Vrem parcul nostru sa ramana parc!

Am aflat cu stupoare din presa locală(Monitorul de Suceava, nr.180(6596) din 10 august 2017, articol semnat de Cosmin Romega) că se intenționează ridicarea unei grădinițe în spatial ocupat, în momentul de față, de părculețul din perimetrul Școlii Gimnaziale “Ion Creangă” din municipiul Suceava. Autorul articolului îl citează pe primarul Ion Lungu: „Ar fi păcat să nu facem această grădiniţă cu program prelungit în Obcini, unde este necesară, mai ales că sunt disponibile fonduri europene pentru o astfel de investiţie.Ultima noastră soluţie este să o facem în curtea Şcolii Gimnaziale Nr. 9, unde avem o suprafaţă de 1.400 de mp. Acolo este acum amenajat un părculeţ, dar nu avem alte soluţii. Vom căuta să amenajăm alte spaţii verzi în zonă, pentru a nu dezavantaja cetăţenii din Obcini”, a spus Ion Lungu. Astfel, autorul materialului publicat demonstrează că ideea nu este o invenție, ci o afirmație clară, fără echivoc, o intenție reală de a ne desființa oaza de verdeață din perimetrul școlii.
Înțelegem demersul autorității locale. Înțelegem nevoia realizării unei asemenea instituții școlare aici, în cel mai nou și mai tânăr cartier al orașului. Știm că e nevoie de o grădiniță pentru copiii din cartier, copii care ne vor fi, peste ani, elevi. Știm că e o necessitate și pentru părinții care nu au cu cine să își lase copiii câtă vreme ei sunt prinși în activități din care își câștigă existența. Înțelegem că vremea generației cu “cheia de gât” a trecut, că altele sunt principiile pe care se construiește relația individ-comunitate în prezent. 
Nu înțelegem însă să cădem victimă unui adevărat pogrom ecologic ce se derulează de ceva vreme în oraș. Părculețul din incinta perimetrului școlii din cartier e sufletul școlii respective, dar și al cartierului deopotrivă. Acolo încep și se încheie activitățile fiecărui an școlar. Acolo învață copiii să prețuiască natura, aducând, în fiecare primăvară, plante cu flori; acolo fac primele observații asupra plantelor anuale ori perene, asupra vietăților mici, asupra arborilor și arbuștilor. Acolo ies, din când în când, să se joace, să zburde, să spună povești, să deseneze ori să cânte, să facă oameni de zăpadă ori să își imagineze teatre de operațiuni, cazemate și fortificații de omăt. Acolo vin vara, în zilele calde de vacanță, să se întâlnească cu colegii, să joace șotron, să depene amintiri și să facă planuri de viitor. Acolo vin bunici cu nepoți, părinți cu copii, într-un spațiu protejat de soare, de mizerie, de praf. 
Considerăm că ridicarea unei gradinițe în spațiul menționat este cu totul inoportună. Înainte de toate, spațiul este foarte mic în comparație cu numărul mare de elevi care sunt deja ai școlii. Mare parte din perimetrul înstituției școlare este ocupat de clădiri(școala și sala de sport) și terenul de sport. Mai rămâne un spațiu foarte mic pentru ca cei peste 1200 de elevi ai școlii, la care se adaugă personalul didactic , didactic auxiliar și nedidactic, să simtă că pot respira. Asta ca să nu mai vorbim de părinții și bunicii care, firesc, vin să-și aducă ori să-și ia copiii/nepoții la sfârșit de program. Primăria nu știe(deși ar trebui, căci are reprezentant în Consiliul de Administrație), de exemplu, ce probleme avem și așa dimineața, când aleea de acces dinspre Bd. 1 Decembrie este invadată de autoturismele celor care își aduc copiii la școală, profesorii fiind obligați la adevărate acte de forță ca să poată să ajungă la locul lor de muncă, să treacă până în parcarea din curtea interioară. Cum, și mai ales cine va fi în stare să gestioneze supraaglomerarea creată de zecile de preșcolari și zecile de aparținători care vor fi în fiece dimineață și în fiece după amiază în același spațiu deja aglomerat? Cine va răspunde pentru incidentele/accidentele inerente