Manifest împotriva instaurării dictaturii covid
Manifest împotriva instaurării dictaturii covid
De câteva luni asistăm neputincioși la instaurarea unei noi dictaturi, unii spun că este chiar mai dură decât cea de care am scăpat acum treizeci de ani, că se apropie de nazism. Sub aparenţa unei griji nemăsurate se încalcă drepturile şi libertăţile înscrise în Constituţie, se anulează responsabilitatea individuală, adică individul nu mai este în stare să îşi poarte de grijă, ci numai statul o poate face. Eu, ca individ, am devenit o entitate neglijabilă, de aceea trebuie să port mască, pentru a mă confunda în marea masă a anonimilor, a celor care nu mai au personalitate, care nu mai gândesc, acţionează numai în virtutea ,,indicaţiilor” ce vin de sus. Nu numai că suntem considerați o masă de anonimi, dar suntem și imaturi, ni se pun filmulețe în care suntem învățați să ne spălăm pe mâini, ni se ia temperatura, ca și cum noi nu am fi în stare să o facem, suntem tot timpul trași de urechi pentru diverse greșeli, ca de pildă cea de a dori să trăim normal, fără distanțări, fără măști, fără atâtea cifre cu care suntem tot timpul bombardați.
Adevărul este că trăim în plin absurd. Totul seamănă cu o comedie grotescă, nici măcar un Eugen Ionescu, sau alți maeștri ai absurdului, nu au fost în stare să imagineze așa ceva. Nici măcar Kafka. Dar cine mai citește azi, a devenit ceva răsuflat, ceva desuet. În curând școlile și universitățile vor deveni muzee. O nouă civilizație e pe cale să se instaureze, cea a online-lui. Totul este absurd, nu există nicio logică în ceea ce se întâmplă. Iată pe ce ,,piloni” se sprijină retorica oficială.
Izolarea. Am fost închiși în case, deşi privarea de libertate este cea mai mare pedeapsă, în afară de cea capitală, şi nu eram vinovaţi cu nimic. Apoi omul, pentru a trăi, are nevoie de aer, de soare, de lumină, de mişcare, de natură (cineva spunea că a simţit că în timpul izolării i se atrofiaseră muşchii, alţii au simţit că înnebunesc). În oraşe s-au închis parcurile. Am fost creaţi de Dumnezeu să fim în consonanţă cu natura, faptul că ne-am despărţit de ea şi că o ucidem prin acţiuni iresponsabile nu este deloc în avantajul nostru! În loc să ni se spună: întăriţi-vă sistemul imunitar prin contactul cu natura, prin mişcare, prin hrană sănătoasă, prin respiraţie profundă, ni se spune să stăm închişi în casă. Mai nou, sunt maşini care stropesc pe stradă cu dezinfectant, dar mizeria, gunoaiele care există peste tot, excrementele de câini de pe stradă nu deranjează.
Nu putem trăi aseptic. În jurul nostru şi chiar în noi sunt mii de bacterii şi de viruşi cu care trăim, şi unii chiar au un rol pozitiv. Numai sistemul propriu imunitar este cel care îi elimină pe cei răi. Uneori, ajutat şi de plante sau produse apicole care stimulează imunitatea, şi la plafaruri sunt multe astfel de produse. De ce nu se spun lucrurile acestea ?
Distanţarea. Ni se spune: păstraţi distanţa şi oamenii, în prima parte a ,,pandemiei” au luat-o în serios şi vecinul sau omul pe care îl întâlneau pe stradă, sau chiar copilul propriu, era un potenţial putător de virus care trebuia privit cu mefienţă, de care trebuia să te fereşti. Tensiunile nu au dispărut, sunt familii în care, mai ales cei în vârstă, se uită cu pasiune la televizor, şi sunt într-o continuă stare de panică, iar dacă cei de lângă el gândeşte altfel, apar conflicte. Pe de altă parte, nu putem face abstracţie de faptul că suntem şi vom fi împreună, în ciuda tuturor distanţelor pe care ,,ei” încearcă să le introducă între noi. Nu pot fi despărţiţi părinţii de copii, chiar dacă am văzut situaţii în care copiii nu mai au curajul să-şi îmbrăţişeze părinţii, şi invers. Izolarea este o absurditate şi nu se poate aplica în mod absolut-chiar în vremea ,,pandemiei” erai nevoit să vii în contact cu oameni. Vom rămâne împreună şi la bine şi la rău.
Online-ul a devenit modul de comunicare predilect pentru că inteligenţa artificială tinde să o înlocuiască tot mai mult pe cea umană. Dacă vrem să devenim nişte roboţi (şi nu e exclus să devenim foarte curând pentru că ni se repetă obsesiv nişte comenzi pe care mentalul le preia subliminal), da, este foarte bine să continuăm aşa, inclusiv la nivel de învăţământ. Dar, dacă vrem să rămânem totuşi oameni, cred că trebuie să privilegiem relaţiile cu adevărat umane.
