Biblioteca "profesor Maria Mirea" Morteni

Doamna profesor Maria Mirea din comuna Morteni, născută și crescută aici, a trecut la cele veșnice. În cinstea amintirii sale și a tot ce a făcut pentru comuna noastră, ar trebui ca Biblioteca locală să-i poarte numele!

Unui obicei strămoşesc (unic în România, dar şi în lume) îi dedică volumul Steagul. Obicei unic (2004). Steagul „reprezintă expresia dragostei de viaţă şi a iubirii de ţară, un reflex spontan al acestor două sentimente, care s-au împletit atât de strâns şi atât de armonios de-a lungul veacurilor. Lumea plină de poezie şi de mister a străbunilor noştri se regăseşte în întreaga desfăşurare a STEAGULUI. […] Prin STEAG continuăm SĂ FIM ROMÂNI, să ne modelăm, să ne întărim şi să ne adâncim caracterul, cultivându-ne astfel anumite trăsături, dezvoltându-ne gustul estetic”. Autoarea mai subliniază faptul că Steagul mortenenilor „este un POEM AL FRUMUSEŢII, AL HĂRNICIEI şi AL BĂRBĂŢIEI, care degajă un plus de sensibilitate, de rafinament şi pe care timpul n-a reuşit să-l prăfuiască. Să nu uităm nicio clipă că obiceiurile şi tradiţiile populare reprezintă RĂDĂCINILE noastre, fără de care NU PUTEM EXISTA!” (Victor Petrescu).În postfaţa cărţii, prof. univ. dr. Silviu Angelescu afirmă că „Doamna profesoară Maria Mirea a realizat un studiu monografic asupra unui vechi obicei local, Steagul, care se practică în perioada sărbătorilor de iarnă. Este un obicei al tinerilor, dar care angajează întreaga comunitate căreia, periodic, îi reface unitatea. În jurul obiceiului se ţes numeroase credinţe şi interdicţii magice cu valoare de elemente identitare pentru locuitorii unei aşezări – Morteni, Dâmboviţa.”Regretatul Mihail I. Vlad (poet, prozator, ziarist, editor) afirma că „această carte a fost salutată de personalităţi culturale româneşti ca un eveniment de excepţie în folcloristica românească.Volumul Steagul. Obicei unic a fost prezentat la Sesiunea de comunicări pe teme de etnografie şi folclor de la Sighetul Marmaţiei şi a fost achiziţionat de mai multe biblioteci: şcolare, comunale, orăşeneşti, universitare (Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” Bucureşti, Biblioteca Facultăţii de Litere – Universitatea Bucureşti, Biblioteca Universităţii „Valahia” Târgovişte – Facultatea de Litere-Teologie, Biblioteca Casei Corpului Didactic Dâmboviţa, Biblioteca Universităţii Piteşti şi altele; de asemenea, a fost solicitată de Centrul Judeţean de Creaţie Maramureş şi de Muzeul de Etnografie din Sighetul Marmaţiei.”În anul 2005, publică volumul Cenaclul şcolar (carte avizată de Uniunea Scriitorilor din România – nr. 29/21.02.2005), cu o prefaţă scrisă de prof. dr. Tudor Opriş, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”, directorul Centrului Naţional de Excelenţă al Tinerelor Condeie Şcolare, preşedintele cenaclului „Săgetătorul” (de nivel naţional şi internaţional), Bucureşti, care afirmă: „E un fapt cu totul remarcabil şi semnificativ că o talentată şi pasionată profesoară de limba română, Maria Mirea, s-a încumetat să întocmească o monografie complexă şi în perfect spirit gustian […]. Este prima monografie naţională şi chiar mondială a unui cenaclu şcolar din mediul rural. Lucrarea cuprinde trei părţi foarte bine echilibrate şi asamblate. Partea I demonstrează cu cele mai convingătoare argumente pedagogice şi informaţii de ultimă oră că stimularea creativităţii literare e o premisă majoră a sistemului educaţional actual. Interesantă, judicioasă, inedită şi omologabilă pedagogic este tipologizarea multiplelor cercuri literare”. Volumul a fost distins cu MARELE PREMIU la Festivalul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu - Voievodul Poeziei Româneşti”, 2005.Volumul de poezii De ce mor îngerii / Why Do the Angels Die apare în anul 2006 (ediţie bilingvă), prefaţă: Alexandru Nicolescu (Universitatea „Valahia” Târgovişte) şi Cătălin Chiricu, coperta şi grafica: Alexandru Coman.