Interesul public mai presus de gustul publicului

Asa cum exista legi ce reglementeaza majoritatea situatiilor legate de relatiile dintre cetateni in colectivitate (pentru circulatie, pentru bune moravuri, pentru asociere, pentru acces la resursele societatii etc.), legi care lucreaza in beneficiul tuturor, asa trebuie sa existe lege aplicata pentru functionarea audiovizualului. In fond legea a pus capat tentatiei naturale a omului catre abuz incepand de la formele primare (clevetire, furt, viol, talharie la drumul mare, prigonirea vaduvelor si orfanilor) pana la cele mai rafinate din ziua de azi (conspiratia). Se pare ca anumite segmente ale audiovizualului isi dezvolta sisteme de lucru la limita legii pe principiul ca ceea ce legea nu interzice in mod expres este permis. In audiovizual se vede ca nu e chiar asa grav daca te droghezi, daca folosesti un limbaj trivial, daca esti violent si fara caracter, daca violezi, daca furi, daca fentezi morala si legea, daca iti rezolvi cu toporul dilemele existentiale in relatiile cu tertii, sau cu streangul pe cele ale tale. De douazeci de ani si mai bine ni se propun modele ratate de existenta, de cariera, cu abilitati care frizeaza absurdul, adevarate bombe pentru aspiratiile umane (cazul ultimelor plagiate de la noi, la fel de naturale precum homosexualitatea, nu?).
De douazeci de ani latura malefica a audiovizualului se face vinovata de instigare si chiar de complicitate la toate cele de mai sus. Acest audiovizual a oferit sistematic solutia negativa (politicos spus) pentru toate cele de mai sus, contrazicandu-si menirea si rolul social. Feedback-ul acestui audiovizual se vede peste tot, in maniera in care ne alegem politicienii, in maniera in care tinerii nostri urmeaza formativ un Darwinism invers, catre mlastina. Interesant este ca societatea si-a dezvoltat mecanisme de succes pentru corectia multor posibile devieri in alte domenii, dar din pacate nu si aici. Nici macar maniera aceea sanatoasa, de tip instinctual care actiona in vechime nu mai este lasata sa lucreze. Nici macar biserica si credinta in Dumnezeu nu mai sunt lasate sa asaneze si sa dreneze rautatea din noi. Da, se lupta in media impotriva asa zisului comportament discretionar si dictatorial al bisericii! Pe mine insa exact biserica care nu glumeste cu pacatul si care randuieste canon si cearta pe pacatos ma tine cu capul afara din mlastina. Da, in numele libertatii din mass-media ni se vorbeste de puterea noastra de a decide. Fii tu insati, si acest fel de a fi este libertate care genereaza uneori nebunie. Am auzit odata pe cineva zicand: am scapat de gandul la streang prin gandul la rugaciune.
Sa traiti si Doamne ajuta in lucrarea Dumneavoastra