Solidari cu justiția și independența ei - STOP desființării pensiilor de serviciu din justiție
Avocați, justițiabili sau simplii cetățeni suntem alături de justiție în acest moment delicat pentru ea!
O societate liberă și democratică are nevoie de o justiție independentă și puternică. Întrucât justiția nu se poate face în genunchi, suntem solidari cu măsurile de protest ale judecătorilor, procurorilor și grefierilor care vor să atragă atenția publicului asupra unei incredibile ofensive politice purtate de Guvern, Parlament și Președinție împotriva independenței reale a sistemului judiciar românesc.
Ne exprimăm dezacordul ferm față de distrugerea statului de drept din România, regulă fundamentală pentru toate țările civilizate!
Sprijinim protestele magistraților împotriva atacurilor asupra dreptului fundamental al fiecărui cetățean: dreptul la o instanță independentă și corectă care decide cazurile în conformitate cu legea, înțeleasă ca un sistem armonios al dreptului european și cel național.
Cerem politicienilor, Parlamentului și Guvernului României să înceteze imediat orice atac la independența justiției și să-și ia cizmele de pe statutul personalului care lucrează în justiție!
________________________________
Propunerile legislative prin care, în mod nejustificat şi cu înfrângerea normelor constituţionale, se operează modificări majore ale sistemului actual de pensii pentru magistraţi, grefieri și celălalt personal din justiție, urmărindu-se plafonarea ori desființarea pensiilor de serviciu recunoscute acestora - cum este și cea înregistrată sub numărul Pl-x nr. 292/2019, aflată pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare a Camerei Deputaților 20-31 ianuarie 2020 - sunt de natură să aducă atingere gravă principiului independenţei justiției.
Propunerile legislative ale politicienilor de eliminare a pensiilor din justiție sunt
(1) neconstituționale,
(2) încalcă ordinea de drept europeană,
(3) încalcă jurisprudența CEDO și
(4) sunt populiste.
1. Abrogarea pensiilor din justiție este neconstituțională
Abrogarea pensiei de serviciu (art.103 din Legea nr.92/1992 reluat în art. 85 din Legea nr. 303/2004), prin art.198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 20/2.02.2000 publicată în Monitorul Oficial al României nr.12/18.02.2000.
Curtea a reținut, în esență, că “acordarea pensiei de serviciu pentru cadrele militare şi magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii şi magistrații”, soluție în acord cu jurisprudența.
În argumentarea soluției sale, Curtea Constituțională citează jurisprudența CEDO, propria jurisprudență constantă, Rezoluțiile ONU-1985, Recomandarea R 94/12 din 13.12.1994 a Consiliului Europei, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, art. 6 şi 14 din CEDO şi art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dându-le prevalență constituțională, conform art.11 și 20 din Constituție.
După 5 ani de la această decizie, în prima parte a anului 2005, Guvernul a reluat acțiunea legislativă de limitare a drepturilor judecătorilor şi procurorilor vizând îngrădirea drepturilor de salarii, pensii şi altor asemenea ori suprimarea unora, deja consacrate, ceea ce a atras sesizarea, din nou, a Curții Constituționale de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi pronunțarea deciziei nr. 375 din 6.07.2005, soluție de principiu, care consolidează jurisprudența sa anterioară, invocându-se: – Încălcarea principiilor independenţei şi inamovibilității judecătorilor consacrate de art.124 alin. 3 şi art.125 alin.1 din Constituție şi de art.6 paragraf 1 CEDO şi – Încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzută în art.15 alin.2 din Constituție.
Pensiile de serviciu ale judecătorilor/procurorilor nu fac parte din noțiunea de „pensii speciale”, denumită deja, ca o „uzanță ilegală şi imorală” de către diferiți actori publici, în deciziile Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în legile justiției sau altele din domeniul social neexistând expresia „pensii speciale”.
2. Abrogarea pensiilor din justiție încalcă normele internaționale
Art. 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată în anul 1998, prevede că ”În mod special, statutul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională”.
De asemenea, ”noțiunea de independență presupune în special ca organismul respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, și să fie astfel protejat de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora”.
De aceea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Hotărârea din 27 februarie 2018, pronnțată în cauza C‑64/16, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, a statuat că, la fel ca inamovibilitatea membrilor organismului vizat, perceperea de către aceștia a unei remunerații cu un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor.
Ţinând cont că independența justiției include securitatea financiară a magistraților, care presupune și asigurarea unei garanții sociale solide, cum este indemnizaţia şi pensia de serviciu a magistraților, ce are o componentă instituțională (acoperind sistemul judiciar în întregime), dar și una individuală, a judecătorului (care implică existența unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată, faptul că niciun alt organ decât instanțele nu poate decide asupra competențelor lor specifice prevăzute prin lege, existența unei proceduri prevăzute de lege referitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătorești, existența unor fonduri bănești suficiente pentru desfășurarea și administrarea activității de judecată, procedura de numire și promovare în funcție a magistraților și, eventual, perioada pentru care sunt numiți, condiții de muncă adecvate, existența unui număr suficient de magistrați ai instanței respective pentru a evita un volum de muncă excesiv și pentru a permite finalizarea proceselor într-un termen rezonabil, remunerare proporțională cu natura activității, repartizarea imparțială a dosarelor, posibilitatea de a forma asociații ce au ca principal obiect protejarea independenței și a intereselor magistraților), este necesar ca reprezentanții statului român și suporterii unor asemenea schimbări legislative să să accepte că în orice stat democratic acest tip de securitate financiară este recunoscută în mod clar ca fiind unul dintre elementele esenţiale care asigură independenţa magistraților, în acest ansamblu fiind logic și nivelul unor pensii apropiate de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională.
