Titlul de Doctor, criteriu de eligibilitate pentru accederea la functiile supreme in Stat
Semnăm această petiție pentru a reforma clasa politică românească!
Privind retrospectiv istoria ultimului secol, singurul lucru pe care par să-l aibă în comun toate guvernările constituite de la Marea Unire (1918) până în 2021 este că decidenții politici români NU au avut titlul de Doctor. Cu excepția unui singur președinte al României, în legislatura 1996-2000, care avea titlul de Doctor pentru că era profesor universitar (dl. Emil Constantinescu), la fel ca unii premieri ai României veniți tot din mediul universitar (Emil Boc, Adrian Năstase), toți președinții României, miniștrii, șefii partidelor parlamentare, membrii Parlamentului și mai ales primarii, prefecții, șefii consiliilor județene, etc., NU au avut și ÎNCĂ NU au titlul de Doctor într-un domeniu de specialitate (exceptând pe cei veniți de pe filiera universitară). Mulți decidenți abia de aveau/au un masterat într-un domeniu de specialitate și, încă și acela, nu întotdeauna obținut la universități de top din România.
Lipsa doctoratului în CV-ul liderilor politici români l-am identificat a fi adevăratul virus care a îmbolnăvit clasa politică românească, asta dacă ar fi să comparăm gâlceava politică perpetuă tipică perioadei interbelice cu cea aferentă perioadei post-comuniste din România. Vorbim de o repetare a istoriei? Tot românul este născut deștept deci nu trebuie să mai învețe și nici atât să dovedească. Este suficient că dorește să se afirme politic! În acest sens, ușurința cu care se fondează noi partide (bazat exclusiv pe număr de semnături, nu și pe competențe - deși sistemul educațional românesc a fost oarecum modernizat pentru formare de competențe), numai pentru simplul motiv că noul lider de partid are idei și credințe diferite față de ale altora deja existenți în fundalul politic, nu poate avea decât efecte catastrofice asupra viitorului României atât timp cât acești (viitori) lideri politici:
- nu au competențe manageriale demonstrate în prealabil la nivel de organizație, văzută nu ca organizație politică/partid (perspectiva clasică) ci ca instituție a Statului și, de ce nu, companie privată;
- nu au citit cărți de specialitate (nici atât să fi scris măcar una!), altminteri și-ar argumenta discursul politic cu strategii, principii sau idei împrumutate din asemenea cărți;
- nu stăpânesc arta discursului public iar unii manifestă probleme de exprimare coerentă în limba română;
- nu au urmat module de training pentru dezvoltarea gândirii strategice;
- nu au măcar un masterat în Administrație Publică (nici atât doctorat) ori MBA;
- nu au vederea de ansamblu asupra lumii în care trăim, dovada aici fiind că inclusiv președinții României s-au implicat rareori în discuții/interviuri cu privire la situația geostrategică de pe mapamond și cu atât mai rar despre necesitatea poziționării României pe o direcție externă din considerente care țin de interesele noastre ca națiune.
Și, la fel de grav, asemenea lideri politici se vor înconjura de oameni la fel de incompetenți ca și ei! Asta au demonstrat-o deja toate guvernările din ultimii 30 de ani, mai ales prin numirea politică în poziții cheie a unor indivizi care nu numai că nu aveau maturitatea necesară dar nici competențele tehnice specifice postului de conducere. Un exemplu este numirea politică la șefia OSIM, cu câțiva ani în urmă, a dlui I. B., la doar 28 de ani, cu studii finalizate la o universitate românească nu tocmai aflată pe poziții fruntașe în clasamentul universităților din România (locul 48), fără studii de doctorat într-un domeniu care i-ar fi permis să înțeleagă inovarea, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală și, de ce nu, strategia de țară pe linie de inovare. Efectul este că unele cereri de brevet stau în evaluare chiar și 9 ani, dacă nu chiar mai mult, descurajând potențialii aplicanți, afectând negativ rating-ul României pe linie de inovare dar și uzând moral (/învechind) structura fizică înaintată spre brevetare pe fondul vitezei de inovare existentă la nivel mondial. Și, ca un făcut, președinții OSIM se numesc încă politic deși este un organism de importanță strategică pentru România! Faptul că acest OSIM nu a fost reformat pentru a crește viteza de evaluare a cererilor de brevet dovedește că această clasă politică nu are gândire strategică ori nu-și dorește nimic pe plan extern, ceea ce se traduce prin faptul că România a fost condamnată la anonimat în plan extern!
