Consider ca este absolut normal ca o persoana,fie si minora, sa aiba libertatea de a alege. Impunerea studiului religiei este echivalenta cu patrunderea, cu bocancii,in viata unui om.Repet, pentru a nu stiu cata oara: sunt persoane care au nevoie de religie pentru a supravietui si sunt, de asemenea, persoane care nu au nevoie. e un paradox, pe care nu am cum sa nu-l observ: in timp ce oamenii care se declara atei sunt mai toleranti, cei care se declara practicanti religiosi sunt foarte patimasi in exprimare, in atitudine, ba unii chiar merg pana la a adopta atitudinea unui inchizitor.

#147: -  

Uită-te două postări mai sus - la 145,  şi ai să vezi şi toleranţa şi cultura celor fără Dumnezeu! 

Este EXACT pe dos!

Şi sunt mii de astfel se postări pe net. 

Iar aici nu este vorba de a avea sau nu nevoie de Dumnezeu ( deşi nu este un lucru de neglijat, iar subconştientul tău îţi va spune asta), ci este vorba de a afla ceva din religia acestui popor şi de a înţelege şi eu, la nivel mediu, ce este cu această credinţă. Nu pot trăi în România, să fiu ortodox, şi să nu ştiu de ce Neagoe Basarab a lăsat o moştenire isihastă fiului său, de ce domnitorul Constantin Brâncoveanu şi-a dat viaţa alături de fii săi pentru Hristos, de ce valul ateist-bolşevic a îngropat mulţi credincioşi şi preoţi în temniţe, care au supraveţuit tocmai credinţei care o moşteniseră.

Şi când intru într-o biserică să nu ştiu prin ce este ea valoroasă.

Înainde de 89 nu am avut această şansă, de a avea o oră de religie, în care să aflu despre lucruri mai înalte şi mai valoase decât faptele „omului nou” liber şi independent de Cer!