Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Insolvenţa a reuşit, pacientul Oltchim a murit

Realitatea Vâlceană [29/09/2016]

http://www.ziar.com/news=9689643

 

România rămâne o ţară a contradicţiilor, a ideilor care se bat cap în cap, a declaraţiilor publice fără cap şi coadă, a lipsei de continuitate.
După ce administratorul special al Oltchim a dat de înţeles că sunt şanse mici ca în toamna acestui an să se mai găsească un cumpărător pentru combinat, dându-le frisoane puţinilor salariaţi de acolo şi nu numai lor, iese ministrul Economiei şi spune că taman acum ar fi potrivit să apară o firmă care să preia colosul industrial. Costin Borc face această declaraţie într-un context complicat, în care informaţiile legate de Oltchim sunt din ce în ce mai confuze.
Nimeni nu ştie exact care va fi soarta combinatului iar spusele ministrului sunt şi ele cam în aceeaşi notă, însă cu o nuanţă vag optimistă. Pentru noi, declaraţia lui Borc este de fapt un strigăt de disperare, pe care statul român nu mai este capabil sau nu mai vrea să-l camufleze în vreun fel. Au trecut vremurile în care se dădeau termene, se pronunţau numele unor investitori strategici. Nu mai e nici Dan Diaconescu să facă circ, orice certitudine este de domeniul trecutului. Acum se lucrează altfel. Autorităţile se feresc să mai avanseze cifre, să mai lucreze cu certitudini. Speranţa e la putere.
Statul vrea să dea impresia că nu şi-a luat mâna de pe Oltchim, că încă mai crede în posibilitatea ca societatea să-şi revină.
Totul este însă de poză.
Statul, în esenţa sa, a pierdut controlul asupra combinatului cu multă vreme în urmă. Important este să transmită din când în când mesaje vag optimiste. Aşa, nu va putea spune nimeni că îl doare undeva de Vâlcea şi de principalul ei agent economic. În realitate, situaţia este la fel de gravă ca acum un an, doi sau trei. Departe de a-şi fi revenit din colaps, Oltchim este doar un bolnav care se află într-o falsă convalescenţă. De fapt, tumora, în speţă datoriile uriaşe de aproape un miliard de euro, este (...)