Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

ANALIZĂ Mărirea şi decăderea RAFO Oneşti. Cum a fost devalizată una dintre cele mai mari rafinării ale României

Oligarhul rus Iakov Goldovsky, proprietarul RAFO Oneşti, vrea să demonteze şi să vândă la fier vechi utilajele şi echipamentele din cadrul rafinăriei, decizia urmând să fie votată formal de acţionari peste două săptămâni.

Compania Petrochemical Holding din Viena, acţionarul majoritar al RAFO Oneşti, a decis să vândă rafinăria la fier vechi, urmând ca terenul să fie folosit ca platformă industrială pentru o serie de proiecte tehnice. Informaţia se regăseşte în propunerea acţionarului majoritar ce urmează să fie discutată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, care va avea loc în data de 18 februarie. „Datorită situaţiei financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei“, potrivit unui comunicat al companiei transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti. Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinerea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice. „Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second-hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare-cumpărare a utilajelor“, se arată în comunicat. Magnatul din umbră Petrochemical Holding deţine 96,51% din acţiunile RAFO, iar restul de 3,48% aparţin mai multor acţionari. La rândul său, Petrochemical Holding este deţinută de către magnatul rus Iakov Goldovsky. Rafinăria de la Oneşti a fost cumpărată în anul 2009 de către Goldovsky, care a deţinut colosul petrochimic Sibur dinRusia până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. El a pierdut controlul asupra Sibur în anul 2002, când a ajuns în curtea Gazprom. Oligarhul a stat atunci în închisoare timp de şapte luni, fiind acuzat de delapidare. Ulterior, el a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochmeical Holding în Austria. Cronica unui eşec Ultimul an în care rafinăria din judeţul Bacău a mai produs motorină sau benzină a fost 2008. De atunci, compania face afaceri din vânzarea de active diverse. Cele 43 de benzinării ale RAFO au fost vândute în anul 2009. În toamna anului trecut, acţionarii RAFO Oneşti au aprobat reducerea capitalului cu aproape 2 miliarde de lei, pentru a acoperi pierderile istorice şi pentru a evita dizolvarea companiei. RAFO se află într-o situaţie dificilă de foarte mulţi ani, astfel că reducerea capitalului a avut loc cu scopul de a compensa pierderile reportate, care se ridicau la 1,92 miliarde de lei la finele anului 2013. Scandal după scandal De-a lungul timpului, RAFO a fost implicată într-o serie lungă de scandaluri, unele dintre acestea lăsându-se cu ani grei de închisoare. În luna octombrie 2014, omul de afaceri Marian Iancu, fost proprietar al rafinăriei, a fost condamnat definitv la 12 ani de închisoare de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul RAFO, fiind acuzat de evaziune fiscală şi spălare de bani. Alături de acesta, au mai fost condamnaţi Constantin Mărgărit şi Octavian Iancu (fratele lui Marian Iancu - n.r.) la câte zece ani de închisoare, Elenkalan Hazrettin şi Alex Martin (fost Akaroglu Cuneyit) la câte nouă ani de închisoare, Marius Turică şi Gheorghiţă Iancu, la câte şapte ani de închisoare, dar şi Silviu Neacşu la doi ani şi nouă luni de închisoare cu suspendare. De asemenea, magistraţii au mai decis să confişte de la Marian Iancu peste 215 milioane de dolari şi 13 milioane de euro. Acuzaţiile au fost formulate în baza concluziilor din procesul-verbal întocmit de Fisc. Mai exact, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat prin neplata impozitului pe profit în sumă totală de 80,62 milioane de lei şi prin TVA dedus ilegal în valoare de 55,03 milioane de lei, rezultând un prejudiciu total de 135,65 milioane de lei. Dosarul Carom Un alt dosar ajuns în instanţă este Carom. În luna decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe Ovidiu Tender la 11 ani şi patru luni de închisoare şi pe Marian Iancu la 13 ani şi opt luni de închisoare, acuzaţiile fiind de înşelăciune şi spălare de bani. Decizia nu este, însă, definitivă. Tender şi Iancu sunt acuzaţi că au preluat ilegal controlul companiei Carom Oneşti şi au prejudiciat-o cu 143,4 milioane de lei (1.434 de miliarde de lei vechi), sumă stabilită la nivelul anului 2003. Înainte de 1990, Carom SA a făcut parte din Platforma Petrochimică Oneşti. Cei doi oameni de afaceri sunt acuzaţi că au drenat resursele Carom prin intermediul unui circuit financiar complex. Istoria RAFO • 1956 Guvernul comunist înfiinţează Platforma Petrochimică Borzeşti, aici fiind construită Rafinăria 1 Oneşti, care procesa ţiţei nesulfuros din ţară. • 1979-1980 A fost pusă în funcţiune Rafinăria 2, care procesa ţiţei sulfuros din import. • 1991 RAFO Oneşti este înregistrată ca societate de sine stătătoare, compania nefiind inclusă în Petrom. • 2001 Imperial Oil, controlată de către omul de afaceri Corneliu Iacubov şi Canyon Servicos, achiziţionează 59,9% din rafinărie. • 2004 Firma Balkan Petroleum, controlată de către Marian Iancu, ajunge proprietarul rafinăriei. • 2004 RAFO cere insolvenţa, fiind la acel moment cel mai mare datornic la buget. Balkan Petroleum propune fuziunea cu producătorul de cauciuc sintetic Carom Oneşti şi conversia datoriilor în acţiuni, operaţiune în urma căreia statul ar fi urmat să deţină 62% din noua entitate. Statul se opune motivând că aşa s-a angajat în faţa FMI. • 2005 Firma olandeză Calder-A, deţinută tot de Iakov Goldovsky, cumpără acţiunile RAFO de la Balkan Petroleum. • 2008 AVAS încetează monitorizarea post-privatizare, constatând că investitorii şi-au îndeplinit obligaţiile, producţia încetează „pentru modernizare“. • 2009 Petrochemical Holding ajunge acţionar majoritar, cu 96% din acţiuni, consolidând toate participaţiile controlate indirect de Goldovsky. • 2010 RAFO iese din insolvenţă, dar producţia rămâne oprită. • 2011Curtea de Apel Braşov decide irevocabil menţinerea deciziei de închidere a procedurii de reorganizare. România mai are doar patru rafinării în funcţiune Dacă în perioada de glorie România avea o capacitate de rafinare de 34 de milioane de tone pe an şi un număr de zece rafinării, astăzi doar trei rafinării mai realizează carburanţi, respectiv Petrobrazi (Petrom), Petromidia (Rompetrol) şi Petrotel (Lukoil), în vreme ce, la Vega, grupul Rompetrol produce bitum. Dintre celelalte, Arpechim se află în conservare, iar statul speră ca investitorii care vor prelua Oltchim să cumpere şi Arpechim, care îi furnizează materie primă. În afară de RAFO, celelalte rafinării din ţară sunt Astra Română, Steaua Română, Dărmăneşti şi Suplacu de Barcău. Planul lui Ceauşescu a fost să deschidă cât mai multe rafinării, astfel încât să prelucreze ţiţei importat din statele aflate în Orientul Mijlociu, cu care România întreţinea relaţii bune în perioada comunistă. Ulterior, carburanţii erau exportaţi, scopul final fiind aducerea de valută în ţară.

Citeste mai mult: adev.ro/nj7kri