S.O.S. familia!

Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

"În ce priveşte relaţiile dintre parteneri, familia este înţeleasă în sens larg de către
Curtea europeană şi nu este condiţionată de încheierea unei căsătorii civile. În lipsa
căsătoriei, existenţa unei familii între cei doi parteneri va fi apreciată de la caz la
caz, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz. De exemplu Curtea va
cerceta dacă cei doi parteneri locuiesc împreună şi de cât timp, dacă au copii
împreună, fie ei biologici sau adoptaţi, dacă alte elemente concrete indică intenţia de
a avea o relaţie de durată. În schimb, Curtea nu a acceptat până în prezent că relaţiile
stabile dintre persoane de acelaşi sex pot intra în sfera de aplicare a vieţii de familie.
Acestora le-a oferit, însă, protecţie în cadrul noţiunii mai largi a vieţii private."

n.p.: familia inseamna si sa poti lasa urmasi, familia caracterizandu-se si prin legaturile de rudenie. cuplurile care nu lasa urmasi nu se implinesc cu inrudirea prin copil/copii. din acest motiv, cuplurile homosexuale nu se pot defini ca familii, raman doar cupluri.

<In urma cu ceva timp, cand petitia inca nu avea 5.300 de semnaturi, am dat un interviu pe care, cu aprobarea reporterului, il voi posta (si) aici. Titlul fiecarei postari va fi intrebarea la care, in comentariu, veti gasi raspunsul meu.>

R: Ați pornit o petiție pentru familie, care până în acest moment a fost semnată de aproape 5.300 de oameni. Cum a apărut această idee?

DC: In urma cu circa trei ani, chiar in Postul Pastelui, in fata Patriarhiei Romane era amplasat un panou publicitar care infatisa Biblia central, iar dedesubt era un ursulet de plus strivit. Imaginea mi-a atras atentia in mod trist, caci copilaria este perioada in care, ca om, inveti sa te inalti si nimic n-ar trebui sa striveasca inocenta; iar credinta este singura cale de inaltare, mai intai prin esenta cu care se naste orice pui de om, iar mai apoi prin grija cu care adultii trebuie sa pastreze aceasta esenta de umanitate din orice copilas in coconul de caldura al traditiilor, in sensul iubirii si al sigurantei pe care, repet, doar credinta le poate descoperi, cultiva si dezvolta. Atunci am facut o petitie, fara pretentia de-a strange vreo semnatura, singurul resort fiind acela al unui semnal de alarma pe care am simtit nevoia sa-l trag.
Si acum a fost la fel, cu deosebirea ca, de data aceasta, aveam certitudinea ca foarte multi oameni vor acorda atentie aspectului delicat al tendintei de “modernizare”, tendinta care e delicata prin acel paradox ca homosexualitatea, desi este gandita sa patrunda ca un fapt firesc, ca o deschidere catre orizontul cunoasterii dincolo de limitele umanitatii, de fapt este o impunere chiar a limitelor pe care le poate atinge orice om, nemaivorbind de faptul ca astfel, nu-si mai poate depasi aceste limite. Pe scurt, a te situa in pozitia de-a accepta ca poti fi orice (recte homosexual/bisexual) inafara de-a fi intai de toate om, inseamna a te limita la un punct de vedere, iar Dumnezeu a lasat pentru om un intreg orizont, alcatuit (matematico-filosofic vorbind, daca doriti) din multe puncte de vedere. Consider ca homosexualitatea este, ca orice realitate, doar un punct in acest vast orizont al umanitatii si ca n-ar trebui, sub nicio forma, sa ne oprim asupra lui, pentru ca am pierde, spre nefericirea noastra sufleteasca, intregul fiintei umane care, prin aceasta viata, are sansa minunata de-a trai vesnic.
A te limita la un singur aspect al realitatii nu face decat sa ne limiteze existenta si, din nefericire, aceasta limitare constrange ireversibil omul, deoarece realitatea homosexualitatii nu este doar o realitate limitativa pentru fiinta omeneasca, dar este o realitate hidoasa, degenerata, pacatoasa, care ni se insinueaza, pe fondul nemultumirilor generale care ne-au slabit puterea de atentie la tot ce ne-nconjoara, in cele mai curate (pure) instante: in copilarie si in activitatile culturale! Ma refer aici concret la puterea pe care o are media (in speta televiziunea) ca formator de opinie/imagine; ma refer la sistemul de invatamant din ce in ce mai precar sub aspectul eticii deontologice, dar supus in permanenta schimbarilor prin propunerea unor activitati centrate pe sexualitate (desi copiii, d.p.d.v. fiziologic nu pot avea sexualitatea matura, caci sexualitatea este un proces); ma refer la activitatile asa-zise culturale care patrund sub forma unor spectacole in ceea ce ar trebui sa contribuie la construirea unui om ca intelectual, si nu la consumatorismul trairilor carnale exacerbate. Cultura care se face azi nu prea mai atinge categoria intelectualului, pentru ca nu-l mai satisface in sensul creativitatii personale, astazi servindu-i un “preparat” gata facut, el trebuind doar sa-l accepte in sensul “culturalizarii” internationale/europene.
Asadar, ideea a aparut dintr-un firesc gand al dorintei de-a TRAI in normalitate, simplu, lasand fiecarui om sansa unica de-a se descoperi intai ca om, apoi de-a se construi la fel, fara a pune la temelie (si, mai apoi, la motivatie) sexualitatea, apoi ideea a aparut dintr-o intelegere a faptului ca, d.p.d.v. legislativ si/sau al ralierii la normele internationale, aceasta este o lupta oarecum pierduta, insa ca OM, ca MAMA ma simt obligata sa lupt nu cu agresivitate, ci cu p erseverenta cu care respir, pentru pastrarea, in Romania, a unui climat, a unei atmosfere de normalitate dincolo de orice legislatie/norma care ni se/ni se va impune! Nimeni, chiar in conditiile in care homosexualitatea va fi normalizata, nu ma poate obliga sa si accept asta, si cred ca asta este ceea ce trebuie oamenii sa inteleaga despre normalitate. Caci normalitatea va fi un climat din ce in ce mai rarisim, insa asta nu ne impiedica sa-l cultivam si dezvoltam fie si doar la nivel individual.
Initial am vazut stirea pe internet, cum ca postul de televiziune ProTV pregateste emisiunea “Patru nunti si-o provocare” cu un cuplu de homosexuali. Mi-am spus ca trebuie sa fac ceva, atat cat pot eu, ca simplu om, din statutul de mama care doreste pentu copilul ei o lume a frumusetii simple, asa cum a si creat-o Dumnezeu, pentru iubire. Este greu, in zilele pe care le traim, sa mai traiesti o iubire simpla, curata, din care sa poti creea, doar cu resursele sufletesti sadite in fiinta noastra inca de la Geneza de Dumnezeu o lume proprie, asa cum faceau parintii nostri. Dar poate sa devina chiar imposibil, daca abstractizam viteza cu care se misca evenimentele in societate si daca lasam sa patrunda in mintea noastra acceptarea pacatului sau, daca vreti, acceptarea lipsei de auto-cenzurare asupra unor trairi absolut nefiresti.
Cand mi s-a spus ca o asemenea petitie va strange poate 500 de semnaturi, am zis “nu conteaza; si 2 semnaturi de s-ar strange, este un pas pe care, personal, trebuie sa-l fac”. L-am facut sau, mai bine spus, am deschis o usa care trebuia deschisa odata! Este foarte adevarat ca n-am facut-o cu curaj, ci mai degraba cu inconstienta, nestiind cate colturi intunecoase ascunde camera spre care dadea aceasta usa. Astazi stiu, si simt pe pielea mea ca am nevoie de mult curaj in continuare, pentru ca trebuie aprinsa Lumina in aceasta camera si pazita usa spre a nu fi inchisi in intuneric toti oamenii de bine, acesti 5.300 de oameni, urmasii lor, dar si toti ceilalti, care cred in aceleasi principii de viata bland revelate omului de catre Dumnezeu. Si va trebui ca grija noastra pentru Lumina aprinsa sa fie permanenta, fara odihna. Impreuna, uniti rezistam, dar grija trebuie sa fie individuala.

