oprirea Arpechim a forţat SC Oltchim SA să facă schimbări şi opriri frecvente ale fluxurilor tehnologice, toate cu costuri semnificative pentru societate. Un alt factor care a împins SC Oltchim SA în insolvenţă a fost criza industrială şi financiară, începând cu anul 2008, când societatea a pierdut pieţe şi parteneri tradiţionali. SC Oltchim SA este un operator major pe piaţa produselor chimice, iar pieţele pe care operează sunt caracterizate printr-un grad ridicat de interdependenţă. Impactul crizei asupra capacităţii de plată a partenerilor tradiţionali ai SC Oltchim SA a fost unul semnificativ şi a forţat managementul societăţii să mărească termenele de plată pentru mărfurile livrate şi să revizuiască cantităţile şi oferta de produse, având în vedere schimbările dramatice prin care treceau toţi partenerii societăţii. Este menţionat clar de către KPMG, în auditul anului 2008, că principala cauză a pierderilor o reprezintă declanşarea crizei mondiale, SC Oltchim SA fiind puternic afectat, deoarece exporta peste 75% din producţia sa. Potrivit fostei conduceri a SC Oltchim SA, o altă cauză a insolvenţei ar fi fost schimbarea procedurilor de privatizare în anul 2012 şi a caietului de sarcini pentru privatizarea SC Oltchim SA cu o săptămână înainte de termenul de depunere a ofertelor. Această manieră de a conduce un proces de privatizare a unei companii cu valori de sute de milioane de euro arată cât de dezinteresaţi au fost cei care au gestionat întregul proces. „Se pune întrebarea: pe cine au reprezentat, de fapt, cei care au condus MECMA şi OPSPI la momentul privatizării? Sunt dispus să susţin în mod argumentat şi documentat (spre deosebire de maniera în care a fost redactat raportul administratorilor judiciari) toate aceste concluzii în faţa oricăror autorităţi administrative sau judiciare din România, precum şi a factorilor decizionali din mediul de afaceri. Datele şi informaţiile utilizate în acest material au fost procurate din surse publice, iar cele care nu au fost disponibile au fost furnizate prin asistenţa altor părţi menţionate în raport. Acest memoriu este doar un prim pas în identificarea corectă, obiectivă şi lucidă a cauzelor insolvenţei SC Oltchim SA şi, implicit, a soluţiilor care este posibil să fie puse în practică în vederea reorganizării şi salvării acestui obiectiv de importanţă strategică naţională, precum şi în protejarea legitimă a demnităţii şi reputaţiei de care se bucură întreaga echipă managerială a SC Oltchim SA, prin eforturile autentice de salvare a întreprinderii. Doresc să-i asigur pe această cale pe toţi cei interesaţi că nu voi scuti nici un efort pentru recunoaşterea pe cale judiciară a caracterului tendenţios şi prejudiciabil al raportului administratorilor judiciari.”, precizează Constantin Roibu.