Doctoratul într-un domeniu de specialitate este o probă de maturitate, chiar dacă durează 3 ani. Acesta implică aprofundarea unui domeniu și face uz de inovare, atât de necesară în era Revoluției industriale 4.0 în care am intrat de câțiva ani și despre care clasa politică românească încă NU a menționat nimic în discursurile politice oficiale. Este, deci, un semn că această clasă politică actuală este imatură, dovedind că încă are probleme cu integrarea în limbajul propriu a unor cuvinte specifice lumii în care trăim, precum: inovare, digitalizare, tehnologie, competitivitate, agilitate, calitate, performanță și etică. Mesajele politice au fost mereu centrate, în acești 30 de ani de falsă democrație, pe pomeni sociale (promisiuni de creșteri de pensii, alocații sociale ori chiar salarii), pe ce nu a făcut partidul advers ori pe greaua moștenire lăsată de guvernare anterioară, nicidecum că se vor asigura servicii de sănătate și educație mai bune, respectiv că antreprenoriatul, motor al oricărei economii funcționale, va fi susținut mai puternic financiar.
Singura soluție la o asemenea problemă sistemică o constituie reinventarea clasei politice românești!
Doctoratul necesită identificarea de soluții noi, dezvoltă abilitatea parcurgerii unor referințe specializate internaționale, lucrul cu baze de date științifice și/sau de inventică. Cum ar putea un lider politic să identifice soluții noi și să ia decizii pentru națiunea română într-un context internațional guvernat de inovare dacă nu și-a dezvoltat gândirea pentru era digitală, măcar printr-un stagiu doctoral? Nu cerem neapărat stagii post-doctorale! Dar cu siguranță ne dorim eliminarea din funcțiile de conducere strategice ale României a acelora care manifestă o gândire analogică (adică învechită, specifică perioadei comuniste) într-o eră digitală!
Doctoratul implică participarea la conferințe internaționale, ceea ce favorizează interacțiunea cu specialiști de top la nivel internațional, contribuind astfel la dezvoltarea unei vizibilități externe de care clasa politică românească a demonstrat în permanență că duce lipsă. Astfel se explică de ce se perindă miniștri la guvernare care sunt, pe bune, niște necunoscuți nu numai pentru mulți cetățeni români dar și pentru oricare factor de decizie din UE ori din afara acestuia.
Pe lângă necesitatea demonstrării chiar a 10 ani experiență în Management în unele cazuri, titlul de Doctor este criteriu de eligibilitate pentru depunerea candidaturii la funcțiile de Top management din unele companii puternice din SUA, în domeniile financiar, tehnic (inginerie) și, mai ales, bioinginerie.
Referințele de mai jos identifică existența titlului de Doctor la diverși CEO de top și antreprenori, respectiv utilitatea acestuia din perspectiva dezvoltării profesionale dar și personale. Primul studiu științific raportat aici atestă că, deși managerii din Top Management cu doctorat nu au demonstrat că ar fi crescut profitul companiei comparativ cu managerii care nu aveau doctorat, acest titlu de Doctor este considerat un activ intangibil al companiei întrucât sporește imaginea companiei și a board-ului managerial în ansamblu, favorizând crearea de noi contacte și dezvoltarea de noi parteneriate. Dincolo de acestea, exemplul cel mai elocvent și actual este reprezentat de Noubar Afeyan, antreprenor, investitor și inventator (peste 100 brevete de invenție), cofondator al Moderna (producătorul vaccinului anti-Covid Moderna), care posedă doctorat în Inginerie biochimică (primul titlu de Doctor acordat de MIT în acest domeniu).