R: Ce părere aveți despre căsătoriile homosexuale și despre adopțiile homosexuale? Care credeți că sunt consecințele asupra societății, familiei, dar mai ales asupra copiilor care vor fi adoptați?

DC: Aproape ca mi se pare aberant ca am ajuns sa ne punem problema atat de departe. Este ca si cum as fi intrebata ce parere am despre hranirea omului cu guma de mestecat, este ca si cum v-as spune ca lectura pe care o fac eu cu placere seara de seara este eticheta de pe detergent, este ca si cum as folosi un deodorant cu aroma de brad ca sa ma cred la munte si nu ca sa alung un miros neplacut, este ca si cum in concediu m-as intinde pe o banca in parc uitandu-ma la fotografii cu plaje insorite si valuri inspumate crezandu-ma la mare, si exemplele pot continua, insa, din pacate, acestea sunt realitati in plina manifestare.
Sunt un om cald si cautator al iubirii, iubesc oamenii si intotdeauna am luptat cot la cot cu cei care erau pe punctul de-a se prabusi incercand sa le aduc puncte de vedere pe care numai cineva dinafara, dar empatic, o poate face, pentru a-si pastra iubirea de semeni si puterea intelepciunii dincolo de perioadele de rodaj psihic. Tratez cu respect orice om imi iese in cale, chiar cand sunt avertizata ca n-ar trebui sa fac asta, pentru ca stiu ca relatia pe care fiecare o poate avea cu cineva este unica, astfel ca poti gasi intr-o persoana aspecte pozitive pe care nici acea persoana nu stia ca le are sau ca le poate exprima. Toti avem ceva bun in noi, cu siguranta.
Insa homosexualitatea nu tine de iubire, nu tine de normalitate, nu tine de crearea vietii, este stearpa sub toate aceste aspecte, si incep de aici justificarea parerii conform careia casatoria intre homosexuali este o aberatie pentru ca numai iubirea, normalitatea si darul aducerii pe lume de copii poate sta la baza unirii intre doi oameni. Insa iubirea nu poate si nu trebuie sa fie confundata cu nebunia posesiei sau cu atractia sexuala, iubirea genereaza noi forme de trairi nobile si de viata. Din iubire se nasc copiii, visele, planurile de viitor si chiar linistea interioara. Or, homosexualitatea, asa cum o defineste chiar cuvantul, porneste de la sexualitate si niciodata nu va depasi cadrul sexualitatii. Toti avem prieteni de acelasi sex pe care ii admiram, ii indragim si chiar ii iubim, dar daca iubirea asta ar atinge trairi carnale ar trebui sa ne punem serios problema unui dezechilibru personal pe care in niciun caz n-ar trebui sa-l fructificam perpetuand astfel dezechilibrul si altor persoane, ci ar trebui sa ne facem o analiza serioasa, asa cum facem cu orice problema personala pe care ne-o descoperim si fata de care avem sinceritatea de-a o recunoaste, intai, si mai apoi consecventa de-a o rezolva fara a trage in dezechilibrul nostru pe altii, precum un bulgare de pacat care, rostogolindu-se in pacate, se mareste.
Nu este un pacat sa-ti recunosti problemele, dar poate deveni un mare pacat si o lipsa de responsabilitate si respect pentru propria persoana, in primul rand, a nu-ti intelege propria superioritate de fiinta omeneasca, anume aceea de-a depasi conditia de instinct atunci cand iubesti. Persoana pe care o iubesti merita mai mult decat satisfactia erotica, iar propria persoana se poate inalta deasupra nivelului de superficialitate doar cand, din iubire, poate dezvolta o lume noua alaturi de persoana iubita. Homosexualitatea nu poate dezvolta o lume noua, ba mai mult, puncteaza grav stagnarea fiintei omenesti pe linia erotismului care, pana si acesta, este privat de descoperirirea dualitatii masculin-feminin si apoi, dar abia apoi, a Trinitatii Sfinte!
Fiecare om, in functie de sexualitatea pe care o are prin nascare, are rolul sau in familie. Oricat am vrea sa parem de moderni sau deschisi, femeia se implineste doar nascand si crescand copii, deci devenind mama, ii sade bine gatind bunatati din grija de a-si pastra familia sanatoasa si capata respect intreaga familie atunci cand stie sa-si sfatuiasca atat barbatul, cat si copiii in a actiona cu calm in orice situatie; inafara situatiei cand o femeie nu poate, fiziologic vorbind, sa nasca, o femeie care refuza maternitatea din egoismul de a-si pastra silueta sau programul lejer, se urateste fizic si sufleteste, se preocupa excesiv de aspectul exterior din care poate face chiar un cult al frumusetii personale pe care va trebui sa-l hraneasca cu din ce in ce mai multe orgolii, sfarsind prin a incerca atat de multe relatii, incat nu va mai putea iubi, caci acest nobil sentiment este ca un fluture care are nevoie permanent de aceeasi de caldura. O astfel de femeie nu se masculinizeaza, nici macar atat, ci se abrutizeaza uitand si ca are in ea puterea de-a purta de grija celor dragi, uitand si ca poate sfatui intelept, uitand de drepturile si de obligatiile binecuvantate ce i se cuvin ca femeie.
Deasemenea, oricat am vrea sa credem ca suntem moderni, orice barbat isi doreste sa fie ceea ce a fost orice barbat de la Geneza incoace: tata!, sa aiba urmasi, sa protejeze, sa ocroteasca prin noblete (modelul sau arhetipul comportamental masculin este Iosif care a luat-o pe Maria de soata, chiar daca stia ca copilul din pantecele ei nu era copilul lui, si a acceptat asta cu nobletea unui barbat care-si onoreaza femeia iubita). Pentru un barbat, a avea urmasi este mai mult decat o mandrie, este o binecuvantare si o onoare pe care i-o face cadou viata prin Dumnezeu, este singura ratiune a vietii sale si, pentru ca nu poate purta in pantec o noua viata, el va purta de grija femeii lui si intregii familii.
Este aberant sa acceptam in tacere sau intorcand capul realitatea homosexualitatii, deja un pacat atat de “modern” spunandu-ne ca pe noi nu ne afecteaza, caci participam la desacralizarea ideii de familie, familie care inspira principii de viata, construieste filosofii de viata si motivatii pentru a inainta. A inainta!
Homosexualitatea, chiar daca e azi o realitate, nu poate depasi statutul de pacat, chiar daca toti activistii lumii ar striga intr-un cor imens si asurzitor ca exista libertate, drepturi etc, ea niciodata nu va deveni o VIRTUTE, asa cum, de ex., este familia, caci homosexualitatea aduce stagnare, regres si denaturare de roluri. Cum sa adopte o asemenea uniune un copil care, prin puritatea sufleteasca, e MULT peste nivelul spiritual al acestor oameni?! Ce l-ar putea invata? Limbi straine, instrumente, canto, abilitati artistice, stiinte, da. Este posibil, si este posibil s-o faca - folosind comparatia preferata a propagandistilor homosexualitatii - mai bine ca o familie de oameni nevoiasi, insa toata aceasta colectie de invataturi l-ar face un om inteligent dezumanizat, rece, egoist si normativ pana la dispret fata de semenii sai. Inteligenta care nu este dublata de noblete sufleteasca poate fi devastatoare pentru esenta omului – sufletul.
Nu exista motive nobile pentru care un cuplu de homosexuali ar putea infia un copil, caci un copil inseamna obligatoriu preluare de modele parentale, or deja e cunoscuta tendinta care se doreste ca, urmand adoptiilor de catre cuplurile homosexuale, sa se usureze calea catre normalizarea pedofiliei, a incestului..., care si acestea, din pacate, sunt realitati din ce in ce mai manifeste.
Deja sunt multe asemenea cazuri de infiere si, ce e mai rau, sunt parinti homosexali care isi supun copilul infiat la operatii de schimbare de sex. Acesta este un precedent care nu face decat sa vina in intarirea argumenatiei mele, folosind practic concluzia unui experiment nereusit, experiment initiat de pacatul homosexual si terminandu-se cu un esec social catastrofal. Eu zic ca este o crima sa faci asemenea experimente sau sa permiti, din ignoranta, rea-vointa sau obligativitate de supunere fata de normele globalizarii, sa se poata produca asemenea mizerii, si aici ma refer strict la forurile decizionale care permit asemenea aberatii psiho-sociale. Cu copiii nu ne putem juca, este odios!