„Profesoara Maria Mirea este o poetă cu o puternică personalitate şi cu o rară predilecţie pentru lirica autentică. Volumul de versuri De ce mor îngerii se ridică la frenezia senzorială cea mai vibrantă, dovadă poezia Masca ce deschide volumul: «Nu înţelegea / de ce-i crescuseră dinţi / în privire / iar din inimă / îi curgeau / lacăte».Versurile Mariei Mirea mizează pe virtuţile imaginaţiei, pe exuberanţa fascinatorie a cuvintelor, pe lirismul ideilor, pe sclipirile imaginilor poetice încadrate în îndrăzneţe arcuri spiralate: «îngerii-mi spălau / trupul / cu aripi / de cerneală / ţineam ochii închişi / aşteptam că cadă / prima ninsoare / de vară.» (Aşteptam...).De la prima poezie şi până la ultimul poem Planeta întreabă ce e cu noi, poeta e aceeaşi, facultăţile talentului ei sunt doar diferit solicitate, în funcţie de experienţele lirice pe care le încearcă. [...] La Maria Mirea iau chipuri angelice: durerea, regretul, căinţa, mila, iubirea, imboldurile sufleteşti în stare să-l elibereze pe om de răutate. (Trepte, Avertismente).Poeta Maria Mirea caută, într-o experienţă de viaţă şi de limbaj totodată, un sens vieţii. Poezia ei este o creare a lumii şi în acelaşi timp o creare lirică a limbajului. (Alexandru Nicolescu)În revista Litere, Daniela-Olguţa Iordache (poetă, prozatoare, eseistă, publicistă, folcloristă, redactor reviste) scrie: „…Maria Mirea crede însă în moartea îngerilor prin desacralizare şi dă drept cauză a acesteia muţenia lor exasperată de o neaşteptată şi apocaliptică sete de logos: «Lumina / pipăie / ochii întunericului / din care / ţâşneau tardiv / în setea de cuvânt / aripi frânte / de înger […]». Mizând pe virtuţile stării lirice […], poeta caută îngeri pentru chipul ei interior reflectat în oglinzi, pe care să-i poată boteza: Regretul, Căinţa, Mila. Uneori, îngerii Mariei Mirea ning vara, încurcându-se în genele de umbră ale cernelii: «Îngerii-mi spălau / trupul / cu aripi / de cerneală / ţineam ochii închişi / aşteptam să cadă / prima ninsoare / de vară»”.De asemenea, în  Petale de lumină – Revistă  de  literatură  şi  atitudine  (iun. 2007, p. 26 – 27), Monica Enache notează: „«De ce mor îngerii? Pentru că şi-au pierdut rădăcinile» – pare să declame, într-un joc complex de lumină şi culoare, lirismul din sufletul poetei Maria Mirea. Volumul De ce mor îngerii reprezintă nota discordantă din aria cotidianului care fulguie cu suflete-ncinse. Poemele se constituie în veritabile reverberaţii ale unui eu poetic consumat între palparea îngerilor, deja apuşi în vis, şi exaltaţiile meschine ale împărăţiei realităţii non-poetice; o lume ţesută între combustia îngerilor şi lumina care pâlpâie în ochiul ascuns al fiinţei.”În anul 2007, la Editura Transversal – editură acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS), vede lumina tiparului volumul Creativitate şi performanţă, care, „fără îndoială, este o carte de excepţie în peisajul publicistic românesc, fiind atât de utilă în noul sistem educaţional, de tip european. [...] În prima parte a cărţii, autoarea (Maria Mirea) subliniază importanţa şcolii în procesul de dezvoltare a creativităţii, profesorului revenindu-i un rol hotărâtor în cultivarea imaginaţiei, «în promovarea gândirii creative» a elevilor.” (Elena Popescu)Testamentul copilăriei (proză) este publicat în anul 2008. Cartea este prefaţată de Monica Enache (poetă, eseistă, publicistă, redactor reviste): „Majoritatea naraţiunilor posedă un conţinut de prelegere indirectă, de pledoarie pentru susţinerea farmecului clipei trăite în eternitate, pentru că astfel ne apare copilăria în ipostaza imaginată de autoare, precum un leagăn al veşniciei, al emoţiilor veritabile, condensate-ntr-un spaţiu privilegiat, cel al sufletului”.Iar editorul Ion Iancu Vale afirmă: „Lumea din