Măştile au devenit indispensabile şi s-au cheltuit sume uriaşe pentru cumpărarea lor. Dacă virusul ar fi atât de virulent pe cât se spune, credeţi că nu ar putea trece prin ea? Deci: unde este protecţia pe care ele o oferă? Este mai degrabă psihologică, şi a devenit o altă nouă dependenţă – sunt oameni care o poartă şi în aer liber, pe stradă, uneori chiar se sufocă din cauza ei, sau fac alergii şi eczeme, dar nu renunţă, pentru că aşa sunt ,,indicaţiile”. Cred că suntem taraţi de atâţia ani de comunism. Mulţi îi spun ,,botniţă” şi, într-adevăr, este simbolul tăcerii impuse, al lipsei de expresie, al ,,masei” de oameni uşor manipulabili care nu mai gândesc, ci execută. Frica Ni s-a inoculat o stare continuă de frică. În fiecare zi ascultăm acelaşi refren: care este numărul de morţi, cu cât s-a mai mărit el de la o zi la alta. Dar de ce nu se fac statistici şi cu cei care mor de cancer, sau de boli cardiovasculare, diabet, etc ? Probabil că numărul lor este la fel de mare, sau poate chiar mai mare. Pe de altă parte, se ştie că panica determină o scădere a sistemului imunitar şi că în orice boală starea psihică contează la fel de mult ca cea fizică. Dacă, printre cei care se sting, nu sunt şi victime ale acestei stări de panică generală? Bombardamentul mediatic la care am fost şi suntem supuşi este menit să creeze această stare de frică continuă.
Panica, teroarea, a înlocuit gândirea logică. Deşi au fost în trecut molime cu procentul de mortalitate mult mai mare, uneori chiar de 100%, ciuma, holera, gripa spaniolă, nu se vorbeşte despre ele, cel puţnn în mass-media oficială. Printre atâtea cifre cu care suntem bombardaţi, de ce nu se specifică numărul de asimptomatici? De ce nu se specifică de fiecare dată numărul de oameni care s-au însănătoşit? De ce nu se vorbeşte despre cei cu co-morbidităţi? De ce nu se insistă pe latura pozitivă, pe numărul celor care se însănătoşesc, pentru a crea oamenilor speranţă (nici măcar Radio Trinitas nu face lucrul acesta, din păcate!)? Pentru că nu se dorește ieșirea din această stare de absurd cotidian.
Cifrele Totul se reduce acum la cifre, în afară de litania zilnică cu numărul de morţi care creşte la nesfârşit, chiar şi faptele bune sunt anunţate tot în cifre : câte spitale s-au reamenajat, câte aparate de respirat au fost donate spitalelor, câte tablete copiilor, câţi oameni au fost ajutaţi material, etc. Până acum ştiam că faptele bune se fac în tăcere, acum, dimpotrivă totul este clamat cât mai tare în spaţiul mediatic. Construcțiile socialiste sunt înlocuite cu spitale super dotate, despre care se trâmbițează cât mai tare pe toate posturile. Totul a început să semene foarte mult cu vremurile nu de mult apuse. Teroriștii, din care niciunul nu a fost găsit, care răspândeau atâta panică, au fost înlocuiți cu viruși. În spatele atâtor cifre nu pot fi decât minţi robotizate, bolnave de o corectitudine matematică, care nu pot sau nu vor să conceapă nuanţele. Distanțarea Trebuie să stăm la 1,5 metri sau 2 metri (încă nu se știe cu exactitate, aici politica oficială încă nu s-a decis) de aproapele nostru, nici mai mult nici mai puţin, eventual să umblăm cu metrul după noi că, dacă ne apropiem mai mult, cine ştie ce grozăvie ni se poate întâmpla !
Culpabilizarea generală Am devenit deodată toţi vinovaţi, vinovaţi că trăim în aceste vremur, vinovați că vrem să trăim normal! Şi chiar suntem trataţi ca nişte răufăcători, în timpul izolării eram tot timpul întrebaţi de acea declaraţie aberantă Suntem tratați ca niște copii iresponsabili care nu știu nici măcar să se spele pe mâini!
Obişnuinţa sau mai degrabă dependenţa este cea pe care se mizează. Ne vom obişnui cu învăţământul online, ni se spune ! Ne-am obişnuit déjà cu măştile, cred că va trebui o retorică la fel de persuasivă pentru ca unii oameni să mai fie în stare să şi le scoată. Ne-am obişnuit déjà cu starea de alertă, de ce să nu se continue? Până când?
Vrem să mai trăim şi normal, dacă se poate, fără atâtea cifre, fără atâta online, fără măşti, fără frica strecurată în fiecare moment al zilei de oameni iresposabili care nu îşi dau seama că un cuvânt poate semăna pace şi iubire, sau dimpotrivă ură, dezbinare, panică! Din păcate cei care se ascund în spatele acestor decizii nu ştiu că : Cine scoate sabia, de sabie va pieri ! şi că justiţia divină îi va ajunge până la urmă. Vezi cazul atâtor dictatori care au pierit în chinuri. Dar noi nu îi urâm, îi iubim şi ne rugăm pentru ei, ,,să ajungă la cunoştinţa Adevărului”. Adevărului că suntem cu toţii oameni, că suntem cu toţii muritori, şi că într-o zi, toate comorile adunate aici, pe pământ, nu le vor servi la nimic. Dacă sunt cu adevărat oameni, şi nu nişte marionete care acţionează în virtutea unor indicaţii venite subteran, să îşi ceară iertare în faţa naţiunii şi să ne continuăm viaţa în normalitate. Şi îi vom ierta, pentru că suntem creştini cu toţii şi ne conduce Legea iubirii, nu a urii, nu a fricii. Avem nevoie să mai şi respirăm! Şi să respirăm liber, nu încorsetaţi de reguli absurde! Aşa să ne ajute Dumnezeu și Maica Domnului! Doamne ajută!
Un grup de români Contactați autorul petiției