R: Dacă ar fi să ne gândim la ideologia mișcării homosexuale, v-aș întreba de ce credeți că au nevoie de o propagandă susținută în spațiul public?

DC: Publicul, ca “societate” se supune normelor, legislatiei, prin metoda obligativitatii. Altfel, devii raspunzator in fata legii pentru nesupunere. Chiar daca eu, cetatean roman, care am dreptul sa ma exprim spunand ca homosexualitatea e un pacat, oricand poate veni un for international sau european care pur si simplu sa ma ridice de acasa pentru nesupunere fata de legile internationale. Si atunci acesti activisti au nevoie de public, de manifestatie, de exhibitionism, pentru a-si exercita influenta si ideea de putere.
Public inseamna multime, iar multimile dintotdeauna au fost mase de manevra, pentru ca mai apoi, tragand concluzii asupra miscarii maselor, sa se poata trece de la un eveniment social la definirea acestuia ca fenomen social. Ceea ce nu stie multa lume, insa forurile decizionale din social stiu, este ca, odata definit un fenomen social, acesta capata automat domeniu care necesita legi, reglementari, statut chiar. Odata astfel definit, devine o realitate care intra in sfera normalitatii, d.p.d.v. conceptual. Iar intre concept si concret, in acest caz, nu este nici macar o secunda de spatiu care ar putea opri concretetea implicatiilor in social.
Pe de o parte, exista multi oameni inca neinformati care sunt impresionati usor de spectacol, de sentimentalisme, usor manevrabili prin aceea ca imediat se strang acolo unde e un bun orator, indiferent de ce spune acesta; un bun orator iti va vinde pana si aerul convingandu-te ca daca-l platesti in moneda impusa de el, aerul iti va oxigena creierul mai bine, mai repede, mai eficient. In felul asta ei se misca, devin parte activa din societate, atrag si convertesc suflete.
Pe de alta parte, propagandistii homosexualitatii prefera publicul, deoarece nu exista legi care sa-i limiteze, ba mai mult, ei se pot folosi de apanajul discriminarii, pentru ca la o adica sa spuna ca le sunt ingradite ba libertatea de opinie/expresie, ba dreptul la fericire si alte asemenea sentimentalisme pe care, se stie, le folosesc in platforma-program de convingere, iar in public in mod cert se vor gasi si persoane care-si vor exprima neacceptarea fata de atractiile homosexualilor, persoane care pot fi sanctionate. Nedrept, neplacut, dar asa este, din pacate. Asa merg lucrurile in zilele noastre!

R: Care credeți că este rețeta pentru ca un lucru nefiresc și neacceptat să devină firesc și acceptat de societate?

DC: Persuasiunea. Persuasiunea este o arma in “mana” celui care o foloseste ca instrument. Persuasiunea, sau convingerea cuiva asupra a ceva impus, deci exterior propriilor convingeri, se bazeaza pe notiuni conceptuale, adica pe cuvinte. Se cunoaste puterea cuvantului asupra oamenilor, se stie ca poti vindeca prin cuvant, alinand si folosind exact cuvintele de care un om are nevoie pentru a-si gasi puterea personala in depasirea unei crize/rezolvarea unei probleme; deasemenea, se cunoaste puterea cuvantului atunci cand acesta poate distruge echilibrul unei persoane. Intre aceste doua posibilitati, exista o cale extrem de periculoasa pe care o folosesc marii manipulatori care imbina elemente din ambele posibilitati, si anume folosesc cuvinte cu incarcatura puternic emotionala si semnificatii pozitive pentru a atinge nivelul mental de labilitate al persoanei persuadate. Odata dezechilibrata mental persoana, aceasta este suficient de vulnerabila la cuvinte si dispusa, in mod aproape inconstient, sa accepte noi viziuni asupra vietii. Diferenta care face limpede de ghicit pericolul persuasiunii este aceea ca viata este redefinita prin prisma altor valori, prin prisma unei dispozitii la deschidere si acceptare neconditionata a oricarei realitati ca fiind tolerata si chiar practicata. A distruge astfel psihismul unui om este, din punctul meu de vedere, o crima pe care manipulatorii o fac in cunostinta de cauza. A distruge credintele unui om fara a pune in loc nimic de valoare inseamna, practic, a-l anihila ca personalitate, a-l rupe de realitate, de tot ce a invatat ca trainic in sanul familiei, a-l arunca intr-un neant din care nu mai stie sa aleaga nimic, pentru ca totul este (nu-i asa?) acceptabil.
Iar aceasta persuadare se realizeaza cel mai bine (pentru ca prinde) acolo unde exista deja interes pentru aceasta problema, si anume in randurile tinerilor care inca nu si-au maturizat sexualitatea, in randul persoanelor cu probleme legate de sexualitate, in randul copiilor care sunt bureti ce absorb tot ce-i inconjoara neavand inca un discernamant bazat pe experienta, in randul celor care nu au credinta sau inca mai cred ca Dumnezeu trebuie sa faca dovada existentei Sale chiar daca pacatuiesc, in randul persoanelor grabite sa ia de la viata orice placere, si, in cazuri extreme, cu forta si impunerea in randul oricui care are opinii diferite de ale lor, iar modalitatile sunt dintre cele mai insidioase:
- legislatii, norme care sa se ralieze la tendinta internationala, caci la acest nivel deja totul este deformat intr-o noua forma, a “noii” normalitati, d.p.d.v. conceptual;
- programe in sistemul educational, carti pentru copii (da!, pentru copilasii claselor primare) in care homosexualitatea este prezentata, atat prin desene, cat si textual, ca ceva firesc, prin reclame televizate care ating un numar calculat de secunde transmitand astfel mesaje subliminale inconstientului care, intr-o buna zi, vor patrunde in constient si astfel, in alegerile de viata.
- deasemenea, exista deja expuneri de filme si spectacole de gen, aici variind categoria dinspre adolescenta spre maturitate, insa folosindu-se aceste expuneri sub pretextul dreptului la cultura. Insa cultura trebuie sa participe la construirea omului ca intelectual, nicidecum la prezentarea unor trairi trupesti tributare hedonismului si specifice sub-culturii.
- incercarile p erseverente de a aduce adaugiri definitiilor anumitor cuvinte, cum ar fi, de ex., “actul sexual”, care la baza inseamna intretinerea raportului sexual copulativ, insa deja s-a adus o adaugire, in sensul acceptarii ca act sexual si a relatiilor homosexuale, desi se stie ca lipseste copulatia. Iar exemple de acest gen ar fi multe, insa cea mai periculoasa modificare ar fi in definitia cuvantului “familie”. Odata modificat in definitie, acest lucru ar atrage dupa sine modificari legislative, ceea ce ar fi dezastruos, exact asa cum deja in alte tari este.
- televiziunea, deja se stie, are rolul de formator de opinie/imagine, deci sa nu-i subestimam valoarea, chiar daca este una negativa; din pacate, poate influenta mai mult decat ne imaginam psihismul.
- muzica este iarasi o adevarata industrie care poate facilita patrunderea unor idei specifice propagandei pro-homosexualitate.

