Târg săptămânal,la Muzeul Țăranului Român!

Stimată doamnă ministru,
Permiteți-mi să mă prezint.
Numele meu este Silvia Nanu,am 51 ani,sunt din Brăila  și sunt inginer textilist.Până în 2010 mi-am condus propria firmă de confecțiii textile,firmă care avea peste 100 de angajați și mi-am vândut produsele sub marca proprie,in toate hipermarketurile din România,în 12 magazine  proprii și am exportat in rețeaua Metro în 10 țări din Europa.A venit criza și faptul că mi-am inceput afacerea în 1990, la doar 25 ani,după doar 6 luni de producție intr-o fabrică de confecții,fără a ști cu adevărat ce înseamnă managementul mai ales in vreme de criză,impovărată de un credit de 1 milion de euro,a dus la falimentul societății,pierderea locuinței proprii,a locuinței părinților și incă doua apartamente aparținând rudelor.La 45 ani, nu e tocmai simplu să o iei de la capăt,fără bani și in plină criză economică.In urmatorii 3 ani am făcut cursuri de recalificare încercând să descopăr un alt drum.Astfel am terminat un curs de administrator pensiune turistică,un curs de olărit și un al treilea,de bucatar-cofetar.Fiecare curs a durat cate 6 luni și au  fost experiențe minunate.Cu ultimile doua cursuri ,am simțit că în sfârșit, mi-aș putea găsi un rost.Așa că m-am apucat de făcut prăjituri, dotările minime  pentru acest domeniu fiindu-mi mai ușor de procurat decât un cuptor de ars ceramică sau o roata olarului.
Drumul meu de început nu ar fi fost prea norocos ,dacă nu erau târgurile de la Muzeul Țăranului Român.Nu a fost simplu,concurența era mare,dar in cei aproape 3 ani de cand particip la acest târg,am reușit să-mi găsesc un nou drum,să am clienți fideli și să-mi intretin familia.
Din păcate și acest drum s-a întrerupt.Pe 19 aug.2016,am fost anunțați că târgurile nu se vor mai ține.
In situația mea sunt mai mult de jumătate din cei peste 70 de expozanți. Noi nu suntem la curent cu problemele interne ale muzeului dar ,pentru ca suntem convinși că ați avut parte de mai multe puncte de vedere,permiteți-ne să vă oferim și punctul de vedere al unor simpli meșteșugari.
Suntem conștienți că MȚR este printre puținele instituții menite să păstreze tradițiile românești. Știm că sunt voci care acuză,de la modul de organizare până la însăși prezența târgului ,dar de ce să nu recunoștem că totuși,țăranii români mergeau duminica la târguri și iarnarocuri,unde vindeau și cumpărau produsele lor ca și pe cele aduse de negustorii de peste tot?Se încheiau mici afaceri și apoi se bea "adălmașul"la taraba cu fleici și mititei,aceasta era realitatea vremurilor.  Si ce alt loc ar fi mai potrivit pentru un astfel de târg,decât curtea Muzeului Țăranului Român?Poate nu avem prezentarea perfectă, poate s-au făcut și greșeli,dar categoric suntem pregătiți să respectăm setul de regului care ar face posibilă desfășurarea târgului,terbuie doar să ni se spună care este acela!Cum ar spune bunica  mea:"să nu aruncăm apa din copaie cu tot cu copil"!
Se argumentează ca acest târg nu ar trebui să existe in curtea muzeului, dar să nu uităm că in multe locuri străvechi din Europa, exista târguri permanente care promovează bunurile și tradițiile locale și vă pot da exemple concrete,văzute de mine de-a lungul vremii:cetatea din Dubrovnik,veche de peste 600 de ani,aleea pietonala din Canterbury, UK,la 100 m distanță de catedrală, piața Domului din Milano, piața Domului din Florența ,etc.