https://www.koreascience.or.kr/article/JAKO202032462596956.view?orgId=kodisa
https://www.phdstudies.com/article/why-earning-a-phd-is-a-benefit-in-todays-job-market/
https://www.study.eu/article/the-academic-backgrounds-of-the-worlds-most-powerful-ceos
Deși CV-urile membrilor Parlamentului European nu sunt postate public din cauza reglementărilor GDPR aplicate în UE, ceea ce ridică serioase întrebări pe linie de transparență, cercetări preliminare au identificat că unii europarlamentari din mandatul actual au titlul de Doctor.
În consecință, titlul de Doctor nu trebuie asimilat carierei universitare, așa cum eronat se consideră în România, ci trebuie considerat ca un criteriu de eligibilitate ideal de impus de către orice organizație (de Stat sau privată) care dorește să facă performanță și inovare, fiind chiar parte a brandului organizației. Această stare de fapt oferă un puternic semnal cu privire la necesitatea reformării clasei politice care trece prin cea mai gravă criză de imagine din democrație (demonstrată de prezența la vot tot mai scăzută de-a lungul anilor)! Iar depășirea acestei crize de imagine nu se poate face decât prin educație (exact sectorul cel mai subfinanțat în acești 30 de ani!), stagiul de doctorat fiind cea mai înaltă treaptă a educării individului!
Lipsa doctoratului explică, în accepțiunea noastră, a semnatarilor petiției, de ce clasa politică românească:
- nu a reușit să dezvolte brandul de țară al României după 1989, mai ales pe fondul lipsei recunoașterii și credibilității externe;
- duce lipsă de afirmare în promovarea unor valori autentice care să demonstreze o contribuție pozitivă a României la patrimoniul cultural și științific mondial (nu numaidecât un exemplu negativ prin infracțiunile comise de conaționalii noștri plecați în UE la furat ori pentru proxenetism, fapte de care clasa politică românească nu s-a dezis până acum, măcar prin retragerea cetățeniei acestor "români", conform prevederilor Constituției României);
- duce lipsă de voință în promovarea produselor, afacerilor și intereselor românești pe piața europeană sau globală (aici nesusținerea afacerilor din Logistica românească la nivelul Parlamentului European, în legislatura anterioară, este de neiertat!) dar nu ezită și nici nu întârzie când vine vorba de ajutarea și favorizarea instalării afacerilor străine pe teritoriu românesc;
- a manifestat slab interes față de digitalizare, un proces început la nivel mondial încă din anii 2001-2003, ceea ce a făcut ca acum, în 2021, să nu avem încă reglementate oficial și, mai ales, operaționale, concepte precum e-learning, e-health, e-government și e-voting;
- nu a adus salariul minim la un nivel care să permită acoperirea cheltuielilor de bază și chiria, așa cum este stabilit în Franța la aproximativ 1.500 euro (în 2021), în condițiile în care puterea de cumpărare a românilor a scăzut continuu din momentul intrării în UE pe fondul creșterii prețurilor care au ajuns și chiar a depășit pe cele din unele state din UE deși chiar salariile medii din România sunt mai mici ca cele din UE, românii fiind astfel condamnați la sărăcie (a se vedea aici statistica salariului minim în cadrul UE la adresa https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Minimum_wage_statistics);
- a îndatorat financiar România la băncile internaționale, nu numai excesiv (datoria externă depășind 130 miliarde euro în 2021 față de datoria 0 pe care o avea la finele lui 1989) ci și păgubitor pentru economia României (contractarea creditelor la dobânzi mai mari dec\t alte state europene, obligativitatea luării unor măsuri dăunătoare intereselor economice ale României - închiderea unor obiective economice strategice, fabrici sau mine, privatizarea forțată încheiată cu faliment, dependența aproape completă de importuri în majoritatea sectoarelor economice);
- președinți ai României post-comuniste NU au organizat referendum cu privire la integrarea României în UE, NATO, spațiul Schengen și, mai nou, semnarea tratatului militar cu Ucraina în 2021 care ne-a compromis acum, din perspectivă strategică, pe fondul izbucnirii războiului din Ucraina (România fiind stat NATO și membru UE în timp ce Ucraina nu este nici măcar membră UE), lucruri care demonstrează că România NU are o democrație funcțională atât timp cât națiunea română NU este consultată cu privire la deciziile cele mai importante care privesc nu numai prezentul ci și viitorul rezervat generațiilor tinere (așa cum are Elveția!), în ciuda faptului că acest cuvânt democrație a fost și încă este cel mai uzitat cuvânt de către clasa politică post-decembristă.
