#48442: Gheorghe Piperea - Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

Daca o masura luata de autoritatile publice (sau de entitati controlate de acestea) in cadrul unor proceduri de insolventa este suspecta de a fi calificata ajutor de stat, atunci se efectueaza o comparatie de tipul testului creditorului/investitorului privat, pentru a stabili daca a existat sau nu un avantaj oferit intreprinderii debitoare si daca da, care a fost amploarea acestuia. In cadrul acestui test trebuie sa se compare masurile luate de autoritatile publice cu comportamentul pe care l-ar fi adoptat un operator economic obisnuit pe piata in aceleasi circumstante[9]. Nu se iau in calculul comparativ costurile si pierderile pe care le-ar antrena dificultatile intreprinderii pentru stat ca autoritate publica[10]. In cauza T-296/97 (speta Alitalia, considerentul 17), s-a stabilit ca modul in care se comporta un investitor privat intr-o economie de piata este determinat de perspectivele de rentabilitate[11]. Daca testul demonstreaza ca autoritatile publice s-ar comporta (s-au comportat) la fel ca un agent economic obisnuit, atunci existenta unui avantaj ar fi exclusa si, deci, nu am fi in prezenta unui ajutor de stat.

Fundalul analizei il reprezinta o intreprindere in dificultate, iar aceasta se poate afla in perioada pre-insolventei ori a procedurilor de preventie a insolventei (de genul administrarii special sau al concordatului) sau chiar in procedura de insolventa propriu-zisa. Comparatia care se face in interiorul testului investitorului privat trebuie sa tina cont de aceasta premiza, intrucat comportamentul creditorului privat fata de o companie in bonis este fundamental diferit fata de comportamentul aceluiasi investitor privat relativ la o companie in difcultate financiara/insolventa.

Intreprinderea in dificultate este un agent economic care nu este capabil ca, fie din resurse proprii, fie din contributii ale actionarilor sau ale creditorilor sai, sa isi acopere pierderile, iar acest blocaj poate determina, pe termen mediu sau scurt, falimentul intreprinderii[12]. Cand o intreprindere se afla in dificultate financiara sau chiar in insolventa, investitorul privat este nevoit sau, dupa caz, interesat, sa faca unele compromisuri, intrucat un faliment ar insemna o pierdere mult mai mare decat eventualele pierderi rezultate din aceste compromisuri. Mai mult chiar, falimentul unui partener de afaceri de care investitorul privat este (cvasi)dependent poate determina propriul faliment, ceea ce face ca reducerile de datorie, reununtarile la parti din creanta, continuarea unor contracte aflate in suferinta pe perioada dificultatii financiare a partenerului de afaceri sa fie, practic, inevitabile.

Acest gen de compromisuri sunt acceptabile si in cazul unor autoritati publice sau al unor entitati aflate sub controlul acestora si, de aceea, idea unui ajutor de stat ar trebui exclusa ori de cate ori autoritatile piblice – creditori ai intreprinderii aflate in dificultate fac aceleasi lucruri pe care le fac investirorii privati: ajuta intreprinderea in dificultate sa iasa din aceasta stare, indirect ajutandu-se pe ei insisi in incercarea de a evita propriile dificultati financiare.

Textul legii romane, mai sus citat, anuleaza aceste eforturi de salvare, deopotriva ale intreprinderii debitorului, ale creditorilor privati si ale creditorilor publici. Daca, prin decizia birocratica a DG Competition (o decizie executorie imediat), se impune recuperarea unui ajutor de stat declarat incompatibil cu piata interna, atunci judecatorul roman nu mai are optiune – va trebui sa asigure recuperarea acestui ajutor de stat[13], chiar cu pretul falimentului intreprinderii. O eventuala desfiintare ulterioara a deciziei birocratice are toate “sansele” sa devina inutila. Intre timp, ireversibil, intreprinderea va fi intrat in faliment.

Frustrant, in raport de principiile procedurii insolventei, este sa observi ca drepturile creditorilor rezultate din programul de plati din planul de reorganizare sau, dupa caz, din ordinea de preferinta in caz de faliment, sunt neutralizate, caci creanta rezultata din recuperarea ajutorului este considerata o creanta curenta, prioritara, platibila inaintea tuturor celorlalte creante, inclusiv cele salariale, garantate sau fiscale “obisnuite”. Orice intreprindere aflata in dificulatate, laolalta cu creditorii sai, care ar putea fi interesati in cel mai inalt grad in supravietuirea acestei intreprinderi, s-ar putea confrunta cu dilema utilitatii sau a necesitatii procedurii insolventei, in conditiile in care principiile si scopul procedurii (“acoperirea creantelor”) sunt neutralizate prin interventia Directiei Generale Competitie din cadrul CE. Nu mai bine s-ar crea niste structuri in cadrul acestei Directii europene, care sa se ocupe de restructurari de intreprinderi si sa se adauge armatei celorlalti 54 de mii de birocrati care lucreaza pentru CE? 

