Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

„Erau antrenaţi în imobile închiriate special pentru acest scop, cu geamuri acoperite cu folii negre. Erau aduşi aici cu saci negri pe cap, amprentaţi, li se întocmeau dosare personale, li se luau probe ADN. În aceste dosare erau menţionate numele şi datele personale ale membrilor familiei, ale rudelor şi prietenilor, ale prietenelor. Erau chestionaţi despre viciile pe care le aveau”, a explicat procurorul Giorgiana Hossu.

În Academie exista un comandant suprem, un contabil, ofiţeri activi şi ofiţeri în rezervă, cu vârsta de peste 50 de ani, existau avocaţi care să îi apere pe membrii grupării acuzaţi în cadrul grupării de trădare sau de anumite greşeli.

Casele de antrenament au fost închiriate în Bucureşti, Cluj, Constanţa, ia programul de pregătire dura 90 de zile, a mai spus adjunctul DIICOT.

Ce scria în Codul hoţilor: „Dacă te ia garda, te mai întorci acasă, dacă te ia preotul, nu te mai întorci”

„După mulţi ani în care eram obişnuiţi cu grupări infracţionale care funcţionau după reguli nescrise, iată că avem o grupare care acţiona după reguli scrise, după un cod. Regulile acestui grup sunt adunate într-un cod intitulat Regulamentul Academiei Infractorilor Români. Este un cod cu capitole distincte, referitoare la pregătirea fizică, psihică, teoretică, practică şi de anchetă prin care trebuia să treacă fiecare membru”, a mai explicat procurorul.

Codul infractorilor era structurat pe 5 capitole, iar în el se specifica că această grupare - Academia, era „înregistrată” la Europol, Interpol şi la DIICOT.

„Când unul dintre membrii grupării era capturat, el comunica întotdeauna cu liderul grupării, prin scrisori adresate familiei sale, în care liderul era atenţionat cu privire la greşelile comise care au dus la capturarea sa, la greşelile colegilor de echipă rămaşi în libertate. Liderul era asigurat de tăcerea celui arestat, gruparea funcţiona după legea Omerta – nu văd, nu aud, nu vorbesc”, a mai spus Hossu.

„Exista o regulă: dacă te caută şi te ia garda, te mai întorci acasă, niciodată nu te mai întorci când te caută şi te ia preotul. Oamenii erau încurajaţi astfel că vor scăpa dacă sunt arestaţi, dar niciodată să nu trădeze”, a mai spus Hossu.

„Li se spăla creierul”, a considerat procurorul DIICOT Giorgiana Hossu.

Cum se desfăşura un jaf sub 60 de secunde: se fereau să rănească oameni, nu aveau arme de foc

Hoţii Academiei îşi făceau dinainte un plan bine pus la punct. Erau punctate magazinele de lux, erau stabilite măsurile de protecţie ale acestor magazine, traseele de fugă, căile de atac.

„Nu se foloseau pentru fugă niciodată autoturisme. Tabăra infracţională era întotdeauna la periferia oraşelor. Jafurile erau comise şi ziua, şi noaptea, fiind folosite inclusiv cocktailuri Molotov pentru a pătrunde în magazin”, a explicat procurorul Hossu.

De asemenea, deşi acţionau cu mare violenţă, hoţii se fereau să rănească persoanele pe care le imobilizau în timpul jafurilor şi nu foloseau niciodată arme de foc. Cineva se afla la uşă şi cronometra ca întregul jaf să nu dureze mai mult de 60 de secunde.

„Odată stabilite ţintele, membrii grupului se organizau în aşa fel încât să poată avea acces în magazinele de bijuterii vizate, acestea fiind de obicei protejate prin două uşi securizate, astfel că la intrare se prezentau doi dintre membrii grupului, uneori deghizaţi în femei, pentru a-i determina pe proprietari să deschidă prima uşă de acces, magazinele respective fiind dotate în general cu două uşi de acces tocmai pentru a împiedica jafurile. Ulterior, alţi membri ai grupării pătrundeau mascaţi, prin forţă, după care, prin utilizarea violenţelor şi sub ameninţare, spărgeau vitrinele, sustrăgînd ceasuri şi bijuterii, după care dispăreau pe rute diferite, abandonând la locul faptei uneltele folosite şi aruncând în locurile prestabilite sacii cu bunurile sustrase”, se arată într-un comunicat de presă al DIICOT.