Realizăm că datoria dvs.este să controlați ce s- a intamplat de-a lungul timpului la Muzeu,dar oare  nu se poate face acest lucru fără ca târgul să fie anulat? Vorbim de tradiții la MTR,iar târgul săptămânal chiar a devenit o tradiție, o spunem noi,expozanții și o spun și clienții noștri, așa cum puteți vedea din listele de semnături de susținere, ale acestora.Si-apoi,nu ar trebui să gândim pragmatic? Cel puțin eu asta am învățat in urma falimentului,să gândesc întâi cum obtin o nouă sursă de venit inainte să o anulez pe cea pe care o am deja. Organizarea acestor târguri,respectând regulile impuse de Muzeu,Pompieri, DSV și celelate organisme abilitate, este o certă sursă de venit.Vorbim de peste 300.000 lei anual.
Chiar daca Muzeul are o colectie de peste 100.000 de obiecte, care sunt admirate contra unui bilet de intrare, totuși nu trebuie neglijate veniturile aduse și de curtea muzeului. Este un venit sigur și constant și pe baza lui se poate previziona măcar o parte din bugetul muzeului.
Târgurile organizate de Muzeu,adică 4 sau 5 manifestări pe an, înseamnă bilet de intrare pentru vizitatori, necesare pentru a genera încasări,atâta timp cât meșterilor invitați să participe li se percepe o taxă modică și e normal să se intample așa.Dar de ce să piardă bugetul muzeului 350.000 lei,doar pentru că nu exista dorința de a găsi un set acceptabil de reguli, care să ne permită și noua să ne desfășurăm activitatea?Totuși,un târg care expune DOAR obiecte realizate de meșterii populari,fără nimic de mâncare fără obiecte aparținând traditiilor recente,nu are cum să fie atractiv, dacă e organizat săptămânal. Și dacă nu e organizat săptămânal, atunci se pierd încasări importante și la fel de important,se pierde vadul comercial creat în ultimii ani!Munca noastră,a expozanților ne asigură și nouă traiul și ajută la consolidarea bugetului muzeului.
Cei ce-și expun produsele spre vânzare,sunt în marea lor majoritate mici producători sau anticari.Muzeul este singurul loc in care-și expun marfa de câțiva ani buni.Clienții,in proporție de peste 50%,sunt clienți fideli,care ne viziteaza și ne cumpără produsele, săptămânal. Si tocmai pentru că MȚR are ca scop păstrarea tradițiilor, de ce să nu păstrăm si deja creata tradiție a târgului? Meșterii, artizanii,cofetarii,pot fi cunoscuți și mai ales RECUNOSCUȚI, doar dacă există posibitatea de fi văzuți frecvent de către potențialii clienți,aceștia din urmă având astfel posibilitatea să aprecieze sau să "amendeze"producătorii care nu expun marfă de calitate. Orice producător va fi foarte atent la ce marfă oferă spre vânzare, știind că weekendul următor iși va întâlni clienții din nou.
Permiteți-ne să ne întreținem pe noi si familiile noastre,să ne dezvoltăm să menținem și să dezvoltăm tradiția târgului de la Muzeul Țăranului Român, nu ne transformați în asistați social.
Cu mare plăcere ne regăsim și vă invităm să ne regăsiți,in vorbele unui mare scriitor,Ion Luca Caragiale,care  face o tablă de materii a pitorescului târg de Moşi, publicată în „Moftul român”, la 18 mai 1901:

„Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţii – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hârdaie – bone – doici – trăsuri – muzici – artifiţii – fotografii la minut – comedii – tombole – „Moftul român” nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrânciob – „cele din urmă invenţii care era şi la expoziţia americană” – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – „Moartea vânătorului” – prescuri – măcelari – grâu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hârâitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – „Stella” – sticle – fân – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci (...)”. Textul lui Caragiale se încheie astfel: „Criză teribilă, monşer!”

Cu stimă,
Silvia Nanu