Scrisoare-apel adresată poporului român de pe ambele maluri ale Prutului
Scrisoare-apel adresată poporului român de pe ambele maluri ale Prutului
Noi, Vasile Diacon, în calitate de membru fondator al Consiliului Național al Unirii, înființat la 6 decembrie 1991 de către un număr de parlamentari de la Chișinău și București, organism care și-a ținut Convenția Națională în Sala Teatrului Național din Iași în ziua de 24 ianuarie 1992, aducem în atenția neamului românesc din Republica Moldova și din România conjunctura internațională pe care o trăim cu toții și care produce volens-nolens efecte asupra populației din țările noastre. Se știe că în urma războiului ruso-turc (1806-1812), prin tratatul de la București din 16/29 mai 1812, Imperiul Otoman ceda Imperiului Țarist teritoriul Moldovei din stânga Prutului, încălcând practicile internaționale și normele de drept existente la acea dată, precum și tratatul dintre Moldova (stat vasal dar autonom) și Înalta Poartă prin care i se garantau Moldovei frontierele dintotdeauna. Abia după 106 ani de robie țaristă, Basarabia (devenită Republica Democratică Moldovenească) s-a întors la sânul Țării Mamă, de la care URSS-ul a smuls-o pentru a doua oară, în baza Protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, situație recunoscută și confirmată prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1947. În urma dezmembrării URSS-ului, fosta Republică Socialistă Sovietică Moldovenească și-a declarat independența sub denumirea de Republica Moldova; datorită acestui fapt în rândurile locuitorilor săi a apărut un puternic curent unionist. Din păcate, conducerile care s-au perindat la putere în România și Republica Moldova nu au manifestat aproape niciun interes referitor la acea problemă, iar la Chișinău, președintele Mircea Snegur și ceilalți care i-au urmat au combătut cu „entuziasm” unionismul. Astăzi, Republica Moldova își caută o cale sigură spre un viitor statal de sine-stătător și, ca urmare, a făcut cerere de aderare la Uniunea Europeană. După cum se știe, aderarea va fi posibilă într-un viitor mai îndepărtat. În condițiile actuale însă, când situația geopolitică, strategică, economică a Republicii Moldova este în pericol din cauza unor conflicte locale, care ar putea destabiliza statalitatea și siguranța granițelor acesteia, o hotărâre de unire în fapt a Republicii Moldova cu România ar face imediat ca pământul actualei Republici Moldova să devină parte apărată de NATO. Dorim să subliniem faptul că în România cadrul legislativ în vigoare asigură pe toți minoritarii, indiferent de etnie, că nu nedreptățește pe nimeni, ceea ce se poate observa cu ușurință privind la viața de obște a tuturor conaționalilor noștri indiferent de origine. Scopul lansării acestei scrisori-apel este de a mobiliza energiile românești de pe ambele maluri ale Prutului pentru a strânge cât mai multe semnături de susținere a dezideratului unionist în vederea depunerii acestora la președințiile și parlamentele de la Chișinău și București, care, sperăm, se vor fi eliberat de tarele epocii când se considera că unirea nu este în avantajul nici unei părți. Astăzi, mai mult ca oricând, UNIREA este în avantajul ambelor entități statale! Credința ne este în divinitatea care ar putea lumina mințile factorilor de decizie. Această scrisoare-manifest poate fi susținută de orice cetățean al Republicii Moldova și al României, indiferent de etnia sa. Iași, 10 martie 2022
Vasile Diacon Contactați autorul petiției