Vrem cadrul didactic drept autoritate publică - proiect de lege propus de FSLI, susținut și reinițiat de profesor Eugen MITRAN

Distinși responsabili ai autorităților române,

Domnule Președinte al României,

Distins Parlament al României,

Respectabil Guvern al României,

Preocupați factori decizionali publici sau privați,

Subsemnatul, alături de toți cei care susțin această petiție, vă rugăm respectuos a lua în discuție, dezbatere și decizie: o lege cu privire la considerarea cadrului didactic drept autoritate publică, atât în timpul desfășurării activității cât și în legătură cu activitatea social-educativă întrucât este singura funcție cu statut public real care asigură formarea persoanelor competente să desfășoare activitatea în toate cele trei autorități publice, respectiv puteri constituționale: legislativă, executivă și judecătorească.

Prevederile unui act normativ, cu titlu deplin de lege, sunt imperios necesăre întrucât cadrul didactic, denumit sau definit istoric drept dascăl ori funcțional considerat pedagog, asigură educarea, îndeplinește instruirea și finalizează formarea generațiilor de cetățeni atât pentru societate cât și pentru toate segmentele sociale ale acestei Țări.

Cu respect, considerație și distincție,

Analist Sociolog Profesor Eugen Mitran,

Cadru didactic încadrat în învățământul preuniversitar românesc.

Susținători publici,

Sindicatele FSLI,

Semnatari,

Drept aderenți ai acestei petiții publice... mai jos,

24.Noiembrie.2020

Lege privind învestirea personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și de control cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

Art. 1.

(1) Personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar este învestit cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,în limita competențelor stabilite prin Statutul personalului din învățământ.

(2) Autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal.

(3) Personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar beneficiază, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, de protecţia acordată similar funcţiilor de autoritate publică.

Art. 2. În aplicarea prevederilor art. 1, personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control se bucură de:

a) respect și considerație față de persoana sa şi față de profesie din partea beneficiarilor primari, secundari şi terţiari ai educaţiei, precum şi din partea celorlalte cadre didactice;

b) un climat de ordine, disciplină și respect, în timpul desfăşurării actului educaţional în contexte formale, nonformale şi informale;

c) autoritatea de a lua decizii oportune, care să îi permită să mențină un mediu adecvat în timpul procesului de predare-învăţare-evaluare, dar și pe parcursul desfășurării de activități extrașcolare;

d) susținerea părinților sau reprezentanților legali ai beneficiarilor primari ai educației, în realizarea actului educaţional;

e) dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare beneficiarilor primari, conform regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;

f) protecție juridică adecvată pentru îndeplinirea sarcinilor;

g) sprijin și implicare din partea autorităților, inclusiv a celor care au atribuții în domeniul învățământului, pentru asigurarea tratamentului, consideraţiei şi respectului cuvenit funcției, în raport cu importanța socială și sarcinile specifice;

h) beneficiul campaniilor desfăşurate la nivel național și local, de către autoritățile administrației publice, pentru creșterea consideraţiei și prestigiului social.

Art. 3. În vederea asigurării dreptului instituit prin art. 1, instituţiile şi autorităţile publice colaborează cu personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control.

Art. 4. În cursul procedurii legale aplicabile, faptele sesizate, în scris, de personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, se prezumă a fi reale, până la momentul demonstrării situaţiei contrare.

Art. 5.

(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui persoane care ocupă o funcţie didactică de predare, de conducere sau de îndrumare şi control, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui persoane care ocupă o funcţie didactică de predare, de conducere sau de îndrumare şi control ori asupra bunurilor acesteia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al persoanei care ocupă o funcţie didactică de predare, de conducere sau de îndrumare şi control.

Art. 6.

(1) În cazul săvârșirii de infracțiuni împotriva unui persoane care ocupă o funcţie didactică de predare, de conducere sau de îndrumare şi control, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror,în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Directorii unităților /instituțiilor de învățământ precum și orice persoană ce exercită o funcție de conducere, de îndrumare și control care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni împotriva personalului didactic de predare, a personalului didactic de conducere, de îndrumare şi control, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară.

(3) Procurorul se sesizează din oficiu dacă află, pe orice altă cale decât cea prevăzută alin. (2), că s-a săvârşit o infracţiune împotriva unui persoane care ocupă o funcţie didactică de predare, de conducere sau de îndrumare şi control şi încheie un proces-verbal în acest sens.

- FORMA INIȚIALĂ PROPUSĂ A INTRA ÎN PROCESUL LEGISLATIV -

Anexă 

Expunere de Motive

EXPUNERE DE MOTIVE

Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede, la art. 7 alineatul (1): „În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios. ” De asemenea, art. 10 alin. (1) din același act normativ consacră caracterul de serviciu de interes public al învățământului.