Dispozițiile de drept intern nu fac decât să se alinieze legislației Uniunii Europene din materia pensiilor de stat, care a reglementat printr-un număr de trei directive, cei trei piloni de securitate socială:
a) Pilonul I – Directiva nr.79/7/CEE privind principiul egalității de tratament între femei și bărbați, reflectat în Legea nr. 19/2000;
b) Pilonul al II-lea – Directiva nr.86/378/CEE, modificată prin Directiva 96/97/CEE, privind aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate socială, care acoperă sectorial și legile speciale de pensii ale magistraților, militarilor, polițiștilor s.a.;
c) Pilonul al III-lea – Directiva nr.2004/113/CEE relativă la economiile individuale pentru pensii.
Conform Directivelor nr.86/378/CEE și nr.96/97/CEE “criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt:
a) Să se refere la o categorie particulară de lucrători;
b) Să fie direct legat de perioada de serviciu; iar
c) Pensia să fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului”.
În cauza Beune c – 7/1993, Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg a precizat clar aceste criterii decisive, subliniind că expresia “ultimul salariu” nu trebuie înțeleasă strict, ea putând reprezenta chiar și “media salariilor din ultimele luni de angajare”, intrând în aria de reglementare din art.141 al Tratatului CE. Prioritatea normelor comunitare și aplicabilitatea lor imediată și directă în dreptul intern își are temei constituțional în art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția revizuită, potrivit cărora, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, astfel că, din această perspectivă, trebuie reamintit că în anul 2007, Guvernul României a beneficiat de un Raport al Reuniunii de consultare, din 31.01.2007, la Comisia Europeană, cu experții comunitari, în care “s-a atras atenția asupra faptului că, pentru legislația neconformă Directivelor comunitare, COM va transmite României scrisori de notificare oficială, declanșând, astfel, acțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de Stat membru al UE”. (pag. 1, pct. 1).
3. Eliminarea pensiiilor din justiție încalcă jurisprudența CEDO
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă şi în concordanţă cu jurisprudența Curții de la Luxemburg, în materia statutului judecătorilor şi procurorilor, independenţei economice a acestora (salarii şi pensii), cumulului pensiei cu salariul, neretroactivității legii şi păstrării drepturilor câștigate.
În cauza Buchen contra Cehiei (2006), Curtea a decis că “limitarea nejustificată a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie de serviciu, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dar şi o discriminare în sensul art. 14 din Constituție şi art. 1 din Protocolul nr. 12″. (în speță, reclamantul beneficiase de o pensie de serviciu ca fost judecător militar şi, apoi, în cumul, de un salariu ca judecător civil, după reîncadrarea sa în această funcție).
În cauza Gaygusuz contra Austriei, prin hotărârea din 16.09.1996, Curtea a decis că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, iar relativ la art.14, a reținut că “există o diferență discriminatorie, în sensul art.14, dacă lipsește o justificare obiectivă şi rezonabilă”.
În cauza Akdeejeva contra Letoniei (2007), Curtea a stabilit încălcarea art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție şi a art.6, obligând statul la despăgubiri pentru diferența de pensie recalculată. Curtea a statuat ca “recalcularea pensiei pentru viitor” nu trebuie să genereze prejudicii reclamantei şi prin neluarea în calcul a unei perioade din fosta U.R.S.S, altfel fiind o vădită discriminare în sensul art.14 din Convenție.
În același sens, există o altă jurisprudență constantă, exemplul edificator fiind hotărârea Muller contra Austriei – 5849/1972 – în care Curtea a reținut expres că “o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate şi, chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe”.
4. Abrogarea pensiilor din justiție de către politicieni este un demers populist
Eliminarea pensiilor din justiție nu are ca scop nici economii bugetare, nici repararea unor inechități, întrucât economia virtuală este de maximum 7% din cele din 9 miliarde ron care reprezintă impactul bugetar al tuturor pensiilor de serviciu, iar principiul contributivității nu va fi nici în continuare regula devreme ce cele mai multe din pesniile "speciale" se păstrează.
Din punct de vedere statistic, în raport de numărul total al pensiilor de serviciu (circa 250.000) se observă că cele ale judecătorilor şi procurorilor (3301) reprezintă 1,32%, iar față de totalul general al pensionarilor din România de 4.674.833 (site-ului CNPP, plonul I, 30.06.2017), procentul este de 0,07%.
Introducerea confuziei voite că pensiile de serviciu ale celor 3301 de magistrați, este o componentă decisivă a celor peste 250.000 pensii de serviciu, denumite impropriu „speciale” şi că aceste pensii ar sufoca bugetul de stat, dominat total de pensiile militare ale beneficiarilor necontribuabili, reprezintă un tip de abordare inacceptabilă din partea susținătorilor proiectelor legislative aflate în dezbatere publică..
Prin legea bugetului de stat s-au alocat pentru anul 2019 circa 9 miliarde de lei, din care circa 8 miliarde pentru pensiile militare de stat și un miliard pentru toate pensiile de serviciu. Pensiile speciale se plătesc din bugetele MAI, MApN și SRI (pensiile militare), Ministerului Muncii (pensiile de serviciu) și Parlamentului (indemnizațiile senatorilor și deputaților). În anul 2018 numărul beneficiarilor de pensie militară de stat în cadrul MAI a fost de 83.076, cuantumul brut suportat de bugetul de stat fiind de 2,79 de miliarde de lei.
NOTA autorului petiției: Textul este întemeiat pe Scrisoarea deschisă făcută publică de magistrații români (328 de semnatari inițial) în data de 24 ianuarie 2020.
avocat Adrian Toni Neacșu Contactați autorul petiției