#2466: Dana Captilin - Re:

sunt acuzele lor :)

un mic rezumat al modului in care cei care sustin aceasta petitie sunt vazuti de cei care o contesta

deznadejde, nu

dar totul pare de multe ori un dialog intre surzi

#2471: - Re: Re:

Eu am convingerea ca Dumnezeu are caile Lui de a deschide sufletele. De aceea, nu numai ca nu pun prea mult la suflet modul in care e contestata petitia, dar mai ales nu-i judec pe cei care o fac.

Incerc sa-mi vad de drumul meu asa cum stiu si pot si cum m-o ajuta Dumnezeu, pt ca nu e zi sa nu asez rugaciunea cu doleanta din petitie la crucea pe care a fost rastignit Iisus pt pacatele ce-au fost, ce sunt si vor mai fi, exact ca pe un ou care, inrosit de sangele Lui, va gasi in el insusi, prin Dumnezeu, puterea de-a perpetua viata, asa cum se intampla de la Creatie incoace si asa cum trebuie sa ramana.

Petitia e un stimul, reactiile contestatarilor petitiei se vor pierde in timp, mai mult/putin. Insa ecoul pe care-l are apelul la normalitate sigur misca in sufletul fiecaruia o parte amortita.

Daca ar fi sa fiu regizor si sa fac un film despre homosexualitate, pe cei care L-au intalnit pe Dumnezeu i-as vedea zambindu-le intelept (nu ingaduitor) homosexualilor. Pt ca niciodata, cu un zambet, nu poti gresi. Vor intelege si ei ca zambetul este pentru creatia lui Dumnezeu, anume pt OM. Si vor intelege ca ce au de respectat in ei insisi este sufletul, nicidecum sexualitatea, aspect trecator in aceasta viata.

Dupa 10, 50 sau 100 de ani, vorbele noastre nu vor mai valora, poate, nimic. Dar ecoul produs de o dezmortire macar intr-un singur practicant al homosexualitatii ne poate fi salvator tuturor. De aceea, prefer de multe ori tacerea lucratoare si intervin doar acolo unde simt ca intr-adevar, cineva ma asculta din NEVOIE.

Personal, ma rog pentru homosexuali, ma rog sa-i imblanzeasca Dumnezeu in privinta reactiilor (pt ca am observat ca sunt grabiti in a crede toate sloganurile pierzatoare, fara sa stie ca sunt anume fabricate pt a-i pierde sufleteste), ma rog sa-i atinga cu un mic gand de asezare la chibzuinta, ma rog sa-i faca sa inteleaga ca problema lor e doar a lor si ca singuri, doar ei, si-o pot rezolva, fiecare in maniera personala.

Omul nu poate fi judecat (parerea mea) ca o specie, ci doar personal, dupa incarcatura duhovniceasca cu care vine din mosi-stramosi fiecare si pentru care, poate, nu poarta nicio vina personala, desi numai personal trebuie si pot sa curete acea vina. Dupa toate astea, ce planeaza peste toate ca o fatalitate este actiunea practicii homosexualitatii pe care, de multe ori, nici ei n-o pot purta in armonie cu dorinta de inaltare sufleteasca. Ne este greu si noua, heterosexualilor, sa imbinam aspectele lumesti cu ce trebuie sa facem ca sa avem sufletul curat, darmite lor. In acelasi timp insa, nici macar noi, heterosexualii, nu asezam la temelia unei relationari intre propria persoana si o persoana de sex opus potrivirea sexuala, si stim ca exista niste legi nescrise in baza carora o astfel de relatie ar fi imorala, lipsita de etica sau incorecta si ne straduim sa nu-i oferim cadru de manifestare sau s-o evitam, in cel mai rau caz sa renuntam la ea, chiar daca poate suferim. Dar suferinta din dragoste se face in liniste si se lucreaza in timp, iar Dumnezeu il ajuta pe cel care-i cere ajutorul.

Atunci cand vrei sa 'salvezi lumea', desi pare un cuvant mare, descoperi ca te salvezi pe tine, intai.

De aceea fac mereu apel la a nu judeca omul, caci toti avem dificultatile noastre in a ne gasi relationarile corecte si in a ne urma convingerile sanatoase. De aceea ziceam ca resimt deznadejde atunci cand cineva renunta la a inainta atunci cand devine greu drumul drept. Mai mult rau ne face propriea cadere in deznadejde decat insasi greutatea pe care o intalnim, ca proba de foc, ca intamplare purificatoare, ca iarna spre imprimavarare dar care, odata depasita, lasa in urma ei liniste si impacare cu sine. Iar de aici abia, incepe intelegerea dintre noi.