2. Un exemplu concret de lipsa de realism si de dubla masura in aplicarea regulilor si cutumelor birocratice in materie de ajutor de stat pre- sau post-insolventa este cazul Oltchim[14].

In anul 2012, Comisia Europeana a acceptat ca ajutor de stat conversia unor datorii ale Oltchim catre AVAS (actualmente AAAS) in actiuni, cu consecinta stergerii datoriilor, cu conditia privatizarii si a adaugarii de penalitati istorice la creanta bugetara, ceea ce a dus la adaugarea unei sume ce depasea un miliard de lei, doar cu titlu de accesorii. Masura ajutorului de stat din 2012, aprobat de CE cu aceste conditii, a fost una complet nerealista.

Ajutorul de stat nu poate fi acordat decat in conditiile unui plan de restructurare realist, care vizeaza restabilirea viabilitatii pe termen lung a beneficiarului, restructurare care sa se faca in termen rezonabil. Nu a existat un astfel de plan la acel moment, ci doar niste planuri si expectatii nerealiste, bazate pe estimari gresite ale unor consultanti, ca procedura de privatizare va reusi sa genereze un pret al actiunilor Oltchim suficient de mare pentru a acoperi un minim de 12% din datoriile Oltchim fata de AVAS (actualmente, AAAS), in conditiile in care, fara exceptie, bunurile Oltchim erau ipotecate sau gajate in favoarea unor creditori private (in special, banci). De altfel, privatizarea a esuat in luna septembrie 2012.

#48443: Gheorghe Piperea - Re: Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) 

In plus, in cazul Oltchim, inainte de insolventa, pe o perioada de 3 luni, a fost oprita complet activitatea. Creditorii, ca investitori privati, au cerut sau, dupa caz, au fost de acord cu reluarea activitatii, pe motiv ca, in faliment, si-ar fi recuperat mai putin sau nu si-ar fi deloc creanta si, in plus, ar fi pierdut un client, un partener de afaceri, un contribuabil. Unele banci au fost de acord chiar cu facilitarea unor credite noi sau cu prelungirea valabilitatii unor linii de credit, iar unii furnizori de utilitati sau de materii prime au fost de acord sa continue sa execute contractele in curs, desi acestea aveau probleme de executare din partea Oltchim (intarzieri la plata, plati partiale, executare defectuoasa etc). Activitatea a fost reluata in luna octombrie 2012 dar, inevitabil, societatea a intrat in insolventa in data de 29 ianuarie 2013.

Dupa intrarea in insolventa, creditorii cu garantii, ca investitori privati, au votat un plan de reorganizare, ocazie cu care au fost de acord cu o stergere de peste 30% a creantei lor, precum si cu rapoartele de evaluare care imparteau creantele intr-o parte garantata si una chirografara, in intentia de a primi prin planul de reorganizare mai mult decat ar fi primit in faliment. La momentul votului cu privire la planul de reorganizare (aprilie 2015), creditorii beneficiari de garantii au fost de acord chiar si cu reducerea cu 30%, in medie, a sumei de primit pentru partea de creante considerate garantata, in conditiile in care partea din creante care fusese trecuta in tabel, ca urmare a evaluarii, cu titlu de creanta chirografara, urmeaza a se stege in totalitate ca urmare a confirmarii planului de catre judecator. Aceasta parte consistenta a creantelor garantate (in jur de 50 de milioane de euro) a “alunecat”, cu acordul creditorilor beneficiari ai garantiilor, pe treptele inferioare ale ordinii de preferinta, la creditorii bugetari. Acestia din urma, fara un asemenea gest comportamental al creditorilor privati, nu ar fi luat nimic din acesti bani. Iar in caz de faliment al Oltchim nu ar fi luat nimic, oricum. Asadar, creditorii bugetari nu numai ca s-au comportat la fel ca investorul/creditorul privat, dar, in cazul reorganizarii Oltchim, au si facut un business bun din votul asupra planului de reorganizare.

