Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

IN ATENTIA SALARIATILOR OLTCHIM!
Alegeti cu mare atentie ce sindicat doriti sa va reprezinte interesele in viitor!
Cititi si comentati cele scrise mai jos!
Acestea sunt notiuni pe care toti salariatii trebuie sa le cunoasca!

Prin definiţia clasică, sindicatele galbene sunt organizaţii controlate de administraţie sau de putere şi eventual chiar create la iniţiativa angajatorului. De multe ori, angajatorul depune un efort deosebit pentru crearea sau sprijinirea sindicatului galben, recurgând deseori la presiuni sau ameninţări la adresa salariaţilor.

Care este scopul pentru care sunt sprijinite nişte organizaţii care prin definiţie au interese opuse faţă de administraţie? Motivul este simplu, angajatorul, fiind obligat de legislaţia naţională să încheie un contract colectiv de muncă, foloseşte sindicatul galben pentru a negocia clauze dezavantajoase pentru salariaţi, cu scopul evident de a-şi mări profiturile în acest fel.

Dar de ce ajunge un sindicat să-şi trădeze chiar scopul pentru care a fost constituit şi să accepte în contractul colectiv de muncă prevederi păguboase pentru proprii membri, semnând astfel un veritabil pact cu diavolul? Explicaţia constă în controlul total al angajatorului asupra conducătorilor sindicatului, aceştia devenind practic “oamenii angajatorului”. La sindicatele constituite la iniţiativa angajatorului liderii sunt practic aleşi de acesta şi au un rol precis stabilit în piesa sindicală, fiind recompensaţi de patron pentru prestaţia actoricească.

Unele sindicate devin galbene ulterior, în momentul în care angajatorul reuşeşte să exploateze la început anumite puncte slabe ale unor lideri ai acestuia, ulterior adâncindu-i în mocirlă şi mărindu-le dependenţa faţă de angajator.

Scenariul este apoi clasic, organizaţia este creată (sau există deja), recunoscută de angajator, după care joacă după cum îi dictează acesta. Dacă este singura organizaţie din intreprindere, totul merge ca pe roate, contractul colectiv de muncă se semnează sub forma dorită de angajator, evident în dezavantajul salariaţilor. Nu există conflicte, greve, totul pare a fi frumos şi idilic, în realitate însă, salariaţii sunt plătiţi mult mai prost în raport cu posibilităţile reale ale angajatorului.

Lucrul se complică puţin dacă pe lângă sindicatul galben în intreprindere mai există un sindicat adevărat care apără cu adevărat interesele membrilor. În acest caz sindicatul galben va face toate eforturile posibile pentru a pune beţe în roate celuilalt în procesul negocierii, acceptând cu o uşurinţă suspectă orice iniţiativă a patronului, sau clauze sub solicitările sindicatului rival, iniţiind discuţii în contradictoriu cu cei de pe propria baricadă, folosind tot felul de tertipuri pentru a-şi şicana “colegii” şi a le clătina poziţia în negociere. Uneori angajatorul, ignorând legea, încheie contractul colectiv de muncă numai cu sindicatul galben, obligând sindicatul adevărat să-şi caute dreptatea în justiţie.

În paralel, angajatorul duce o campanie intensă de slăbire a puterii sindicatului ostil, prin racolări de membri în favoarea sindicatului galben, recurgând, după cum am arătat, la intimidarea salariaţilor prin ameninţări de tot felul la minciuni şi informaţii false răspândite printre salariaţi şi uneori chiar la violenţă fizică. Noii angajaţi sunt “sfătuiţi prieteneşte” de către angajator să se alăture sindicatului galben, insinuându-se că în caz contrar nu vor primi slujba dorită sau că riscă să şi-o piardă repede. Membrii de bună credinţă ai sindicatului galben care se revoltă şi încearcă să îndrepte lucrurile sau să treacă la sindicatul adevărat sunt împiedicaţi brutal, practic li se bagă pumnul în gură şi se recurge din nou la ameninţări şi intimidări atât din partea sindicatului galben, cât şi din partea angajatorului.

Vă veţi întreba de ce ne batem capul cu sindicatele galbene, de ce le acordăm atâta atenţie? Ei bine, pentru că acestea reprezintă ciuma şi gunoiul mişcării sindicale, cel mai mare rău pentru salariaţii unei intreprinderi. Este culmea ipocriziei să-i trădezi, de dragul unor avantaje personale, pe cei pe care trebuie să-i reprezinţi şi să-i aperi, pe cei care au avut încredere în tine, punându-şi ultima speranţă în bunele tale intenţii.

În terminologia sindicală vestică sindicaliştii folosesc între ei apelativul “frate”, ca simbol al solidarităţii, sprijinului reciproc şi sentimentului de apartenenţă la nişte ţeluri comune. În momentul în care fratelui tău îi bagi pumnul în gură şi îi pui pistolul la tâmplă, ceva nu este în regulă, ceva este profund greşit, din frate devii călău, străin de suferinţele celuilalt şi surd la chemările sale, afişând un aer de îngâmfare şi falsă superioritate faţă de acesta.

Sindicatele adevărate, democratice sunt datoare să lupte prin toate mijloacele împotriva sindicatelor galbene care reprezintă exact opusul unui sindicat veritabil. Oamenii trebuie să ştie că în momentul în care sunt membrii unui sindicat, au dreptul să le fie reprezentate interesele, să fie apăraţi de abuzurile angajatorului, să fie îndrumaţi în legătură cu drepturile pe care le au şi care trebuiesc respectate, drepturi derivate din legislaţia muncii sau obţinute prin efort sindical.

În momentul în care sindicatele îşi tratează membrii cu ameninţări, încercări de intimidare, minciuni, violenţă verbală sau fizică, indiferenţă, indolenţă, înseamnă că ceva este putred şi, probabil, sindicatul respectiv este... galben.

Deci, feriţi-vă de sindicatele galbene ca dracul de tămâie. Căutaţi sindicatele adevărate în care vă veţi simţi ca într-o familie.

Publicat de Sindicatul Dreptate si Adevar din SC Oltchim SA