Iar prin subfinanțarea perpetuă a Sănătății și nemodernizarea acestui sector s-a ajuns la colapsul actual din Sănătate cauzat de pandemia Covid-19! Faptul că unele spitale au fost pline la maxim cu bolnavi Covid s-a întâmplat tocmai din cauză că spitalele nu au fost modernizate în acești 30 de ani și mai ales ultimii 5 ani, în sensul creșterii capacității de primire a pacienților odată cu creșterea populației din marile orașe. Exemplul cel mai evident aici este Iași-ul, a cărui populație a crescut oficial cu 50.000 în 7 ani, la care se adaugă studenții din teritoriu, foarte probabil peste 50.000. Dar spitalele din Iași au rămas la aceeași capacitate ca și în perioada comunistă, de unde și incapacitatea acestora de a primi toți bolnavii Covid pe parcursul anului 2021! Vina este, în exclusivitate, a clasei politice locale care permite construirea de noi rezidențe imobiliare în locul dezvoltării spitalelor! Statul Român demonstrează cu o asemenea situație că nu este capabil să garanteze oferirea unui serviciu de bază pentru cetățenii proprii: îngrijirea medicală.
Acum ne pregătim pentru un deja anunțat colaps în domeniul energetic la nivel european, cu repercusiuni asupra României nu atât pentru că nu s-a modernizat în acești 30 de ani rețeaua de distribuție a energiei electrice implementată la nivel național înainte de 1989 ci și pentru că nu s-au dezvoltat alte sisteme alternative care să evite intrarea României într-un posibil colaps energetic. Iar asta se întâmplă, cu o bună precizie, din cauza faptului că SA-urile din sectorul energetic listate la BVB au fost vlăguite de capital timp de două decenii, prin furnizarea de dividende speculatorilor care-și atârnă acum cu mândrie titlul de "investitor". A se compara acești falși investitori cu Noubar Afeyan, menționat anterior, care a înființat peste 40 de firme start-up și a investit în Moderna, venind cu o soluție pentru rezolvarea unei probleme globale! În acest context, proiectul de închidere a sistemului de termocentrale din Oltenia, început în 2019 și continuat inclusiv în 2021, aducând și noi valuri de concedieri, ne-a expus riscului de a deveni importator de energie, clasa politică actuală părând a juca contra intereselor economice și strategice ale României, demonstrând incoerență decizională și incompetență.
Cu această petiție dorim impunerea ca toți factorii de decizie din pozițiile cheie ale României (Președinte, Miniștri, Parlamentari, Europarlamentari, Primari ai orașelor cu peste 300.000 locuitori) să aibă titlul de Doctor într-un domeniu de specialitate, măsură pe care o vedem ca un prim pas major pentru profesionalizarea clasei politice.
În acest sens, susținem completarea Art. 37 din Constituția României, intitulat "Dreptul de a fi ales", după cum urmează:
Forma inițială:
ARTICOLUL 37
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
Forma susținută cu această petiție (completare cu alin. 3):
ARTICOLUL 37
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
(3) Candidații trebuie să aibă titlul științific de Doctor într-un domeniu de specialitate.
ANDRIESEI CRISTIAN, dr. ing. Contactați autorul petiției