Comportamentul creditorilor, de stat si privati, este perfect justificat atunci cand realizeaza ca valoarea creantelor ce pot fi recuperate tinde spre zero in scenariul falimentului. Centrul de greutate al deciziilor lor se muta dinspre „un acord cu privire la stergerea de datorii” catre „incasarea maximului posibil” dintr-o companie, in mod evident, supraindatorata. Comportamentul creditorilor controlati de stat si determinarea lui in raport de comportamentul unui creditor privat trebuie analizat pornind de la aceste premise concrete: datoriile acumulate depaseau valoarea activelor, acestea, aproapte in totalitate, erau grevate de garantii, iar creantele creditorilor de stat erau preponderent negarantate.

Judecatorii au confirmat irevocabil acest plan de reorganizare, asa cum este indeobste cunoscut.

In anul 2016, la 3 ani dupa deschiderea procedurii insolventei fata de Oltchim, aceeasi Comisie Europeana care, in 2012, a aprobat acel ajutor de stat constand in conversia creantelor in actiuni, pe baza unui plan de restructurare atat de nerealist, a deschis o investigatie pentru un posibil ajutor de stat la Oltchim, in perioada pre – si postinsolventa[15]. Nu a avut nicio importanta faptul ca Oltchim se afla in procedura judiciara de insolventa si ca planul de reroganizare a fost votat de creditori si confirmat prin hotarare irevocabila de judecatori.

In perioada septembrie 2012 – februarie 2015, creditorii nu aveau un debitor solvabil, de la care sa aiba sansa recuperarii creantei prin forta coercitiva. Interesul creditorilor (de stat sau privati) nu a fost acela de a lichida Oltchim, ci de a crea premisele pentru a face posibila valorificarea activelor si recuperarea creantelor. La momentul respectiv, creditorii Oltchim au inteles imposibilitatea recuperarii creantelor in lipsa functionarii societatii si au ales sa nu execute silit bunurile societatii in perioada ulterioara septembrie 2012, sa achite in avans marfa, sa nu pretinda compensarea cu datoriile acumulate anterior, etc.

#48443: SINDICATELE (TOATE ) SI STATUL ROMAN SUNT IN CULPA. - Re: Re: Re: Principiile (uitate) ale procedurii insolvenței (I) <= PIPEREA, INVOCA LEGEA DAR NU-I COVINE TEXTUL, INCALCA LEGILE CA ESTE FRUSTRAT!!!

 Piperea recunoaste ca incalca legile si nu respecta nimic, fiind frustrat ( chiar el specificand asta ) si ignorant in fata legilor pe care le incalca cat si CE pe care nu o recunoaste, astfel incercand sa aduca acuze si sa-i faca birocrati, pentru ca nu-i convine lui si armatei de infractori pe care ii coordoneaza. Piperea este cel  care incaseaza 50.000 euro plus bonusuri si alte privilegii pe care le are privilegii, fara sa faca nimic pentru Oltchim, si care sustine o grupare infractionala creata care incaseaza ilegal sume de bani si exact cum el explica, incalca procedurile insolventei si altor legi pe care le incalca voit, sub masca compromisurilor ( termen folosit de acesta in text ) ilegale si fraudate de interese obscure si personale, aducand direct prejudicii salariatilor cat si creditorilor cu creante curente in insolventa, plus intregului combinat chimic Oltchim!!!!!!!

ACTIVITATI DE SERVIRE A BAUTURILOR, MASA SI DANSUL OLTCHIM: HOTIA DE LA OLTCHIM = 9 MILIOANE EURO.

SI SE JURA CA NU FURA DAR I-AM PRINS CU CREANTELE CURENTE SALARII IN INSOLVENTA OLTCHIM 2013 IN GURA!!!!

SALARIILE: DNA S.O.S. OLTCHIM RAMNICU VALCEA!!!!!! UNDE SUNT BANII DE LA  OLTCHIM?????

 JAF LA OLTCHIM 2012-2013-2014-2015-2016:UNDE SUNT BANII???? IATA INFRACTORII, 

 A FOST O COMPLICITATE SINDICATE (TOATE INCLUS SI  IONEL VINCEA DE LA CARTEL ALFA SI FOST MENTCHIM FALIMENT) SI STATUL ROMAN  SUNT IN CULPA.    

TOATE SINDICATELE SUNT IN CULPA DIN OLTCHIM.   

1.SINDICATUL LIBER OLTCHIM, presedinte Mihai Diculoiu   

2.SINDICATUL VICTORIA OLTCHIM, condus de Corneliu Cernev   

3.SINDICATUL UNIREA OLTCHIM. condus de Marian Dumitru    

4.SINDICATUL SOLIDARITATEA OLTCHIM, condus de Dumitru Bica     

5.SINDICATUL RAFINORU, condus de Popescu Ionel   

 ....SI TOATE STRUCTURILE SINDICALE.    