R: Spuneați la un moment dat că vreți să faceți un studiu despre homosexualitate. Puteți dezvolta puțin? Ce necunoscute credeți că sunt în această problemă?

DC: Spuneam ca vreau sa realizez un studiu asupra implicatiilor in societate a homosexualitatii, iar aceasta idee mi-a venit in urma interactiunii pe care am avut-o si o am in spatiul destinat comentariilor de pe site-ul petitiei, unde am observat cu cata exactitate urmeaza propagandistii pro-homosexualitate sa atinga toate punctele de sensibilizare pentru a-si sustine pozitia.
Incep sa cred ca pentru mine nu prea mai este nicio necunoscuta, insa eu m-am tot informat, am avut discutii cu persoane avizate (specialisti, duhovnici), dar pentru oamenii care afiseaza o atitudine fie pudibonda, fie de respingere vis a vis de acest subiect sunt multe, foarte multe necunoscute pornindu-se de la lipsa informarii nu neaparat despre ce inseamna homosexualitate, ci despre consecintele acceptarii acestui pacat in societate si a transformarii lui in ceva normal, despre necesitatea sublinierii permanente si oriunde ca despre acest pacat s-a atras atentia inca de la inceputurile lumii si despre responsabilitatea de-a continua si noi sa subliniem ca nici in prezent, homosexualitatea nu trebuie acceptata in normalitate.
In esenta, este o singura necunoscuta in aceasta ecuatie a inversarii normalitatii, in care este inclusa si homosexualitatea, si anume motivatia care sta la baza insinuarii homosexualitatii ca normalitate in societatea crestina. Desi intuiesc (a spune ca stiu ar suna foarte pretentios), nu pot sa nu fiu intrigata de fiecare data cand aflu ca propaganda lor se tine in scoli, in lacase de cultura care valorifica si cinstesc traditiile crestine, iar actele prin care ei isi exercita influenta ataca Biserica in mod constant si chiar atenteaza in mod agresiv la tot ce este legat de credinta, traditie, familie.
Am spus despre o ecuatie a inversarii normalitatii, pentru ca homosexualitatea este numai unul din elementele ecuatiei “noii” normalitati, fiind strans legata, interdependent, de bisexualitate, de pedofilie etc.

R: Credeți că această luptă „anti-discriminare” poate deveni dictatorială pentru ceilalți, având în vedere că sunt situații în alte țări în care primari, ofițieri ai stării civile, profesori, au fost arestați pentru că și-au exprimat susținerea pentru familia tradițională?

DC: Da, am convingerea ca la un moment dat se va impune ideologia LGBTpnz (unde p=pedofilie; n=necrofilie; z=zoofilie), deja se intampla acest lucru in alte tari, deja activistii pro-homosexualitate isi exprima sustinerea fata de pedofili, vor fi din ce in ce mai multi si mai agresivi (iar agresivitatea pasiva este cea mai groaznica forma a agresivitatii), vor aduce adaugiri si modificari legislative si normative la care vei fi, practic, obligat sa ingenunchezi. Insa un bun crestin nu va face niciodata asa ceva! Nu-si va trada convingerile, nu-si va vinde puterea sufleteasca.
Se doreste ca drepturile lor preferentiale (atentie!, caci drepturi au, ca orice om, ei nefiind o alta specie) sa ajunga obligatiile noastre.
Oamenii de buna credinta, dar de mare sensibilitate, oamenii educati si linistiti vor face greseala sa se dea la o parte retragandu-se in linistea lor din care nu-i va putea atinge direct nimic, insa pe acestia ii paste pericolul dorintei de insingurare si putini, in singuratatea lor, mai au puterea sa se roage cu tarie pentru salvarea duhovniceasca a lumii, fiind mai degraba scarbiti de atatea uraciuni care circula liber pe strada, ca sa folosesc totusi o expresie eufemistica. Insa, daca esti sub protectia unei familii, daca ai sustinere din partea prietenilor, ai si puterea de-a ramane drept.
Ca sa facem putin haz de necaz, imi amintesc de o poanta care zice ca un batran doreste sa emigreze si, la completarea formalitatilor, este intrebat despre motiv, iar el raspunde: “in trecut homosexualitatea era pedepsita, acum este acceptata, vreau sa plec pana nu devine obligatorie”.
Problema este ca nu va mai avea unde sa plece la un moment dat, caci globalizarea asta face: impune respectarea legilor internationale in orice colt de lume!

R: Care credeți că este rolul mass-mediei în promovarea ideologiei homosexuale?

DC: Rolul mass-mediei este colosal.

