Eliminarea statuii care nu are nimic in comun cu MIHAI VITEAZUL

Avand in vedere ca statuia din Piaţa Unirii, Municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, inaugurată cu prilejul aniversării Zilei Naţionale a României din 1 Decembrie 2014, nu are nimic in comun cu Mihai Viteazul, deoarece nu s-au respectat SURSELE ISTORICE, care sunt singurele ce pot sta la baza constituirii unui portret, a unui obiect statuar care să îl reprezinte cu adevărat pe Voievodul Mihai Viteazul şi care să ducă mai departe, în memoria colectivă, o imagine obiectivă a acestuia, lucrarea expusa in centrul Sloboziei constituie un FALS ISTORIC si un atentat la IDENTITATEA NATIONALA. 

Avem datoria morală să promovăm valorile autentice şi să nu ne îndepărtăm de la adevărurile devenirii noastre ca neam.

 

Cer autorităţilor responsabile să interzică amplasarea definitivă în spaţiul public slobozean a acestei statui care nu are nimic în comun cu Mihai Viteazul şi să pedepsească expres astfel de ofense aduse identităţii naţionale apărute din sfera mediocrităţii subculturale.  

 

Cer imperios, PRIMARULUI SLOBOZIEI, să dispună de urgenţă aplicarea legii şi îndepărtarea oricăror urme ale falsificării adevărului istoric.

 

 

Vă adresez dumneavoastră, domnule Primar, această cerere deoarece vă consider principalul promotor şi autor moral a ‘’erorii’’  lipsite de substanţă artistică şi adevăr istoric care troneză astăzi în Slobozia, dorindu-se a fi o sculptură monumentală ce îl ilustrează pe Marele Voievod Mihai Viteazul.

 

ARGUMENT

 

Întăi de toate, am să fac o trecere în revistă a argumentelor ştiinţifice, legislative şi morale ce stau la baza opiniei mele.

 

IDENTITATEA NAŢIONALĂ rămâne una dintre temele esenţiale după care se poate ordona o întreagă istorie intelectuală şi politică românească. De la culegerile de folclor paşoptiste, până la dezbaterile televizate contemporane nouă, numitorul comun este dat de problematica identităţii noastre, de specificul naţional. Odată cu Revoluţia de la 1989, faţada comunismului a căzut, împreună cu valorile false pe care le promova.

Problema care se pune, mai ales pentru generaţia noastră, este în ce direcţie se orientează noile valori, reprezentarea socială şi a identităţii noastre ca popor – valorizarea sau devalorizarea vor sta ca temei în mersul nostru înainte?!

Avem datoria morală să promovăm valorile autentice şi să nu ne îndepărtăm de la adevărurile devenirii noastre ca neam.

ARTA MONUMENTALĂ (lat. monumentalis-grandios) este un domeniu al artelor plastice care se referă la operele de dimensiuni mari sculptate.

SCULPTURA (lat. sculpere - a ciopli, a sculpta) este arta de a crea forme tridimensionale în diverse materiale (piatră, marmură, granit, bronz, aur, argint, lemn, teracotă etc.) prin cioplirea materialului, modelarea sau turnarea lui în forme speciale pentru obţinerea imaginii, care poate fi amplasată într-un anumit spaţiu de interior sau exterior. Paralel cu pictura, grafica şi arta decorativă, sculptura este unul dintre principalele domenii ale artei plastice. 

SCULPTURA MONUMENTALĂ este un termen frecvent utilizat în istoria artelor pentru a determina, pe de o parte, categoria unei lucrări concrete, de proporţii supradimensionale, pe de alta - simplă ca şi concept, virtuos executată, rezistentă şi stabilă, cu calităţi atemporale.

De regulă, sculptura monumentală se raportează direct la ambianţa înconjurătoare (mediul arhitectonic sau cel peisagistic), marcând un spaţiu cu caracter memorial, religios, funerar sau consacrat unor personalităţi istorice ilustre, importante pentru anumite regiuni geografice.

LEGISLAŢIA incoerentă care este în vigoare, existenţa carenţelor exprimate prin slaba şi ineficienta corelare dintre legislaţia principală şi legislaţia secundară, a absenţei unei politici clar şi coerent definită în acest domeniu, a inconsecvenţelor şi lipsei de reacţie din partea administraţiei locale, a slabei instruiri a corpului de specialişti şi insuficienţei sale numerice, dar şi din cauza ignoranţei şi a lipsei de educaţie a cetăţenilor faţă de moştenirea materială şi imaterială a trecutului, patrimoniul cultural naţional a devenit un teren al abuzurilor care afectează identitatea naţională. Pe scurt, terenul de acţiune a celor care „distrug prefăcându-se a construi”.