Testamentul copilăriei erupe ca un vulcan de candoare, de viaţă, de spirit, alimentând senzaţia de ireal, impresia unei lumi conservate-n propria carapace, care iese la iveală doar pentru a atrage atenţia asupra propriului mister. Scriitoarea Maria Mirea dă frâu liber unui carusel de imagini care îmbracă haina amintirilor copilăriei, poveşti depănate la modul ingenuu, pitoresc, involuntar, mirific”.Lucrarea Morteni. Monografie (2010, Editura Marcona), este prefaţată de prof. univ. dr. Mihai Oproiu, care consideră că această carte (416 pagini, format A4) „reprezintă un strigăt de bucurie şi de victorie al intelectualului autentic, serios şi dedicat misiunii sale, pe care niciun obstacol n-a reuşit să-l împiedice să o aducă la îndeplinire şi care merită, cu prisosinţă, toate felicitările noastre sincere.”La rubrica Apariţii editoriale (pag. 36 – 38), revista Muguri de stele, oct. 2011, Monica Enache prezintă cartea Morteni. Monografie, subliniind faptul că „profesorii universitari în specialitate, care ştiu câtă trudă şi cheltuială necesită scrierea şi publicarea unei monografii de o asemenea amploare şi valoare, jurnalişti, personalităţi culturale etc. au salutat apariţia acestei lucrări [...].” Din carte, „structurată în 21 de capitole, aflăm lucruri şi date cu totul inedite şi extrem de interesante. [...] Toate descoperirile făcute, toate afirmaţiile din fiecare capitol sunt probate, argumentate cu acte şi documente din arhivele statului, cu diplome, adeverinţe, certificate, tabele, fotografii etc.”De asemenea, într-un amplu articol apărut în Dâmboviţa, 30 mai 2012, se precizează faptul că „lucrarea Mariei Mirea este de o complexitate unică prin comparaţie cu lucrări de profil realizate până în prezent. [...] De altfel, prof. univ. dr. Mihai Oproiu remarcă, pe drept cuvânt, că folosirea vechii şi noii documentaţii a permis realizarea unei datări mult mai timpurii a existenţei sub aspect istoric, desigur, a comunei Morteni.” (Mircea Cotârţă).„Maria Mirea, autoarea empaticului volum La porţile tăcerii / Aux portes du silence (Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2014), pe lângă faptul că este un neobosit animator de faptă culturală şi un talentat monografist, iată, este şi o poetă tutelată de steaua excepţionalităţii.[...] În această carte de poezie bilingvă – în limba lui Eminescu şi în aceea a lui Victor Hugo, cititorii au avut / vor avea surpriza să întâlnească, în ceasul magic al lecturii, o poezie de o certă modernitate, ferită însă de exhibiţionismul modernităţilor / mondenităţilor de rostiri lirecoidal iconoclaste, cât şi de încifrările suprarealiste «à la recherche du temps perdu». [...] La o lectură atentă ţâşneşte din lăuntrul poemelor, de dincolo de «porţile tăcerii», ca o lavă subtilă, revolta poetei, care-şi doreşte evadarea din «jocuri perverse» şi din «zodia măştilor»: «Omule, în valea plângerii / albe, / ai ucis timpul şi te-ai zidit / între pleoapele de piatră / ale cuvântului. / Gândurile ţi s-au albit de-atâta-nverşunare, / aştepţi ultima speranţă care eşti / chiar tu.» (Eşafod în alb).Neliniştită şi visătoare, cuprinsă de «ploile revoltate» sau zidindu-se «în cântecul unei pietre», Maria Mirea – nu am niciun dubiu – este o reală şi emoţionantă revelaţie.” (George Coandă)„Volumul La porţile tăcerii conţine o lirică modernă. Poeta operează schimbări esenţiale la nivelul limbajului, materialul lexical obişnuit îmbracă semnificaţii neobişnuite.Tema cuvântului este susţinută de mai multe poezii [...]