Exista deja, in televiziune, programe foarte bine pregatite care arata o stire pentru a prelua informatia catre o alta stire, conceptul fiind cunoscut ca “doublethink” (acceptarea simultana a doua idei contradictorii cu scopul de a cauza confuzie in mintea unui om) ca metoda de control direct asupra omului. De ex., stirile despre cum anumite persoane, datorita copilariei traumatizante pe care au trait-o din cauza unor defecte fizice si care, in urma unor operatii estetice extrem de costisitoare au ajuns sa pozeze ca modele sunt folosite ca manipulare clara a populatiei pentru a accepta ca o persoana poate lucra cu ea insasi pentru a-si depasi traumele, in timp ce homosexualitatea ne este prezentata ca ceva normal, firesc, care nu trebuie ingradit, discriminat (desi e impropriu si acest termen), deci trebuie acceptata fara interventii de niciun fel si fara a-i judeca pe homosexuali. Aici avem de-a face cu manipularea in sensul acceptarii ambelor genuri de stiri, desi logica si sistemul propriu de judecata spune ca homosexualul poate fi tratat inca inainte ca acesta sa ceara cuiva sa-i accepte sexualitatea inversata, inainte ca cineva sa stie ca e homosexual, deci inainte ca cineva sa apuce sa-l eticheteze in vreun fel sau sa-l ostracizeze. Pe de alta parte, asadar ni se sugereaza ca ar trebui sa acceptam ca un om urat trebuie sa depuna eforturi materiale ca sa devina frumos, dar in acelasi timp sa acceptam si ca un om care nu e normal d.p.d.v. sexual ar trebui acceptat! Stirile sunt contradictorii, insa sunt prezentate astfel incat mintea sa le accepte pe ambele, generand un proces de confuzie pe baza caruia se poate exercita control sigur. Este doar un exemplu.
In televiziune aproape ca nu se discuta despre homosexualitate ca impact catastrofal asupra societatii normale, iar in presa scrisa se accepta cu mare greutate subiecte de acest gen. Din cate stiu, doar in doua publicatii a aparut stirea despre petitia “S.O.S. familia!”, dintre care una este o publicatie crestina, care doreste pastrarea familiei, a traitiilor crestine. La radio nu se spune nimic, se prefera emisiunile de divertisment superficial, exceptie facand un radio privat care emite dincolo de granitele Romaniei (din Atlanta!), dar pentru romani, si care a prezentat in cadrul unei emisiuni petitia si gravitatea acestui pericol.
Asadar, mass-media este dresata de finantatorii trusturilor care le dicteaza deocamdata prudenta si abtinere, pentru ca incet, incet sa strecoare cate o stire, apoi emisiuni cu impact puternic, asa cum este cazul emisiunii de la ProTV – “Patru nunti si-o provocare”, apoi stiri care sa sperie oamenii despre amenzi primite de anumite organizatii care si-au manifestat protestul fata de expunerea propagandei pro-homosexualitate in institutii de invatamant si de cultura, apoi articole scrise de jurnalisti care nu au cunostinte minime de deontologie profesionala dar care-si permit sa atraga atentia asupra homofobiei, interpretata doar de ei ca homofobie, pentru ca in cele din urma sa se prevaleze de ceea ce vor ei sa sugereze, anume dovada homofobiei, in condamnarea oricui se opune acestei tendinte de “normalitate”. Insasi acest termen insa (“homofobie”) este unul artificial, caci nimeni nu poate face rau unui homosexual doar pentru ca nu-i impartaseste aceeasi conceptie, dar presa poate prezenta orice distorsiune ca fiind o realitate normala.

R: Ce părere aveți despre difuzarea emisiunii „Patru nunți și o provocare” în cadrul unei televiziuni publice, cum este PROTV-ul?

DC: Difuzarea acestei emisiuni a fost, de la primul pana la ultimul cadru filmat un circ mediativ si nimic altceva, dealtfel asa a si fost prezentata emisiunea: cu clovni - mi s-a parut singurul element la locul lui in cadrul acestei emisiuni.
Dar este strigator la cer sa folosesti o taina sfanta, a casatoriei, pentru a justifica o atractie sexuala, sa denaturezi Biserica aducand intr-o tara eminamente crestina un reprezentant al bisericii in persoana unei femei, deci o preoteasa, care sa poarte, acolo unde Iisus a purtat crucea, un sal in culorile curcubeului (mereu ma gandesc la vorbele lui Goethe: “Un curcubeu care ramane
pe cer un sfert de ora nu mai e privit de nimeni.”), sa te folosesti de alte trei perechi de tineri casatoriti pentru a-i putea jigni, ofensa, discredita cu comentarii malitioase a.i. sa apara in lumina doar cuplul de homosexuali ca intelectuali, rafinati, speciali, este un sacrilegiu sa faci glume pe seama Bisericii, mai ales in cadrul unei emisiuni, MAI ALES in cadrul unei asemenea emisiuni!
Intoxicarea prin aceasta emisiune a fost una fortata si vizibila, caci nu aveai nevoie de niciun detaliu in plus fata de vizionarea emisiunii, pentru a intelege ca “nunta” homosexualilor a fost organizata chiar de postul de televiziune cu pricina, chiar pe platourile de filmare de la Buftea, printre invitati aflandu-se persoane din staff-ul ProTV. Sigur, nu castigul premiului a fost potul cel mare, ci intoxicarea populatiei cu ideea ca homosexualitatea este ceva ce poate intra in normalitate.
Pe tot parcursul emisiunii, comentatorul cu voce malitioasa a evidentiat doar aspectele ce tin de lipsa de educatie a mireselor, in timp ce despre “mireasa” cu penis nu s-a spus nimic malitios. Atata ipocrizie in regie este greu sa treaca neobservata.

R: Recent a apărut în presă un interviu cu Nicușor Coroamă, unul dintre concurenții emisiunii MasterChef, în care acesta declară că nu a fost informat în legătură cu faptul că va exista și o nuntă între doi homosexuali și că dacă ar fi știut, refuza cu siguranță. De ce credeți că a fost mințit sau că suntem mințiți, pentru că până la urmă realizatorii încearcă să ne prezinte căsătoria homosexuală ca o chestiune acceptată de societate.

DC: Din cate am inteles, Nicusor Coroama a aflat, dupa prima semnatura, ca va participa si un cuplu de homosexuali si si-a aratat refuzul si neacceptarea fata de un asemenea atac, drept pentru care ProTV l-a asigurat ca pe el si pe mireasa lui ii vor distribui intr-o alta grupa. Insa ProTV nu si-a respectat aceasta promisiune. Cum altfel ar fi putut blama unica pereche de miri traditionali din cadrul acelei emisiuni?!, daca nu punandu-l intr-o situatie limita si chiar intuind ca Nicusor va reactiona categoric! Personal, il felicit pe Nicusor pentru reactia sanatoasa pe care a avut-o, mai ales ca in acea seara fusese anuntat ca-i murise bunica (in locul unde traieste, bunicii ii se spune, dupa obicei si traditie, “mama”, atat de important este rolul ei in viata nepotilor). Omul era cu sufletul frant si, pe deasupra, trebuia sa accepte si aceasta batjocura. Era prea mult, mult prea mult! A reactionat asa cum trebuie sa reactioneze orice barbat care a inteles casatoria ca o responsabilitate si garantie catre viitor, care doreste urmasi sanatosi, a reactionat ca orice barbat cu caracter caruia ii este calcata in picioare cea mai frumoasa experienta a vietii lui, casatoria, experienta generatoare de noi intelesuri superioare si de viata.
De aceea cred eu ca Nicusor Coroama a fost mintit, si de fapt casatoria lui, singura pastratoare de traditie romaneasca dintre celelalte, a fost sacrificata precum mielul, a fost un atac direct la familia traditionala.
Asa cum propaganda se face in mediile educationale si culturale, asa cum se incearca constrangerea Bisericii, pe aceeasi linie a procedat si ProTV. Daca, alaturi de cuplul homosexual si celelalte doua nunti (dealtfel ciudate si deviate de la traditia unor nunti crestine), nu ar fi existat o nunta ca a familiei Coroama, efectul de desacralizare nu si-ar fi atins scopul. De aceea spun eu ca este foarte important sa intelegem motivatia acestor propagandisti pro-homosexualitate, care se insinueaza in tot ce este sacru!
Emisiunea aceasta a urmat prototipul, la scara mica, a metodei prin care se doreste intruziunea homosexualitatii in societate. Daca am extrapola prin similitudini, emisiunea ar fi, la scara macro, aceasta noua realitate (in care trebuie sa ne obisnuim cu anomaliile), iar familia Coroama ar fi familia traditionala. Sigur, ProTV a prezentat asa cum trebuia s-o faca in spiritul unui lobby pro-homosexualitate. Insa eu am mare incredere in familiile de romani ca nu vor accepta ca pe ceva ce tine de firesc homosexualitatea, asa cum telespectatorul era invitat (manipulat) s-o faca urmarind emisiunea.