AGRESIUNEA prin redări sau intervenţii inadecvate este un tip particular şi aparent paradoxal de DISTRUGERE, întâlnit din ce în ce mai frecvent, în cazurile în care monumentele sunt mutilate prin falsificare, parţială sau integrală, ca urmare a unor intervenţii realizate fie de neprofesionişti, fie de practicieni care au cedat rutinei profesionale sau sunt mai sensibili faţă de voinţa beneficiarului decât faţă de monumentul însuşi. Falsificarea monumentelor, generată de incapacitatea de a sesiza semnificaţia înscrisă în materialitatea originară a formelor şi componentelor de stil şi aplicarea unor soluţii de redare a monumentului dincolo de adevărurile aflate în izvoarele istorice sau superficiale sub raportul situării în timp, sunt erori care s-au produs frecvent.

FALSIFICAREA unui monument istoric are două variante „extreme”, ambele având ca rezultat aneantizarea spiritualităţii înscrise în materia originară a monumentului, sub presiunea unei concepţii alterate asupra valorii patrimoniului cultural. Prima este generată de un principiu revolut, conform căruia un monument poate fi un act artistic absolut, situat în afara realităţii istorice, recte viziunea artistului. A doua variantă suprapune expresiei autentice a unui monument istoric particularităţi caracteristice altor tipuri de exprimări artistice, înstrăinând astfel monumentul de arhiva propriei sale substanţe artistice şi istorice.

ISTORIA se reconstituie pe baza unor surse istorice. Toate informaţiile (evenimente, personalităţi, procese istorice) cuprinse într-o operă cu caracter istoric se bazeazã pe dovezi oferite de diverse izvoare istorice. Sursele sau izvoarele istorice pot sã ofere informaţii despre oameni, bunuri materiale, evenimente, fenomene naturale, diverse activitãţi, obiceiuri, tradiţii şi multe altele. Orice document scris sau obiect poate constitui o sursã istoricã cu ajutorul cãreia poate fi reconstituitã imaginea unei societãţi sau personalităţi.

SURSELE ISTORICE sunt singurele care pot sta la baza constituirii unui portret, a unui obiect statuar care să îl reprezinte cu adevărat pe Voievodului Mihai Viteazul şi care să ducă mai departe, în memoria colectivă, o imagine obiectivă a acestuia.

Au rămas mai multe portrete înfățișându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane lui, altele postume. Într-o ipostază mai tânără este prezentat la mănăstirea Căluiul, apoi și la Biserica Domnească din Târgoviște. Ambele prezintă costumul domnesc în întregime. În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și acoperit de o blană mițoasă. În mâna dreapță ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o ține sprijinită pe sabia terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății Nicopole, iar dedesubt apare inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598”.

În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului Rudolf al II-lea. Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se realizează un portret în aramă de către gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind răspândit în numeroase copii. Inscripția circulară spune „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, iar versurile-dedicație: „Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue”, adică „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub Papă” . Aproape două secole și jumătate mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris.  „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...” pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului. După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care unul în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană, sub care scrie „Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”, precum și altele inspirate după cel al lui Sadeler. O dată, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei.

De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având căciula transformată în turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În celălalt, mai cunoscut, aflat la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, apare alături de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II-lea). Aici pot fi văzute întregile costume ale lui Mihai și ale fiicei sale la curtea pragheză. Mihai Viteazul mai apare și în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezintă momentul uciderii sale, însă de cele mai multe ori are o înfățișare închipuită.

 

Mihai Viteazul a fost reprezentat în tablouri pictate în secolele XIX și XX de artiști precum Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp sau Constantin Lecca.

 

Apreciez că mai există cetăţeni ai Sloboziei şi nu numai, care au avut reacţii publice cu privire la inaugurarea acestui aşa-zis monument, dorind să apere onoarea naţională, respingând invazia prostului gust, ignoranţei şi degradarea memoriei naţionale.

 

 

În speranţa că veţi lua în considerare fundamentele ştiinţifice, legale şi morale fără de care nu ar trebui să acţionăm în spaţiul public, vă rog să vă asumaţi răspunderea şi să reparaţi ceea ce puteţi distruge prin încăpăţânarea de a NU VĂ ASUMA NIMIC!

                                                                                                           

                                                                                              Mirela DACICI

 

                                                                               Consilier local – Consiliul Local Slobozia