. Există un periplu analitic în lumea cuvintelor, o «chemare» în memoria cuvintelor. [...] «Trupuri, trupuri de cuvinte / rănite, înfometate / s-au îmbulzit / la porţile tăcerii». Vântul le îndeamnă să zboare «peste luna-ntunecoasă» şi să se elibereze «din chingile torturii». Dar, «la porţile tăcerii», cresc «noi ziduri de gheaţă pe tâmpla cuvintelor»....Nu mai găsim drumul către «poarta vieţii», «vânătorii de vise» au ucis cuvântul. Nici nu mai observi «...cum / peste ploaia memoriei / s-a aşezat un zid / al tăcerii». «Cuvintele» se adună «în microfoanele sticloase / de la tribuna planetei». «Dacă te revolţi», cuvintele se vor aşeza în vers liber. [...].Poezia Mariei Mirea nu apare ca o sumă de concepte versificate cu o anumită tehnică, ci ca un organism viu prin care pulsează duhul creaţiei.” (Alexandru Nicolescu)„Există în carte [La porţile tăcerii] un alt registru al atitudinii civice de care scriitorul nu se poate desprinde şi care [...] este partea tare a cărţii, ferind poeta de capcanele imitaţiei sterile; singurătatea şi tăcerea, constituind o zonă semantică integratoare a unei trăiri zbuciumate, dau măsura tragismului epocii în care poeta îşi deplânge existenţa: «Visuri mutilate au năpădit străzile / toamnei, / sub paşii tăi, o curgere de silabe / accentuate, revoltate, stresate, / vocile lor / atârnă / precum o sabie / între zidurile / singurătăţii» (Între zidurile singurătăţii).” (George Toma Veseliu)„Prestigioasa editură târgovişteană „Bibliotheca” lansează volumul de poezii La porţile tăcerii / Aux portes du silence la Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură 2014 (organizat la Romexpo Bucureşti).În carte descoperim o lirică modernă, caracterizată printr-o totală libertate de inspiraţie şi de expresie. Poemele Mariei Mirea, de o frapantă originalitate, trădează sensibilitate, o acută conştiinţă a valorilor sufleteşti, filtrată de un surprinzător dramatism interior.” (Amalia Ionela Soceleanu)„Maria Mirea a fost şi continuă să fie o poetă discretă care n-a făcut niciodată caz pe palmaresul bogat al activităţii sale.În volumul La porţile tăcerii, autoarea realizează o excelentă sinteză între abisalul pesimist de tip bacovian şi exuberanţa speranţei că totul poate fi, până la urmă, recuperat şi redat luminii, aspect ce caracterizează într-o oarecare măsură poezia lui Nichita Stănescu. [...] Filtrul optim pentru a decanta propriile sale sentimente este cel al tăcerii. Nu este o tăcere resemnată. Este acea tăcere care prin simpla sa manifestare, prin prezenţa ei devine, în ultimă instanţă, o performantă pledoarie pentru recuperarea şi purificarea sufletului [...], pentru umanizarea lumii.” (Mircea Cotârţă)„Apărută în 2015, la Editura Bibliotheca, colecţia Schola, Limba română. Gimnaziu. Liceu. Admitere în facultate. Teste grilă. Teste complexe, autor Maria Mirea, este o lucrare excepţională, fiind utilă elevilor din clasele V – XII. Cartea (316 pagini, 50 de teste, 600 de grile/ cerinţe + 600 de răspunsuri/ rezolvări) «conţine subiecte ce cuprind elemente de fonetică, ortografie, ortoepie şi punctuaţie, vocabular, morfologie şi sintaxă.».” (Monica Enache)„Urletul vieţii este [...] UN MINIROMAN prin întreaga sa tramă de desfăşurare narativă. [...] Eroii săi se mişcă între oameni buni şi răi, se confruntă cu situaţii dramatice, cum sunt atâtea altele, previzibile – de aici şi firescul naraţiunii MARIEI MIREA. [...] Între Andrei/ Emanuel, cel care, datorită unei răpiri, trăieşte o a doua viaţă într-o familie adoptivă, o viaţă împlinitoare spre norocul lui, şi Slăbănogul, un lup, încă de pe când era pui „încarcerat” într-o grădină zoologică, s-a întemeiat o frumoasă prietenie, cum rareori se-ntâmplă între fiinţe umane. De fapt, în această prietenie se află sensul naraţiunii MARIEI MIREA. Dacă pentru Andrei/ Emanuel a fost pilduitoarea expresie vergiliană „homo homini lupus” un adevăr dureros, lupul, sălbăticiunea, îi este un prieten pentru o viaţă. Astfel că, miniromanul, atât de sugestiv titrat „Urletul vieţii”, are o persuasivă dimensiune filosofică.