Legea educației consacră dreptul la securitate al personalului didactic, în Titlul II- Statutul personalului didactic – Capitolul I – Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar – Secțiunea a 9-a, art. 272, conform căruia:

„(1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nicio autoritate şcolară sau publică.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor didactice în timpul desfăşurării activităţii didactice intervenţia autorităţilor şcolare şi/sau publice în situaţiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a personalului este pusă în pericol în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exerciţiilor de alarmare pentru situaţii de urgenţă.

(3) Înregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.

(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.

(5) Înregistrarea prin orice procedee a activităţilor desfăşurate în spaţiile şcolare este permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu excepţia celor de la alin. (3).”

Realitatea ultimilor ani a demonstrat scăderea tot mai accentuată a respectului acordat corpului profesoral de către elevi și părinții sau reprezentanții legali ai acestora. Nu au fost puține situațiile în care personalul didactic a fost supus unor agresiuni fizice și/sau verbale din partea elevilor, dar și a părinților sau reprezentanților legali ai acestora.

Conform unui studiu efec­tuat anii trecuţi pentru Ministerul Educaţiei, peste 70 de mii de pro­fesori români au fost, cel puţin o dată, jigniţi, ame­ninţaţi sau chiar loviţi de către elevi sau părinţi. Studiul a fost făcut în 1200 de şcoli, cu un număr total de 586.000 de elevi. Dintre aceştia, 2400 au recunoscut că şi-au insul­tat sau înjurat profesorii, iar a­proape 200 au mărturisit, unii din ei cu mândrie, că au bătut, cel puţin o dată, un cadru didactic. Internetul e plin de articole şi chiar filme în care sunt prezentate aseme­nea incidente: elevi care îşi umilesc în faţa clasei profesorii, alţii care îi înjură de mama focului sau îi iau de-a dreptul la pumni. Până în 1989, adică în plin regim totalitar, un ase­menea incident era de necon­ceput, iar atunci când, totuşi, aşa ceva se întâmpla într-un oarecare colţ al ţării, urmările erau drastice pentru elevul în cauză. Până şi în anii negri ai dicta­turii, dascălul era res­pectat, iar demnitatea lui era apărată

În sistemul național de învățământ se constată o lipsă de protecție juridică a cadrelor didactice faţă de hărțuirea și agresiunile venite din partea elevilor, părinților sau reprezentanții legali ai acestora; obiceiul de a vedea școala ca o instituţie în care predomină drepturile unor elevi față de profesorii lor sau faţă de restul elevilor, din cauza concepției greșite că școlile sunt centre de asistenţă; în multe cazuri, profesorii nu sunt protejaţi în cazul luării unei decizii pedagogice față de un elev sau al aplicării unei sancțiuni disciplinare; nu se poate asigura prevalența dreptului la educaţie al majorității elevilor în raport cu cei care au un comportament perturbator etc.

Este obligatorie sensibilizarea societății în ansamblul său cu privire la necesitatea de a transforma sistemul de învățământ, prin consolidarea autorităţii cadrului didactic pentru a se evita eșecul școlar, abandonul școlar, cât și pentru îmbunătățirea calității educației, astfel încât școala să asigure formarea unor tineri calificați în raport cu cerințele în continuă schimbare de pe piața forței de muncă.

În același timp, procesul de predare și învățare de calitate se poate desfășura doar într-un mediu de respect reciproc între corpul profesoral și beneficiarii primari, secundari și terțiari ai educației.

Ca urmare a tuturor celor menţionate considerăm de asemenea că, autorităţile publice din România trebuie să se asigure că profesorii vor primi tratamentul, consideraţia şi respectul conform cu importanţa socială a sarcinii încredinţate de societate, trebuie să acorde o atenţie prioritară pentru a îmbunătăţi condiţiile în care corpul profesoral îşi realizează munca şi vor încuraja acordarea unei considerații crescute și a recunoașterii sociale a profesiei didactice.

Această lege contribuie la recunoaşterea socială, a autorităţii, precum și a standardelor profesionale ale corpului profesoral, promovând formarea şi evaluarea sa şi recunoaște autoritatea publică a directorilor, membrilor de conducere și profesorilor din școlile publice și private, aceştia bucurându-se de toate principiile prezumției de veridicitate în declarațiile lor scrise cu privire la evenimentele cu semnificație disciplinară și de protecția acordată de lege.

Această lege recunoaște ca autoritate instituțională figura profesorului și o converteşte în sprijinul primordial pentru un proces de predare – învăţare de calitate, având în vedere faptul că învățarea poate fi dobândită doar într-un climat de muncă respectos față de cadrele didactice și faţă de restul elevilor, într-un mediu de convieţuire pozitivă.

Eugen Mitran    Contactați autorul petiției