- Popescu Valentin - director Directie Energetica - Mecanica
- Mihail Tălpăşanu – director Direcţia Producţie,
- Marius Pîrvu – fost director general,
- Spiru Ciobescu Laurentiu Armand – director Direcţia Comercială,
- Marinescu Norocel Lucian – director Direcţia Tehnică Calitate-Mediu,
- Ion Hancu Dumitru – şef Divizia Clorosodice-Produse Oxo,
- Mihai Pavel Dumitru – şef Divizia Materiale pentru Construcţii,
- Marian Tapu – şef Sector Marketing DMC,
- Victor Avram – director general adjunct-
- Spiru Ciobescu Elena Felicia – şef Divizia Financiară,    etc. 

Management:
Mihai Bălan - Director General
Elena Felicia Spiru-Ciobescu - Director Financiar
Mihail Dumitru Tălpăşanu - Director Operaţional
Laurenţiu Armand Spiru-Ciobescu - Director Marketing
Ion Coclet - Director Resurse Umane 

Management: 

Mihai Bălan - Director General prin subordonare directa,    Livia - Mihaela Coclet - Sef Divizie Achizitii, sotia lui Ion Coclet departament special cu sase birouri, tot  speciale 

Elena Felicia Spiru-Ciobescu - Director Financiar, sotia, sotului Laurenţiu Armand Spiru-Ciobescu prinsecretariat subordonat  Daniel Ilinca- Directia ecnomica 

Mihail Dumitru Tălpăşanu - Director Operaţional 

Laurenţiu Armand Spiru-Ciobescu - director Direcţia Comercială 

Ion Coclet - Director Resurse Umane 

Popescu Valentin - director Directie Energetica - Mecanica si  cel care a dus la FALIMENT SC. MENCHIM SA. FINALIZAT CU SUCCES SUB STRICTA OBSERVATIE A LUI PIPEREA & CO, REPRIMINDU-L CU BRATELE DESCHISE PE POPESCU DIN NOU IN OLTCHIM SI CU RE: RE: RECHEMARI PE ACEST PENSIONAR ANGAJAT SA_LARIAT..., CA DE FAPT SI MULTE ALTE OBIECTIVE STRATEGICE PENTRU EI SI LUMEA LOR DE STRATEGI PE DEMOLARE. 

Ion Hancu Dumitru – şef Divizia Clorosodice -Produse Oxo,  

Marius Pîrvu – director Directie  Petrochimica Bradu - Pitesti 

Marinescu Norocel Lucian – director Direcţia Tehnică Calitate-Mediu 

Andrei Nicu - Laurentiu - Sef Divizia Propenoxid, Polioli, Monomer, PVC 

ROMINSOLV S.P.R.L., reprezentată prin Partener Coordonator Gheorghe Piperea siBDO BUSINESS RESTRUCTURING S.P.R.L., reprezentata prin Partener Coordonator Niculae Balan    Administrator Judiciar 

Stanescu Nicolae Bogdan Codrut  Administrator Special   

Avram Danut-Victor     Director General Adjunct   

Talpasanu Mihail        Director Directia Productie 

Spiru-Ciobescu Laurentiu-Armand  Director Directia Comerciala 

Smeu Alin-Ion         Director Directia Economica   

Munteanu (Mardare) Dana Maria  Director Directia Resurse Umane   

Pirvu Marius   Director Directia Petrochimica Bradu 

 impreuna cu MIRCEA DEACONU si FLORIAN MATEITA  etc.www.oltchim.ro  

SI TOTI MINISTRII ECONOMIEI SI FINANTELOR  SI ALTE MINISTERE DIALOG-SOCIAL...S.A.M.D, PANA AZI. 

SI CEILALTI BAGATORI DE SEAMA CARE AU MAI SEMNAT, FARA ACORDUL PARTILOR SI IN DEFAVOAREA ALTOR CREDITORI,  HOTIII BAAAAAAAAAAAAAAAAA!   

SARLATAN GHEORGHE PIPEREA CU ASOCIATII & CO.:  www.oltchim.ro 

SARLATANIE PRIN SPOLIERE SI NEMERNICIE MARCA PIPEREA LA OLTCHIM. 

SPOLIÉRE s.f. Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pron. -li-e-. / < spolia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink  

OLTCHIM INCHIS, SA MULTUMESTI SINDICATELOR SI STATULUI ROMAN. 

CU INSOLVENTA NU-I DE GLUMIT. 

PARTIEEEEEEEEEEEEEE.........CONCEDII PLACUTE, aveti bani de bilete, de avion, aveti bani de plinul la autorurisme, va ajung si de cadouri la amante sau familie...etc. HOTIILE CONTINUA.