R: De ce credeți că organizatorii au ținut să se facă remarci intolerante la adresa Bisericii Ortodoxe, având în vedere că opinia acesteia nu este în acord cu ideologia homosexuală?

DC: Aruncarea in derizoriu este o alta metoda folosita de ideologia pro-homosexuala, iar oamenii lumii “civilizate” considera ca Dumnezeu este o notiune perimata. Insa aceasta consideratie este una creata, iarasi, artificial, intr-un proces pornit cu zeci de ani in urma, pentru a slabi omul, pentru a-l goli de sensul divinitatii, pentru a-l seca de credinta care cere multa vigilenta (mai ales in zilele noastre) si consecventa, pentru a-l indeparta de Biserica; practic legatura cu Dumnezeu o ai doar daca nu intrerupi rugaciunea, gandul, simtirea si fapta intru si prin Dumnezeu Tatal, simtindu-te permanent sub pronia cereasca a ingerilor, in sanul Maicii Domnului si incalzit de privirile ochilor din icoanele sfintilor.
Rolul bisericii a fost dintotdeauna si, din fericire, inca mai este unul de mantuire sufleteasca, pentru ca, prin dialogul cu duhovnicul, omul capata o anume liniste interioara care-i permite sa vada lucrurile in esenta si apoi sa le perceapa sensul lucrativ aplicand in viata sa sfaturile intelepte, adevarate comori de nepretuit pentru un om in deriva (si cine nu e in deriva, in zilele noastre?).
Noi, mirenii, putem da sfaturi, dar niciodata nu vom sti daca acele sfaturi sunt bine-placute lui Dumnezeu si daca nu cumva gresim, in loc sa facem un bine. De aceea, nici nu ar trebui sa-i infieram pe homosexuali, caci un pacatos nu are nevoie de pietre. In mod cert pe undeva el intelege acest pacat care poate i-a devenit greu de dus si e pe punctul de-a schimba ceva in viata lui, si poate ca sansele lui de mantuire scad daca sunt infierati. Mantuirea, sfatuirea, dialogul intelept si cald trebuie purtat cu parintele duhovnic, acesta este rolul bisericii si trebuie, ca buni crestini, sa-i onoram acest rol bisericii, iar pe pacatosi sa-i indreptam catre biserica, nu doar catre credinta, nu doar amintindu-le de faptul ca nici macar azi, in Marea Moarta nu exista viata. Nu trebuie sa consideram ca e o cauza pierduta, poate pentru noi pare pierduta, insa un duhovnic poate face in mod cert ceea ce noi, oricat ne-am stradui, nu putem face. Si poate ca si mai rau, starnim niste valuri de ura, de discordie, aducatoare de disconfort de ambele parti si implicit pentru intreaga societate si pentru fenomen, in ansamblul lui.
Pe aceasta linie, tocmai din motivele expuse mai sus, se lucreaza intens la desacralizare, la schimbarea canoanelor bisericesti, la facilitarea ca pacatul sa se strecoare in biserica. Iata si de ce aceasta casatorie a avut parte de o preoteasa care, in tot ce a spus oficiind evenimentul, n-a atins deloc esenta sufletului omenesc, practic cuvintele ei fiind rupte din propaganda pro-homosexualitate.
Daca scoti din perspectiva mantuitoare a omului biserica, practic ai scos orice perspectiva. El nu va mai avea catre cine sa se indrepte pentru a fi realmente ajutat, asa ca va face ce-i va fi la indemana, stiind ca sunt multi care sustin pacatul la nivel de virtute. Dar repet, homosexualitatea nu poate ajunge niciodata o virtute, spre deosebire de familie (ma refer, evident, la familia normala), oricat de curcubelic am colora-o.

R: Care credeți că sunt soluțiile în privința acestei emisiuni?

DC: Multi vor spune, asa cum deja au si spus-o, ca, odata emisiunea difuzata, nu mai are rost sa se faca valuri, insa valurile exista si se ingana lent pana la urmatoarea miscare, care deja, iata, are un precedent. In plus, exista cateva site-uri care inca difuzeaza emisiunea, astfel ca ea poate fi vizionata oricand, de oricine.
Firesc ar fi ca, pentru difuzarea acestei emisiuni in care nu s-a tinut cont de faptul ca Romania este o tara declarata in proportie de 86% crestina, in care s-a umilit imaginea familiei traditionale, in care a fost jignita Biserica, Consiliul National al Audiovizualului sa sanctioneze drastic postul de televiziune ProTV si sa impuna pentru viitor niste limite care sa respecte majoritatea si dreptul la demnitate. Totusi, televiziunile se supun nevoii consumatorilor, deci ar trebui sa se tina cont numai de aspectul societatii romanesti. Unde mai puneti ca, in alte tari, desi a fost propus modelul casatoriilor mixte in cadrul acestei emisiuni, nu s-a difuzat asa ceva. Suntem singura tara care a permis difuzarea emisiunii in acest format!
Nu mai spun de faptul ca un copil care ar fi putut urmari emisiunea (aceasta fiind difuzata la o ora la care toata familia, practic, era acasa, era si vacanta copiilor), ar pastra in mintea lui flagelul acesta al prezentarii unei nunti posibile intre homosexuali, dar si al unor nunti de-a dreptul ciudate, lipsite de ceea ce defineste o nunta – traditie, obiceiuri, credinte, puritate. Mintea lui ar intra intr-un conflict artificial cu principiile unei vieti normale si, pe langa lupta parintilor cu tentatiile civilizatiei zilelor actuale, lupta cu anomaliile sociale ar putea fi bresa pe care, odata intrat, adultul cu probleme ar avea si mai multe probleme – de adaptare, de comunicare, de asertivitate.

R: Dar în privința atitudinii în societate? Ce credeți că pot face oamenii obișnuiți pentru a susține familia?

