#270: Marina - Am o intrebare ..

pai cred ca nu ai copii...sentimentele lor nu sunt mai prejos,nici vorba, dar...fie ca sunt ai tai sau adoptati sentimentele fata de COPII TAI sunt mai presus de orice. Ca daca nu ai copii nu poti niciodata sa stii ce simt parintii aia care isi plang acum baietelul, nu poti sa te pui in pielea lor, poti doar sa crezi ca intelegi, si nu e asa, nu intelegi nimic... Oricum nu e locul pt frustrari personale. Eu sunt pt eutanasierea maidanezilor(si am avut mereu "animale de companie" in casa)

#275: - Re: Am o intrebare ..

Dar nu mi-ai raspuns la intrebare. Ce te face sa crezi ca eu daca eu nu am copii de exemplu nu simt la fel? Crezi ca eu nu as omora acea haita de caini care au omorat copilasul? Crezi ca nu ma pot pune in pielea lor? Ce te face sa crezi ca intelegi ce e in inima altora sau in inima mea doar prin prisma ca nu am (inca) un copil? Nu e vorba de frustrari, e vorba ca se fac niste delimitari clare intre oameni: Aia care au copii - deci simt mai mult decat ceilalti si aia care nu au copii - nu pot intelege sentimentul, nu pot sa te pui in pielea lor. Nu stiu, nu inteleg conceptul asta si mi-i se pare putin stupid. Asa in nota personala,mi-a murit mama la 13 ani. Prin urmare sunt obisnuita oarecum cu moartea si resimt putin mai amarnic pierderea unei mame, unui copil cand mai aud in stanga si in dreapta sau la televizor. Sentimentul pentru mine este acelasi: ca un om a murit. Un copil nu-si va mai trai viata. O familie va fi pe deplin distrusa, toata viata, uitandu-se in spate cum ar fi fost daca, si multe alte considerente de genul.