Sa-l readucem inapoi la Catedrala pe Parintele Daniel Traila!

Parintele Daniel este un PREOT ADEVARAT. Copiii ii spuneau "tati". Unul dintre ei era un baietel de 4-5 ani pe care-l aducea familia pt.rugaciune de sanatate cand parintele slujea la Paraclis. Baietelul era nelinistit, galagios, nu dormea noaptea, avea fata incrancenata, toti din casa erau deja obositi ingrijindu-l.
Cum a inceput parintele rugaciunea cu blandete si iubire "nemasurabila", mai in soapta, parca doar el si copilul erau in toata incaperea, baietelul s-a linistit, asculta atent, fata i se descongestiona, ii devenea luminoasa si plina de bucurie si zicea "tati, tati" uitandu-se la parintele Daniel. Toti cei de fata am observat. Parintele nu se "cobora" la nivelul copilului, nu se juca cu copilul ci-l "ridica" intr-o maturitate si-l scotea din obiceiurile, din felul lui de a fi.
Parintii il aduceau zile la rand vazand ajutorul, ei urmand acasa sa se roage. Eu ma intrebam ce copil zice unui "necunoscut" tati, decat atunci cand el cu sufletelul lui si-a dat seama ca are in fata un om bun, care in mintea lui, la anii lui era doar "tati".