DC: Ar trebui sa fim mai atenti, in primul rand, la educatia pe care, ca parinti, le-o oferim copiilor. Exista astazi o varietate enorma in privinta simbolurilor cu care cresc copiii nostri, de la papusile deformate in ai caror ochi sclipesc capete de morti, au 4 degete, antene in loc de urechi, taieturi cusute pe diferitele parti ale corpului, denumiri de monstri, personificari ale unor stafii si zombie, la desenele animate in acelasi registru declamand superficialitatea si morbidul, articolele vestimentare si accesoriile de scoala, practic lumea in care-si traiesc copilaria zi de zi folosind asemenea simboluri care ii obisnuiesc cu anormalitatea, incercandu-se pe toate caile sa se inoculeze ideea ca tot ce exista pe lume reprezinta realitati normale si de sine-statatoare. Moartea e normala, dar nu de sine-statatoare, e normala doar raportata la viata, intr-un proces care se deruleaza intreaga viata. Homosexualitatea e o realitate, dar nu poate exista in sine.
Si nu este putin lucru o papusa ciudata, un penar cu cap de mort, un desen cu zombie etc, daca va ganditi ca lumea in care copiii traiesc va deveni reperul pentru dorintele si visele lor de viitor. Cum, oare, ar putea ajunge sa viseze un copil care creste inconjurat de asemenea jocuri/jucarii, filme si simboluri monstruoase? Ce anume il va inspira pe el? Cum isi va manifesta grija fata de semeni, fiind obisnuit de mic cu morbidul si raceala afectiva?
Ar trebui sa intelegem ca prezenta noastra, ca parinti, le este absolut necesara copiilor, timp de cel putin 4-5 ore pe zi, dar ca prezenta aceasta trebuie sa fie una activa, implicativa, directa, calda, nu pasiva, jocuri interactive, contact direct al privirilor, discutii constructive, nu abandonarea copilului in fata televizorului/calculatorului pentru linistea parintelui. Copiii cresc, si cresc foarte repede, n-ar trebui sa-i saracim de ceea ce le apartine pe drept – atentie, grija ocrotitoare, caldura sufleteasca, iubire, pilda, dialog, joaca interactiva, contact permanent cu familia, insuflarea increderii in propria persoana, dar si dojana ferma si onesta pentru faptele necuviincioase si pentru atitudinile de rasfat exagerat. Aici trebuie sa fac mentiunea ca un copil neascultator este dojenit degeaba, daca parintele afiseaza fata de el un comportament agitat, grabit si care doar pretinde, fara a lasa loc de apropiere calda, sau daca parintele este stresat insa crede ca poate interpreta fata de copil rolul omului echilibrat. Copiii au un sistem propriu de perceptie care nu da gres niciodata si, din comportamentul nepotrivit al copilului, trebuie si noi sa intelegem ca noi, ca parinti, avem nevoie sa ne rezolvam intai problemele personale, pentru ca in fata unui copil nu te prezinti cu sufletul murdar sau sarac si nici nu faci troc cu sufletul lui pe simboluri, televizor/calculator/tableta pentru linistea ta. Caci, daca esti parinte, nu mai poti fi afacerist sau om dedicat muncii, care vine seara obosit si vrea relaxare, ci iti dedici afacerile si intreaga munca bunastarii copilului si-ti gasesti resursa de viata numai in momentele de interactiune cu copilul.
Mai apoi, cred ca cei care au copii trebuie sa caute sa faca orice le-ar putea fi de folos pentru a nu divorta cand simt ca aluneca din coconul familiei, pentru ca in mod sigur se vor regasi pana la urma, chiar daca ar trece ani. Copiii merita lectia propriei noastre smerenii, iar Dumnezeu rasplateste aceasta intelepciune. Si, daca totusi s-au destramat familii, mamele care-si cresc singure copilasii ar trebui sa inteleaga ca copilul are nevoie de prezenta tatalui si sa nu puna piedici cand tatal doreste sa-si pastreze si sa-si creasca relatia cu copilul, ba chiar cu rabdare sa incerce sa-l atraga cat mai aproape de copil, caci poate copilul nu a avut de suferit prin prezenta tatalui in timpul casatoriei. In acelasi timp, o mama ramasa singura nu trebuie sa se lase coplesita niciodata de greutati, pentru ea nu exista imposibil si nici renuntare, Maica Domnului o tine sanatoasa si puternica anume pentru a-si putea creste copilasul, si va spun din proprie experienta ca nimic nu poate sta in calea unei mame care doreste binele copilului ei si care se roaga ca binele pe care-l doreste ea sa fie binele placut lui Dumnezeu. Totodata, o mama singura este greu de inteles si acceptat de cei care nu traiesc aceasta experienta, pentru ca mereu se grabeste ca oaia sa ajunga acasa la pui, sau la cumparaturi sau la gatit sau la treaba administrativa/casnica si poate nu mai are timp sau dispozitie de socializare, dar niciodata nu trebuie sa se lase coplesita de deznadejde, iar lacrimile ei sa nu-i fie vazute de copilas, ci doar de Maicuta Domnului. Nu avem voie, ca parinti, sa ne intristam copiii cu greutatile noastre, oricat de imposibil de trecut ar parea, caci le-am otravi sufletele inalte, din care putem gasi mereu resurse si stalpi pentru fericirile pe care le cautam!
Ca atitudine, o mama singura n-ar trebui niciodata sa accepte apropierea alaturi de un barbat care nu are in intentie de la bun inceput protejarea ei ca mama, in primul rand, impreuna cu copilul, caci o mama nu mai poate fi niciodata doar o simpla femeie, ramane mama pana moare, iar orice barbat care considera ca un copil este o greutate, nu a ajuns la conditia demna de-a fi considerat barbat. Sa nu uitam de Iosif!
Ma aplec mai mult asupra acestui aspect pentru ca este un aspect cu care societatea se confrunta din ce in ce mai des, si pentru ca vorbesc din suflet, din proprie experienta esuata, la randul meu, si aproape ca nu stiu daca pe degetele de la o mana mai pot numara familiile pe care le cunosc intregi sau care sa nu aiba probleme de comunicare pe care, pastrand aparenta casniciei, le rezolva implicand o terta persoana in mod secret. N-ar trebui sa procedam asa, caci secretul atrage dupa sine minciuna, deci pacatul si pedeapsa. Iar daca noi reusim sa intelegem totul ca adulti, copiii sunt in formare si ii debusolam, in loc sa le structuram o baza solida pentru a se simti stapani pe sentimentele lor.
Cred cu naivitate ca absolut orice poate fi facut pentru a sprijini familia, de la simple poze folosite in reclamele de pe produse, in care sa se prezinte o familie traditionala, pana la ateliere cu tematica educationala pentru copii si parinti, de sustinere, de regasire a resurselor generatoare de armonie in familie, si chiar programe in care sa-i apropiem pe copii de bunici, prin prisma activitatilor pe care bunicii le fac si/sau le-au facut de-o viata si predand stafeta nepotilor, in felul asta responsabilizandu-i si pe batrani si pe copii pentru a perpetua ideea de familie.
Dar poate cel mai important aspect ar fi sa nu ne speriem foarte tare de noile schimbari din societate, sa le luam ca atare, pana la urma devin realitati..., oricat ne-ar displacea, insa sa tinem pavaza credinta, sa facem noi la noi in casa, in familie, ceea ce stim si simtim ca este placut lui Dumnezeu, depasind blocajul emotional negativ al instaurarii legislatiei internationale. Cu inima sus sa nu renuntam la traditiile noastre! Eu ma gandesc, de ex., la martirii inchisorilor comuniste, care asa cum puteau, in secret, in liniste, folosind un ciot de lumanare un an intreg, invatand pe de rost Evanghelia, nu renuntau sa tina intre ei, nestiute decat de ei, slujbe, in acele conditii in care unii dintre ei zaceau uscati de boli si topiti de foame. Asta este ceea ce trebuie sa facem noi, in orice conditii. Si sa fim convinsi ca e singura cale spre libertate, spre Lumina.