Administratorii judiciari nu au solicitat explicaţii conducerii anterioare


Cei doi administratori judiciari ai SC Oltchim SA afirmă în raportul privind cauzele insolvenţei că documentul a fost alcătuit în întregime pe bază de informaţii sau explicaţii verbale ale unor reprezentanţi ai SC Oltchim SA, precum şi pe ipoteze de lucru emise de autorii acestuia, în lipsa informaţiilor critice care trebuie furnizate de societate. Însă, fostul manager al SC Oltchim SA, Constantin Roibu, pune întrebarea: „De ce acest raport a fost întocmit pe bază de informaţii verbale, în condiţiile în care administratorii judiciari au avut şi au acces deplin la întreaga arhivă a SC Oltchim SA, iar personalul de specialitate din cadrul întreprinderii s-a oferit să faciliteze accesul la orice documente necesare? Prin această modalitate penibilă şi frauduloasă, autorii încearcă să se protejeze de implicaţiile pe care le-ar avea asupra SC Oltchim SA (inclusiv asupra creditorilor, partenerilor şi salariaţilor), afirmaţiile calomnioase, contrare realităţii, dezinformările şi acuzaţiile nefondate din cuprinsul acestui raport. Este, astfel, evident că un astfel de raport ar fi trebuit să se bazeze în mod exclusiv pe date şi informaţii certe, pe documente, pe analize de piaţă, pe cifrele şi indicii de piaţă elaboraţi atât pentru SC Oltchim SA, cât şi pentru piaţa regională şi mondială a produselor petrochimice. Administratorii judiciari ai SC Oltchim SA nu au solicitat în nici un fel explicaţii conducerii anterioare pentru clarificarea aspectelor semnalate, cu toate că aceştia ar fi fost cel mai în măsură să justifice situaţia societăţii, deci nu a existat intenţia de informare reală cu privire la perioada în care această echipă a condus SC Oltchim SA. Administratorii judiciari încearcă să convingă publicul că simpla vânzare sub cotaţiile ICIS ar fi un indiciu al încălcării legii. Nici un producător din industria chimică nu vinde, şi nici un cumpărător nu cumpără strict pe baza cotaţiilor ICIS sau Harriman sau altora similare, acestea fiind simple mecanisme de orientare pentru fiecare caz particular. Astfel, se încearcă să convingă cititorii că preţurile din cotaţia ICIS ar fi singurul determinant al unui preţ corect pentru un produs chimic, iar simpla deviere de la cotaţia ICIS este un indicator indubitabil al unei fraude de proporţii. Datorită termenilor de piaţă, cantităţilor şi condiţiilor de livrare, în fapt, cotaţiile ICIS fac distincţia pentru fiecare piaţă geografică în parte şi nu ţin cont de discounturile acordate pentru fiecare client, datorită termenilor de plată şi condiţiilor de livrare. Administratorii judiciari au analizat cotaţiile ICIS pentru nord-vestul Europei, în condiţiile în care SC Oltchim SA a vândut pe pieţele din Africa, Orientul Apropiat, India şi SUA. De altfel, este o informaţie elementară şi notorie că aceste cotaţii ICIS sunt întocmite şi structurate în funcţie de criteriile mai sus menţionate, respectiv zonă geografică, tip de produs, condiţii de livrare etc. În plus, nu s-a făcut nici un fel de diferenţiere faţă de cotaţiile la export şi cotaţiile la import, pentru fiecare produs în parte”.

Roibu consideră că s-au încălcat normele de protecţie a secretului comercial


Referitor la raportul administratorilor judiciari ai SC Oltchim SA cu privire la menţiunile explicite legate de tehnologiile societăţii, fostul manager general consideră că s-au încălcat în mod flagrant normele de protecţie a secretului comercial. „Nu credem că este o întâmplare faptul că cea mai căutată tehnologie a SC Oltchim SA, cea a sintezei polieterilor, este şi cea mai detaliat descrisă, în condiţiile în care aceste tehnologii sunt brevete ale SC Oltchim SA, care trebuie protejate de divulgarea în spaţiul public. Componenţa, mixul şi modalitatea de procesare a produselor chimice fac parte din fondul de comerţ al oricărui fabricant, iar maniera în care aceste informaţii au fost date publicităţii arată lipsa de consideraţie a administratorilor judiciari pentru munca de cercetare de ani de zile depusă de angajaţii SC Oltchim SA. Raportul administratorilor judiciari identifică, în mod tendenţios, o adevărată reţea de firme care ar fi a acţionat în mod concertat pentru devalizarea societăţii, aceasta în ciuda faptului că aceste firme sunt fie societăţi mixte ale SC Oltchim SA, sau parteneri comerciali cu o lungă şi verificată tradiţie şi reputaţie internaţională. În realitate, suntem în situaţia paradoxală în care, pe de o parte, consorţiul BDO-Rominsolv acuză fosta conducere că a desfăşurat activităţi comerciale cu anumite firme, transformând SC Oltchim SA în partener captiv, iar, pe de altă parte, ulterior preluării administrării SC Oltchim SA şi identificării acestei poziţii de captivitate anterior lunii martie 2013, continuă să colaboreze şi să desfăşoare activităţi comerciale cu exact aceiaşi parteneri, doar că în condiţii mult dezavantajoase pentru SC Oltchim SA. În fapt, aceste firme au finanţat şi susţinut activitatea SC Oltchim SA, cu multe dintre ele lucrându-se şi în prezent şi fiind chiar menţionate în lista furnizorilor critici, fără de care activitatea SC Oltchim SA nu poate continua nici chiar în insolvenţă. Deşi raportul administratorilor judiciari identifică firma Chemimpex drept una dintre cauzele insolvenţei SC Oltchim SA, aceasta primeşte de la administratori exclusivitate, pe care nu o avea înainte de insolvenţă, pentru vânzarea produselor SC Oltchim SA pe piaţa Turciei. Firma Chemimpex a început colaborarea cu SC Oltchim SA în 2003 şi a atins maximul de 61,7 milioane de euro în 2011. Trigon Energy a început colaborarea cu SC Oltchim SA în 2004, cu un vârf al afacerii în 2008 de 56,3 milioane de euro. Eurochem a demarat colaborarea cu SC Oltchim SA acum 20 de ani şi a construit în această perioadă o afacere solidă şi permanentă. Firma First Logistic a început colaborarea cu SC Oltchim SA în 2004 şi a atins un vârf în 2009, de circa 10 milioane de euro. În raportul administratorilor judiciari, la tabelul cu primii clienţi pentru sodă caustică lichidă livrată în 2009, se insinuează faptul că, pentru Eurochem Group, preţul de livrare este la 50% faţă de preţul mediu în lei al celorlalţi clienţi. Evoluţia preţurilor la sodă caustică leşie în anul 2009, conform ICIS LOR, arată că această cotaţie a avut o variaţie de 795 de dolari/tonă în ianuarie, trecând printr-un minim de 70 de dolari/tonă în iulie, şi ajungând la 195 de dolari/tonă. Din nou, autorii raportului comit o eroare gravă de metodologie, comparând preţul Eurochem, care a dus întreaga cantitate de sodă caustică la export, cu preţul clienţilor interni.”, mai declară, printre altele, Constantin Roibu.

