PETIȚIE PRIVIND VERSURILE IMNULUI ROMÂNIEI 

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. În cadrul manifestărilor oficiale,  se cântă  obligatoriu strofele 1, 2, 4 și 11. Titul originar poartă numele: „Un răsunet”.

   Dacă versurile au  sigur ca autor pe publicistul și poetul  preromantic  Andrei Mureșanu (16 noiembrie 1816, Bistrița - 12 octombrie 1863, Brașov),  se presupune că melodia, care este  este o adaptare a unei cântări  creștine populare, l-ar avea drept autor pe Anton Pann (cca 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi  Bulgaria - 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească). Ceea ce îl face însă incompatibil, atât cu melodia originară, precum și cu începuturile  creștine  ale poporului român,  sunt versurile sale.  De pildă, strofa 2 (așadar, una  din cele 4 cântate obligatoriu la manifestari oficiale)  îl elogiază pe tiranul și antihristul Traian:  „Păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!”  Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53, Italica Santiponce - 9 august 117, Selinus Cilicia), a fost  împărat  între 98-117, însă  este mai cunoscut drept  cuceritorul Daciei. Acesta, în anul 101, a lansat o expediție în regatul Dacia,  reușind să cucerească  capitala, Sarmizegetusa, pe care o va  distruge în anul 106.

   Că acest tiran,  Marcus Ulpius Nerva Traianus, era văzut  în Biserica primară  ca  unul din antihriști, ne-o dovedește politica lui sistematică de persecuție a creștinilor de pe tot cuprinsul Imperiului Roman [1],  care nu putea să rămână fără ecou în epocă. Persecuția  anticreștină, numită și cea  de treia perioadă de prigoană, s-a dezlănţuit în anul 111,   după cum menționează Plinius cel Tânăr (61 – cca 113), proconsulul Bitiniei. După Plinius, singura șansă dată  creștinilor era apostazia: „Cine nu se leapădă de credinţă să fie torturat şi ucis”.

   Sub Traian, au fost  martirizaţi:

 — Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul), devorat de lei la Roma,  pe stadionul  Colossaeum, în anul 107, când Traian și-a sărbătorit victoria asupra  dacilor.  Ziua lui de prăznuire este  pe 20 decembrie. În tradiția populară, sărbătoarea de Ignat are o bogată încărcătură alegorică,  fâcând parte din ciclul de obiceiuri ale Crăciunului.

 — Sfântul Clement, papă al Romei,  exilat cu un rescript la cetatea Chersones din Crimeea, aruncat în final în Marea Neagră, fiind legat de o ancoră. Are zi  de prăznuire pe 24 noiembrie.

— Sfântul Apostol Simon Zilotul, fiu (sau nepot)  al lui Cleopa şi văr al Mântuitorului, episcop al Ierusalimului,  condamnat la moarte prin răstignire la varsta de 100 de ani. Este cinstit pe 10 mai. Ș.a.m.d.

   Așadar, Traian trebuie adăugat  la  lista  impăraților romani odioși, alături de Domiţian, Hadrian, Antoninus Pius,  Marcus Aurelius, Septimius Severus, Caracalla, Elagabalus, Alexandru Severus, Traian Decius, Trebonianus Gallus, Valerianus, Diocleţian, Maximianus Daia.

   Este evident că poezia  „Un răsunet” s-a vrut  un  manifest menit să sprijine  curentul latinist, cultul gintei latine, en vogue la noi în perioada premodernă și modernă, dar rațiunile politice nu trebuie să intre în conflict cu rațiunile de credință religioasă, mai ales că au existat și exagerări ale unora, care au făcut  mult rău.

   Biserica Ortodoxă Română ar trebui să ia  atitudine fermă la acest paradox, și anume ca o țară cu o populație  majoritar creștin ortodoxă, cu o Biserica apostolească, sobornicescă și catolicească, să fie obligată să ia parte la triumful și apoteoza  Impăratului păgân biruitor, printr-un  cult  asemănător cu cel de la Roma, săvârșit în primele veacuri creștine. Iar când acel împarat a fost și persecutor al creștinilor, nu face altceva decât sa fie părtașă la martirizarea unor sfinți.

   Cu adâncă smerenie, îndrăznim să propunem ca text alternativ poemul patriotic „Ce-ți doresc ție, dulce Românie” de Mihai Eminescu (1850-1889), poem apărut pe data de  2/14 aprilie 1867  în revista „Familia” .

   Solicităm  Patriarhiei B. O. R.  soluționarea de urgență  a acestei probleme

______________________________________________________

[1] Traian (98-117), urmaşul lui Nerva, avea calităţi rare şi bucura de mare încredere şi cinste. Era un bun soldat şi administrator, curajos, inteligent muncitor, hotărât, conştiincios şi drept, preocupat de ordine şi de binele obştesc. Deşi bun şi drept, Traian a fost un împărat persecutor.  Vezi:  Curs la disciplina   „Istoria Bisericească Universală”, Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, Catedra istorică a Universitățíi de Teologie Ortodoxă din Moldova, Chişinău-2006, pag. 12.

Gabriel Iordan Dorobanțu    Contactați autorul petiției