Şi, referindu-mă la tratarea literară a subiectului, aceasta este una cu secvenţialităţi cinematografice, a căror emoţionalitate ţine cititorul într-o susţinută tensionalitate şi curiozitate până la punctul final. Astfel că, nu am nicio îndoială, MARIA MIREA este şi o prozatoare de o profundă autenticitate.” (George Coandă)„Poezia Mariei Mirea e contemporană tematic, în primul rând, prin abordarea umanului aflat într-o criză a disperării. […] Lumea percepută în viziune dantescă e un manifest în care firescul răzbate ca o lumină într-un poem de o frumuseţe stranie: «Nu-ţi pasă că ţi s-au rătăcit părinţii,/ sufletul ţi s-a uscat/ şi ţi-a rămas doar mirosul/ de îngrăşăminte chimice;/ nu-ţi pasă că uliii se-nfruptă/ din gândurile tale/ abjecte,/ creierul ţi s-a transformat/ într-o/ centrală telefonică/ şi/ nu-ţi pasă că jocul tău încoronat/ cu discursuri greţoase şi fade/ se va rupe,/ iar tu/ vei arde în bezna/ strălucitoare/ a imperiului tău/ de paie». (Nu-ţi pasă). […] Cuvântul este cheia magică ce organizează întreg universul poetic al Mariei Mirea […]: «Dacă te revolţi, cuvintele se vor aşeza,/ rând pe rând,/ într-un poem/ fără virgule, fără punct/ numai cu/ semnul întrebării;/ spre dimineaţă, vor veni cei/ de la Dialog social,/ vor întocmi un proces-verbal/ de casare/ şi poemul va fi aruncat, «legal»,/ în tomberonul nou/ din spatele pieţei.» (Dacă te revolţi). […] Tensiunea intelectuală a muzicii tăcerii şi singurătăţii, o anume atitudine feminină a reproşului erotic, sentimentele de revoltă socială, etică se constituie într-un manifest la nivelul tematicii, conţinutului şi […] la nivelul formei.” (George Toma Veseliu)„Profesoară cu un har deosebit, dublată de o talentată scriitoare, Maria Mirea a realizat o operă durabilă. [...] Prozatoarea reflectează asupra condiţiei umane, asupra destinului şi a idealurilor personajelor sale. [...] Opera Ecaterina este o nuvelă de observaţie a vieţii interioare, o creaţie literară în care se analizează sentimentul iubirii, gelozia, mândria. [...]Nuvela Ecaterina conţine douăsprezece capitole ca douăsprezece ore din destinul personajului eponim. Numele este simbolic, el provine din grecescul «katharos», care înseamnă «pur», «curat», epitete care se potrivesc personajului principal al nuvelei. Autoarea Maria Mirea abordează în această operă tema destinului şi motivul dublului (gemenele Ecaterina – Lăcrămioara). Esenţială în nuvela scriitoarei Maria Mirea este creaţia unui superb personaj feminin. Ecaterina este o tânără inteligentă, sensibilă, graţioasă şi modestă. Scriitoarea este o fină observatoare a efectelor iubirii asupra psihologiei feminine. Paginile, bine scrise, trăiesc, în primul rând, prin conturarea personajului principal, Ecaterina.Limbajul autoarei se remarcă prin limpezimea, expresivitatea şi naturaleţea stilului.Nuvela Ecaterina este o proză de fină analiză a celor mai subtile reacţii ale sufletului feminin.” (Alexandru Nicolescu)„Profesoară cu o carieră didactică de excepţie, Maria Mirea s-a îngrijit cu devotament de educaţia elevilor săi. A fost răsplătită, la rândul ei, prin zecile şi zecile de premii pe care elevii şcolii din Morteni le-au câştigat la diverse concursuri, precum şi la olimpiada de română.În cadrul cenaclului «Pasăre de Nea», coordonat de profesoara Maria Mirea, se cultivă interesul elevilor pentru literatură, se dezvoltă spiritul critic şi se valorifică aptitudinile copiilor.Cunosc activitatea excepţională a cenacliştilor, având bucuria de a-i vedea chiar la ei, acasă – în frumoasa localitate Morteni, cu prilejul lansării volumului Steagul. Obicei unic, autorul fiind Maria Mirea.Discuţiile cu elevii-cenaclişti m-au convins că, într-adevăr, sunt foarte talentaţi şi bine pregătiţi nu numai în domeniul creaţiei, ci şi în activitatea de culegere a folclorului local.A urmat o colaborare deosebită şi eficientă cu acest cenaclu, recunoscut atât pe plan naţional, cât şi internaţional.” (Silviu Angelescu) 

Soceleanu Amalia-Ionela    Contactați autorul petiției