60% dintre clienţii Oltchim aveau peste 10 ani de colaborare cu societatea


Se mai menţionează în raportul administratorilor judiciari, din urmă cu un an, despre faptul că 28% din cifra de afaceri a SC Oltchim SA a fost realizată prin societăţi aflate în grup sau sub controlul societăţii, enumerând aici Oltchim GmbH şi IMG. În replică, fostul manager general, Constantin Roibu, spune: „Firma IMG nu este deţinută şi nici controlată de SC Oltchim SA. Administratorii judiciari arată o lipsă totală de înţelegere privind cauzele reale ale variaţiilor volumului vânzărilor pe pieţe geografice, pe pieţele produsului, pe tip de client şi pe perioade istorice. De exemplu, producţia de polieteri scade în 2010 cu 21% faţă de 2009 şi vânzările cu 18%. SC Oltchim SA era în perioada analizată raportor la AC Fiduciare din Elveţia, al volumelor de PVC şi polieteri polioli produse şi vândute alături de Bayer, Dow, Hunstman, BASF, Borsodchem, Shin-Etsu, Cepsa, Repsol, Ineos, Vinolit, Vestolit, LVM etc. Rapoartele arată evoluţia stocurilor de produse în întreaga Europă (nu numai în România) şi mişcarea mărfurilor între state. Cauzele reale ale variaţiilor volumelor de vânzări şi ale preţului produselor nu sunt aşa-zisele manipulări ale managementului SC Oltchim SA, ci mecanismele economice ale cererii şi ofertei, care se desfăşoară conform specificului pieţelor geografice şi pieţei fiecărui produs în parte. Fostul management al SC Oltchim SA a încheiat contracte-cadru anuale cu fiecare client, în funcţie de dimensiunea pieţei pe care aceştia îşi desfăşurau activitatea, în funcţie de competitori şi de preţurile obţinute pe piaţa respectivă. Menţionăm faptul că, sub conducerea echipei pe care am avut onoarea să o conduc, SC Oltchim SA a penetrat diverse pieţe ocupate de producători tradiţionali de produse chimice similare SC Oltchim SA, cum sunt Bayer, BASF, Dow Chemicals, Hunstman, Borsodchem, Shell, INEOS etc. La o analiză amănunţită a listei de clienţi s-ar fi observat că peste 60% dintre clienţii SC Oltchim SA au peste 10 ani de colaborare cu societatea. O parte dintre clienţi au creat produse noi, prin cererea lor, în SC Oltchim SA (Hunstman, Shell, Dow Chemicals, Saitec, Betapol, Impe Italia, Sepulchre, Soudal, Tremco, Eurofoam şi Aramis), ducând la sinergii şi economii imposibil de atins în alte condiţii. În perioada 2009-2012, cea mai mare parte dintre clienţi şi traderi şi-au arătat solidaritatea cu situaţia dificilă a SC Oltchim SA şi au venit cu soluţii financiare pentru a sprijini continuarea activităţii prin: finanţări în avans (Chemimpex, Tricon Energy, Agchim, First Logistic, Chimexim, Dafcochim, Polchem, Aktas, Chim Commerce Govcrest, MFCC, BWC, IPP, Alum Tulcea, Bochemie, Beofon şi Svilocell), factoring (Eurofoam - toate fabricile), scurtarea termenelor de plată (Comchim, Dafcochim, Poliprod, Eurochem, Betapol, Inveras, Spechem şi Broggini) sau procesarea materiilor prime (Chemimpex, Polchem, Aktas, Say Polymers şi IPP Serbia). SC Oltchim SA a trebuit să-şi cucerească şi să-şi consolideze locul pe aceste pieţe prin calitatea produselor, competitivitatea preţurilor şi a serviciilor adiţionale - logistice şi financiare. Odată penetrată o piaţă, SC Oltchim SA a încercat să-şi mărească numărul de clienţi şi acest lucru explică faptul că, la anumiţi clienţi, cifra de afaceri şi cantităţile livrate s-au modificat de la an la an şi au apărut nume noi de clienţi. De asemenea, cantităţile livrate s-au modificat, în special în funcţie de cererea de produse, de finanţarea acordată SC Oltchim SA de către traderi sau clienţi, în funcţie de competiţia existentă la momentul respectiv şi de preţurile maxime posibil de obţinut”.

