#2496: - ''Povestiri adevarate'' sau propaganda ieftina

Articolul respectiv pare a se adresa unei persoane de maximum 10 ani.

Soţia unui bun prieten a lucrat ani de zile la o revistă unde era plătită să inventeze poveşti siropoase de felul ăsta. Bine, pe atunci încă nu se pusese problema vreunei poveşti cu homosexuali (sau nu ştiu eu), dar "mecanismul" era acelaşi. Cuvintele, ideile, întîmplările fac parte dintr-o reţetă cu îndulcitori în exces, a cărei menire este să emoţioneze un public ţintă cu anumite carenţe afective. Mă şi întreb cîţi şi ce fel de oameni rezonează la atîta roz-bombon (în cazul de faţă un întreg curcubeu) şi dulcegărie, fără să li se facă lehamite urgent?

#2500: Cătălin M. - Re: ''Povestiri adevarate'' sau propaganda ieftina

Puteau sa aiba o oarecare finete sau creativitate macar, dar povestea cu jucaria de plus - vorbim totusi despre doi barbati care par sa aiba in jur de 30 de ani... - e prea de tot.

Iarasi nu inteleg un lucru (pe care l-am remarcat de-a lungul anilor pe diverse canale tv sau in reviste si ziare: povestile cu nonconformisti care pretind ca nu au spus aproape nimanui secretul lor (aventuri, homosexualitate, fetisuri etc) ''de teama ostracizarii sau a concedierii'' insa sunt protagonistii unor reportaje pe care le vor vedea milioane de oameni. La fel este si cu insul din povestea respectiva, a carei fata nu se vede. Suntem sufiecient de prosti incat sa credem ca familia si colegii nu i-ar recunoaste vocea sau partenerul la televizor?