Procurorii au pus sechestru pe bunuri mobile şi imobile ale infractorilor din Academie. Printre ele se numără şi o limuzină Rolls Royce de culoare mov.

Liderul Academiei, eliberat „din greşeală” de poliţişti

Adrian Marin Botez a fost lăsat să plece de subofiţeri de la arestul Poliţiei Capitalei, deşi primiseră o minută de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care se arăta că Adrian Marin Botez a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare.

Cei trei subofiţeri de la arestul Poliţiei Capitalei care l-au lăsat liber pe Adrian Botez, după ce acesta a fost condamnat definitiv pentru că a încercat să îl omoare pe Dumitru Mironescu, sunt cercetaţi de procurorii Parchetului Judecătoriei Sectorului 4, pentru neglijenţă în serviciu.

Cercetările au fost deschise după ce, în noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2014, la arestul Poliţiei Capitalei a venit o minută de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care se arăta că Adrian Marin Botez a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare. Angajaţii de la arest ar fi interpretat în mod greşit documentul trimis de instanţă şi ar fi crezut că Botez trebuie de fapt pus în libertate, astfel că acesta a fost eliberat în acea noapte. Adrian Botez a fost dat atunci în urmărire, poliţiştii reuşind să îl prindă după mai bine de şase luni.

Eliberarea din greşeală a lui Adrian Botez a determinat luarea unor măsuri speciale de protecţie pentru şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Felix Bănilă, şi pentru familia acestuia. Protecţia pentru Felix Bănilă a fost luată la solicitarea acestuia, după ce prim-procurorul a primit pe adresa Parchetului o scrisoare de ameninţare din partea interlopului băcăuan, expediată din arestul Poliţiei Capitalei cu o noapte înainte ca acesta să fie eliberat din greşeală. Şeful Parchetului Bacău este cel care a desfăşurat ancheta în dosarul în care Adrian Botez, zis "Ţâţă", a fost condamnat pentru tentativă de omor.

În urma verificărilor interne făcute de Poliţia Română, Mihai Pruteanu, care se afla atunci la conducerea Poliţiei Capitalei, a fost sancţionat cvu avertisment. Ulterior, Pruteanu a fost eliberat din funcţie, la cerere, de ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea.

Adrian Marin Botez, zis "Ţâţă", şi alţi şapte bărbaţi care, în 2011, au vrut să-l omoare pe Dumitru "Puiu" Mironescu au fost condamnaţi definitiv, în 30 iunie 2014, la pedepse cu executare cuprinse între nouă şi doisprezece ani de închisoare, în dosarul cunoscut ca "Bariera".

Ceilalţi şapte condamnaţi - Claudiu Laurenţiu Păvalucă, Cătălin Bogdan Rusu, Constantin Manea, Vlăduţ Romeo Zîmbrean Sbranca, Vasile Stoleru, Valentin Dorin Păvălucă şi Constantin Cătălin Crăciun - erau toţi în arest la data condamnării definitive.

Adrian Marin Botez, dat în urmărire naţională din mai 2011, fusese prins în apropierea instanţei supreme, în luna mai 2014, chiar în ziua când se judeca dosarul său de tentativă de omor, ulterior fiind dus în arestul Poliţiei Capitalei.

Dumitru Puiu Mironescu a fost victima unei tentative de asasinat, în 14 februarie 2011, în zona trecerii la nivel cu calea ferată de la Lilieci, din municipiul Bacău, agresiune comisă de mai multe persoane din anturajul lui Adrian Botez.

Adrian Botez îl considera pe Dumitru Mironescu implicat în asasinarea lui Gheorghiţă Mararu, care a fost împuşcat de Cristian Chilat, zis "Falău", în noiembrie 2010, în răfuiala de la Cafe Latino, din Piatra Neamţ. În aprilie 2012, Falău a fost condamnat definitiv la 19 ani de închisoare pentru omor calificat, tentativă la omor calificat şi nerespectarea regimului armelor. http://www.gandul.info/stiri/academia