Oltchim avea clienţi de renume pe pieţele interne şi externe


În urma diminuării capitalului social, în noiembrie 2007, SC Oltchim SA a avut capitaluri proprii negative şi, nemaiputând accesa finanţări din bănci, a trebuit să apeleze la finanţări ale clienţilor şi ale traderilor, care să-i permită continuarea activităţii. Rolul finanţării de la furnizor a devenit, prin urmare, din ce în ce mai important, din moment ce accesul la creditele bancare a devenit mai costisitor şi nesustenabil. „Este evident că finanţarea prin furnizor presupune condiţii mai restrictive din partea acestora, atât cu privire la termenele de plată, cât şi cu privire la garanţii. Este, de asemenea, evident, că un credit furnizor nu s-a putut lua în aceleaşi condiţii de finanţare şi de garantare ca un credit bancar, ci, bineînţeles, în condiţii mult mai îndatoritoare pentru SC Oltchim SA. Acesta a fost şi motivul pentru care, în condiţiile lipsei unei finanţări din surse bancare, am fost nevoiţi să garantăm plata la termen către furnizori prin constituirea unor garanţii care să asigure atât furnizorul că îi va fi plătită marfa livrată către SC Oltchim SA, cât şi din partea SC Oltchim SA, că va avea un ritm, un flux constant al aprovizionării cu materii prime. Subliniez că această continuitate în aprovizionarea cu materii prime este esenţa activităţii SC Oltchim SA, deoarece orice întrerupere a aprovizionării duce la blocarea fluxului tehnologic, respectiv a activităţii de producţie, iar repornirea instalaţiilor presupune costuri uriaşe, suplimentare faţă de costurile curente. Practic, începând cu anul 2008, a trebuit să găsim soluţii pentru ca SC Oltchim SA să nu îşi închidă porţile, în următoarele condiţii: capitaluri proprii negative; lipsa oricărei finanţări de tip bancar; furnizori care nu puteau fi plătiţi la livrarea materiei prime şi atunci trebuiau plătiţi la termen; clienţi care cereau termene de plată cât mai lungi şi fără garanţii în favoarea SC Oltchim SA; blocaj sistematic al acţionarului minoritar ostil, PCC. Deciziile de vânzare a cantităţilor de produse SC Oltchim SA s-au făcut în baza contractelor anuale încheiate cu clienţii direcţi şi traderi. Prioritate au avut întotdeauna clienţii de pe pieţele unde volumul de desfacere a fost cel mai bun, iar clienţii au demonstrat un grad de fidelitate continuă. Administratorii judiciari nu iau în calcul faptul că strategia SC Oltchim SA trebuia să ia în considerare sporirea capacităţilor de producţie pentru polieteri şi polioli, care trebuiau vânduţi în mod final. Conform datelor statistice existente în cadrul Serviciului Marketing din SC Oltchim SA, se poate observa că, în România, toţi consumatorii de sodă caustică şi acid clorhidric din industria energetică erau clienţii SC Oltchim SA, cel mai mare consumator de sodă caustică din România (Alum Tulcea) şi consumatorii de polioli din România (Aramis Baia Mare, Eurofoam Sibiu, Spumotim Timişoara şi VitaFoam Luduş) asigurându-şi peste 80% din necesar de la SC Oltchim SA. Toţi consumatorii de PVC şi DOP din România (Teraplast Bistriţa, Prodplast Bucureşti, Valrom Bucureşti, Rehau şi Pipe Life) se aprovizionau cu peste 90% din necesar de la SC Oltchim SA. Pe pieţele externe, SC Oltchim SA a deţinut supremaţia livrărilor într-o serie de ţări, făcând faţă cu succes concurenţei din partea unor nume mari şi consacrate la nivel global.”, mai menţionează fostul director general al SC Oltchim SA.