R: Aveți un mesaj pentru cititori?

DC: Am mai multe mesaje, toate adaptate strict vremurilor actuale, caci de teorii nu mai e timp si consider ca deja am trecut, ca omenire, la un nivel perceptiv superior al vietii:
• Ar trebui ca fiecare sa-si cunoasca locul in aceasta viata si sa fie sigur ca a venit cu un dar pe lume, sa nu manifeste pretentii exagerate fata de propria persoana atunci cand porneste sa-si implineasca un vis si sa nu renunte la planuri de viitor, caci o lume fara vise e o lume a nimanui, de care altii abia asteapta sa profite.
• Sa ne ascultam sufletul care este neschimbat de cand ne nastem si sa facem orice pentru a-i pastra puritatea pana in clipa mortii.
• Sa stam aproape de Dumnezeu.
• Sa fim mai uniti, sa reinvatam sustinerea intre noi, caci de unul singur este foarte greu sa razbati in incercarile zilelor noastre.
• Sa acordam timp pentru practicarea credintei in rugaciune si mers la slujbe, pentru adevarata cultura care ne inalta spiritual, pentru educatia personala si a copiilor nostri, sa le insuflam prin exemplu personal, prin gesturi marunte dar puternic graitoare, placerea pentru lecturile clasice, care transmit emotii calde, autentice, si chiar sa-i incurajam sa scrie povesti, sa deseneze, sa ne jucam cu ei asa cum vor ei, dar oferindu-le ocazia sa creeze.
• Pe lumea asta, in care pana si materia e daruita de Dumnezeu, doar umbra poate pune stapanire in lipsa indumnezeirii. Iar umbra nu e materie, si totusi reprezinta o forma. Eu poate vad o umbra de copac, altcineva poate vede o umbra de lup. Care, din cele doua viziuni, musca? Niciuna, caci sunt viziuni, dar trebuie sa fim vigilenti la continutul cu care umplem formele, pentru a nu creea premisele umbririi omului in detrimentul Luminii. Cu adevarat, am fi niste umbre intr-o astfel de lume, umplute de sensuri improprii omului de catre un personaj care, la inceputuri, se numea Lucifer si era un inger. Dar cazand, a devenit un inger al intunericului.
In timpul in care dumneavoastra cititi aici, altii lucreaza necontenit sa dea umbrelor forme dorite de ei, insa daca stam in Lumina, umbrele dispar. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ramanem cuminti in lumea creata de El, caci altfel va disparea ceva creat de Dumnezeu pentru a fi pus in loc altceva. Iar altceva, inafara a ceea ce creeaza Dumnezeu, nu ne apartine!

Asta este inceputul unui proces de negot cu suflete, sufletele fiind cele mai puternice si minunate forme de energie din intreg Universul. In loc sa despicam firul in patru pentru orice problema minora, mai bine ne-am aduna sa ne aparam lumea. Dumnezeu nu ne va lasa de izbeliste, dar nici nu va putea salva decat pe cei care-L vad.
• Lumea intreaga n-o mai putem salva, dar putem, inca, salva mica noastra lume – familia!


Doamne ajuta!

Minunat. l-am citit dintr-o singura rasuflare. :) sa ne fie de folos.

Doamne ajuta!

#2743: - cunoscatorilor de drept 

 cred ca deformati starea lucrurilor. nu a spus careva ca nu este nevoie de avocat si ca nu se va scapa fara pedeapsa. ceea ce se posteaza pe acest forum este cu rol informativ general si eventual un cadru de dezbatere al unor idei pe anumite criterii si argumente si nu reprezinta neaparat pozitia oficiala a unor "cunoscatori de drept".  totusi asteptam (sau poate chiar a si fost) si opinia unora ca acestia si poate vor fi si vesti in sensul asta.

#2746: -  

 1. din ce am inteles din presa, Pro-tv a fost dat in judecata de cel putin 2 asociatii.

http://www.stiridecluj.ro/national/postul-pro-tv-a-fost-dat-in-judecata-pentru-difuzarea-nuntii-gay

http://ro.stiri.yahoo.com/pro-tv-dat-%C3%AEn-judecat%C4%83-pentru-prima-nunt%C4%83-060908452.html

2. CNA-ului i s-a cerut de catre o alta asociateie sa puna la dispozitie stenogramele sedintei din ziua cand au luat decizia de a nu sanctiona Pro-tv. in baza acelei stenograme este posibil sa se faca alte plangeri si obiectiuni pe langa cele facute deja. CNA poate fi sesizat la adresele de contact pe care le gasiti pe site-ul lor, si sa le transmiteti cererea de a rejudeca cazul Pro-tv conform legii si le puteti expune legile si articolele de lege prezentate deja si poate mai stiti si altele in plus. exista posibilitatea ca in cazul in care CNA continua sa dea raspunsuri evazive, sa se apeleze la procedurile prevazute de lege pentru a fi trasi la raspundere. orice persoana fizica poate sa initieze aceste cereri fata de CNA daca nu are incredere in cele initiate deja de asociatiile interesate. Puteti cere de la CNA detalii despre raspunsurile date sau care sunt in curs de elaborare si care este stadiul verificarilor asupra emisiunii in cauza. senzatia este ca au tratat problema cu superficialitate sau cu rea-vointa.

3. puteti lua legatura cu asociatiile implicate in aceste demersuri si sa le oferitit sprijinul dumneavoastra incat lucrurile sa avanseze in sens pozitiv, sau sa aflati detalii despre proces si altele.

toate cele bune si mult spor la aceleasi cele bune.

"Nu în ultimul rând, se pare că există, de asemenea, o creștere a gradului de conștientizare a faptului că ideile radicale feminist-homosexuale exprimate în proiectul de raport au fost complet rupte de ceea ce gândesc cu adevărat cetățenii europeni. În timp ce Parlamentul European dezbătea proiectul, inițiativa cetățenilor europeni „Unul dintre noi”, a trecut pragul de 1,4 milioane de semnături.

Luate împreună, această zi marchează o înfrângere răsunătoare nu numai pentru agenda profund anti-umană urmărită de unii deputați extremişti și aliații lor (cum ar fi Planned Parenthood, care se pare că ar fi fost adevărații autori ai proiectului, și Marie Stopes Internaţional), dar, de asemenea, şi pentru tacticile necinstite și anti-democratice folosite. "

http://www.culturavietii.ro/2013/10/23/parlamentul-european-nu-adopta-o-rezolutie-radicala-favoarea-avortului-si-homosexualitatii/