într-o atare situație? Sau iarăși noi, cadrele didactice, vinovații de serviciu? Cum se va interveni în cazuri de forță majoră în perimetrul școlii, în condițiile în care noi nu avem, încă, aviz ISU și când accesul celor îndrituiți se face și așa cu mare dificultate? Cum vom reuși să facem evacuarea atâtor copii în caz de necesitate, dacă se mai ridică aici o clădire și mai vin aici zeci, sau poate sute, de copii? Știm ce se va spune: Trebuie să facem totul! Dar dacă nu vom putea? Dacă nu vom avea cum? Nimeni nu și-a asumat, în timp, vreo vină pentru supraaglomerarea de la noi: nici pentru retrocedarea colțului unde era proiectată o grădiniță și unde este astăzi o casă particulară(umblă vorba că au fost adevărate inginerii financiare în speță!), nici pentru aprobarea construcției clădirii APM tot în perimetrul centrului școlar proiectat ante1989, nici pentru stația peco care nu avea ce să caute lângă o instituție școlară, etc. 
Apoi, dacă împărțim cei hai să zicem 1400 metri pătrați doar la numărul de personae care, timp de mai multe ore pe zi, lucrează și învață aici, rezultă cam un metru pătrat de spațiu verde de fiecare individ. Nu credeți că e prea puțin, onorabile autorități locale? Comparativ cu normele UE(26 mp), ori cu recomandările OMS(50 mp), ori chiar cu ceea ce a raportat Primăria Suceava(17,84 mp/locuitor), zona noastră e un dezastru din acest punct de vedere. Chiar o sa antrenăm copiii într-un proiect care să evidențieze care este norma de verde per locuitor în cartierul nostru și o să facem publice rezultatele. Suntem convinși că ne situăm mult sub norma europeană, mult și sub ce au locuitorii din alte cartiere ale orașului în care locuim cu toții. Și mai vreți să ne luați și metrul acela de verdeață! Sigur, veți spune că nu locuim, ci doar muncim acolo. Dar stăm, elevi și profesori, o treime din zi acolo: pentru orele de clasă, pentru activitățile de pregătire suplimentară, pentru activități extracurriculare, pentru competiții sportive și antrenamente, pentru tot soiul de ședințe, etc. Nu credeți că ni se cuvine un strop de verde? Nu-l merităm noi, cea dintâi Eco-școală din România? Noi, cei care am primit Steagul verde al programului European Eco-schools de opt ori până acum? Ar dori cineva să ne vadă cu măști pe față, precum cei din Japonia, ori din Beijing? 
Suntem siguri că se pot găsi alte soluții, altă locație pentru grădinița respectivă. Pe str. Leonard Mociulschi este o clădire cu geamuri sparte care stă nefolosită de ani de zile(chiar lângă ea e o grădiniță particulară); Galeria e aproape goală și ea; teren în preajma blocurilor ANL de pe str. Pictor Șerban Rusu Arbore este suficient până în gardul Metro(acolo vor fi, de altfel, și cele mai multe familii tinere, nu?) și lista ar putea fi continuată de elevii nostril, vrednici exploratori ai coclaurilor din zonă.
E nevoie de bunăvoință. E nevoie de înțelegere. E nevoie de spirit tânăr și de respect pentru locuitorii unui cartier care se respectă și are nevoie de multe pentru a se simți respectat. 
Solicităm, deci, să revizuiți proiectatul plan de distrugere a părculețului care înseamnă nu doar un spațiu verde, ci și o adevărată lume a copilăriei celor din cartierul Obcini, o oază de Natură, de Verde, de Joacă, de Copilărie, și să ne lăsați această lume, mică, așa cum e ea, să ne bucure în continuare pe noi și pe cei ce vor veni după noi.

Cu considerație,

-va rugam sa semnati si sa precizati in ce calitate semnati- elev, fost elev, parinte, cetatean al cartierului, activist eco, etc....

- va rugam, chiar va ramanem recunoscatori, sa va motivati, in cateva cuvinte, semnatura pe aceasta petitie; credem ca, in felul acesta, putem fi mai credibili. 

Multumim! Vrem parcul sa ramana parc!


prof. Oltea Preluca, Scoala Ion Creanga Suceava    Contactați autorul petiției