#173: - Luiza Iliescu 

 Oare ce lucruri negative învaţă religia: să fii moral - să nu furi, să nu minţi, să-i respecţi pe părinţi, să-i respecţi şi să-i ajuţi pe semeni. Să fii un om frumos şi de caracter.

Era dreptul dvs. să-l fi retras pe copil de la ora de religie. 

Oricum, ceea ce se întâmplă acum este nebunia pe care a generat-o aplicarea Deciziei CCR fluturată ca armă de către iniţiator şi alţii împotriva religiei şi a profesorilor de religie. Dacă nu, apar dosare penale, controale ale diverselor instituţii şi aşa mai departe. Şi deşi la început Ministerul Învăţământului a apreciat că se pot face modificări de la anul din septembrie, iniţiatorul a ameninţat cu justiţia, şi astfel nu a mai fost timp să se gândească în interesul tuturor copiilor, aşa cum este normal.

Respectăm legea, chiar dacă ea înseamnă discrimininare, umilinţă, împărţirea absolut aberantă a cetăţenilor, părinţilor, copiilor în tabere. Şi nu de la cei credincioşi a pornit şi este dusă cu agresivitate şi intoleranţă această bătălie. 

De ce oare? Cine o avea interesul să ne dezbine, să răspândească ură şi violenţă şi multă, multă intoleranţă... Temă pentru acasă!

Asta vrem pentru copii noştri? 

#174: - Re: Luiza Iliescu 

Pentru raspunsul "anonim" adresat mie

Stimata doamna, Simate domnule,

Va multumesc pentru frumoasele dumneavoastra intentii. Sunt de acord cu tot ceea ce spuneti.

Eu sunt botezata in religia catolica, daca va orientati putin veti vedea ca acolo s-au facut ore de religie dintotdeauna inclusiv in timpul comunismului (puteti verifica Preot. Pr. Paroh Petru Paulet. Adresa: Str. Negru Vodă nr. 116 115100 – Cămpulung Muscel, Jud. Arges, inca preot activ). Spun asta ca sa intelegeti ca nu am o problema cu religia, am citit atat Biblia, precum si Istoria Religiilor.

Eu am ramas in sufletul meu un om credincios, desi nu sunt un credincios practicant. Am o forma de credinta la care nu voi renunta niciodata. Sunt intotdeauna sensibila la nevoile si suferinta celor mai nefericiti dintre noi. Parerile mele religioase insa nu vor fi sub nici o forma impuse copilului meu.

Am solicitat exceptarea de la orele de religie inca din prima zi de scoala dintr-un singur motiv, datorita manualelor de religie. Nu am socotit necesar sa fac mare scandal in momentul in care scoala s-a pozitionat impotriva cererii mele. Ca atare copilul a participat activ la toate orele de religie timp de 2 ani. Am invatat impreuna rugaciunile cerute de profesor si am indrumat copilul sa respecte si sa ia in serios toate invatamintele care tin de bunul simt.

In ultima vreme insa, copilul a venit acasa de la ora de religie sa ma intrebe ce este acela un viol, pentru ca tocmai avusese o lectie despre o martira a ortodoxiei care a murit violata brutal. Va invit pe dumneavoastra sa explicati unui copil de 10 ani ce este acela viol. Acesta este un singur exemplu. Mai sunt si altele. De sf. Ion (ziua ei onomastic) m-a intrebat de ex., de ce doamna le arata poze cu oameni decapitati. Suspicionez ca este vorba de o poza clasica a Sf. Ioan Botezatorul, desi spre deosebire de religia catolica (unde imaginea sf. Ioan Botezatorul este intalnita in partea dreapta a intrarii in orice biserica mai ales reprezentata prin pruncul Isus care tine capul sf. Ioan), in religia ortodoxa aceasta imagine a Sf. Ion reprezentata printr-un cap asezat pe o tipsie nu este chiar de larga reprezentare.

Mi-as dori, din toata inima ca profesorii de religie si in general sistemul de educatie din aceasta tara sa faca acest act vocational cu toata responsabilitatea. Cu sensibilitate fata de sufletele pure care se afla in fata lor si care nu merita sa fie intinate cu o imagine falsa a lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun, iertator, iubitor si protector. Astfel ar trebui ofertata religia in scoli.

In sfarsit, eu inteleg situatia dificila a scolii in aceste momente. Daca lucrurile s-ar fi prezentat intr-o maniera diferita, as fi fost inclusiv de acord ca eu sa preiau copilul de la scoala in intervalul orar in care aceasta ora se desfasoara sau, daca as putea discuta cu doamna profesoara de religie, astfel incat sa ajungem la un acord si sa se rezume totusi la predarea care tin strict de chestiuni morale si etice, eu sunt inclusiv de acrod sa-mi incurajez copilul sa participe la orele domniei sale. Dar autismul de care scoala a dat dovada in relatie cu solicitarile mele, fara sa accepte nici macar o secunda ca totusi exista si aceasta posibilitate de a excepta copilul de la participarea la orele de religie, nu face (ma refer la autism) decat sa ma incranceneze.

Daca initial eu am fost aceea care a solicitat exceptarea lui, lupta mea de acum vine in urma plangerilor repetate primite din partea copilului. Cu atat mai mult cu cat acum sunt convinsa de reaua vointa a doamnei de religie inclusiv datorita refuzului domniei sale de a permite accesul in clasa a unui copil care nu participa efectiv la orele predate de domnia sa.

Dumneavoastra ce credeti??? E bine cum procedeaza d-na profesoara??? E bine cum procedeaza scoala??? Ce ati face in locul meu?!

Eu nu vreau nici excluderea din scoala a doamnei de religie, cu ce mi-ar ajuta? Nici punerea scolii intr-o pozitie dificila. Am ajutat scoala la fiecare solicitare ( mai mult nu zicem), de ce as renunta la toate eforturile de pana acum, fara un motiv serios?

Eu sunt in continuare deschisa, am solicitat politicos un punct de vedere, dar nu voi accepta ca lucrurile sa continue ca si pana acum. Inca odata, nu vreau sa fac rau nimanui, imi doresc insa din toata inima ca si scoala sa se implice la fel de activ in actul educatiei, precum o facem noi, parintii.

Inca ceva care ma intristeaza printre randurile dvs. Ce anume din dreptul unui om, inclusiv acela de a ramane ateu sau agnostic ne deranjeaza pe noi, crestinii, incat sa ne dorim ca oamenii acestia sa fie de fapt ei abuzati si sa facem tot posibilul sa-i lipsim de drepturi?? Crestini suntem noi? Cum sa zicem ca legea e discriminatorie? Adica ne-crestinii sa nu aibe nici un drept?

Sa aibe Dumnezeu mila de sufletele noastre, doamna!