Completarea cadrului legislativ pentru pensionarea coregrafilor la varsta de 60 de ani
Către Ministerul Culturii Domnului Ministru Bogdan Gheorghiu
Stimate Domnule Ministru, Subsemnaţii, semnatari ai prezentei petiţii, vă solicităm sprijinul în vederea completării Art.56 din Legea nr.265/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la vârsta standard de pensionare pentru coregrafi – din Centre de Cultură, Case de Cultură, Teatre de Operă şi Balet, Ansambluri Folclorice, Centre Judeţene pentru Conservarea şi Valorificarea Tradiţiei şi Creaţiei Populare. Solicitarea noastră se referă la includerea în Art.56 din lege a unui punct care să reglementeze pensionarea la vârsta de 60 de ani a coregrafilor din instituţiile sus-menţionate, după un stagiu de cotizare de minimum 30 de ani. Această activitate poate fi inclusă în categoria activităţilor desfăşurate în condiţii deosebite, conform Art.6, alin(1), punctul 1, litera ( c), şi nu în cele speciale, care sunt prevăzute în Anexele 4.1. şi 4.2. – dansator şi balerin. În sprijinul celor solicitate, aducem următoarele argumente: - Profesia de coregraf nu este una comună, obişnuită. Este o meserie care necesită în primul rând vocaţie, talent, apoi un volum de muncă imens şi o dorinţă de autoperfecţionare permanentă. Practic, în acest domeniu acumulăm informaţii, materiale şi învăţăm tot timpul. Sarcina unui coregraf nu se rezumă doar la crearea unui simplu dans, ci la realizarea de spectacole în care elementele coregrafice se împletesc armonios cu cele muzicale. Coregraful este, de asemenea, responsabil pentru tehnica de interpretare a mişcărilor din dans. El trebuie să aibă capacitatea de a crea un dans ţinând cont de posibilităţile colectivului în primul rând, de spaţiul în care se desfăşoară spectacolul, fără a neglija însă criteriile de autenticitate, de originalitate, de reprezentativitate şi de calitatea artistică. Specialistul în coregrafie trebuie să fie el însuşi un dansator de excepţie, pentru a putea interpreta corect şi pe înţelesul tuturor dansatorilor jocurile populare pe care doreşte să le aducă în scenă. Să fie un bun organizator, un bun diplomat, pentru a putea crea şi menţine contacte şi relaţii frumoase nu numai cu membrii colectivului cu care lucrează, ci şi cu celelalte persoane cu care intră în contact în timpul realizării unui spectacol. Cam acesta ar fi, în linii mari, profilul unui specialist în coregrafie, cam acestea sunt câteva dintre reperele care definesc această profesie ca pe una deosebită, frumoasă, dar dificilă în acelaşi timp, o profesie care îşi alege ea singură specialiştii, şi nu invers. Pentru încadrarea acestei profesii în categoria celor care se desfăşoară în condiţii deosebite, vă rugăm să ţineţi cont şi de câteva aspecte – foarte importante – legate de latura medicală, boli profesionale menţionate în legislaţia de specialitate. - La fel ca şi dansatorii, coregrafii sunt expuşi la o serie întreagă de afecţiuni care pot fi: a) boli apărute datorită aerului condiţionat ( agenţi patogeni vehiculaţi prin sistemele de aer condiţionat şi de umidificare a aerului). b) boli datorate suprasolicitării/traumatizării articulaţiilor sau supraîncordării. c) deformări ale coloanei vertebrale. d) discopatii, hernie de disc sau fracturi osoase. e) boli datorate zgomotului. Vom încerca să detaliem, ţinând cont de frecvenţa acestor afecţiuni: - Din punct de vedere al efortului fizic depus, activitatea coregrafului nu este cu mult mai uşoară ca a unui dansator/balerin în sala de repetiţie. În timpul montării unei lucrări, coregraful este nevoit să repete de mai multe ori elementele, pentru ca dansatorul nu doar să le înveţe, ci să-şi însuşească şi caracterul fiecărui dans în parte. De aici, riscul apariţiei unor afecţiuni anterior menţionate este la fel de mare pentru coregraf ca şi pentru dansatori. - Condiţiile de lucru în sala de repetiţii sau în scenă sunt aceleaşi ca la dansatori – adică praful, dar şi zgomotul produs de orchestră, din boxe. Anual se fac în sălile de repetiţii măsurători ale factorilor de zgomot, măsurători care permit încadrarea acestor colective în grupa specială de muncă( dansatori, suflători şi solişti vocali), deşi întregul colectiv artistic lucrează în aceste condiţii, atât la repetiţii, cât şi la spectacole. Urmare a acestor măsurători realizate anual, valorile maxime de expunere la zgomot şi stabilite prin lege sunt depăşite de fiecare dată. - Nu în ultimul rând, menţionăm faptul că un coregraf depune o muncă suplimentară de instruire permanentă, prin participări la ateliere de lucru, colocvii, consfătuiri, dar şi de documentare şi de alcătuire a unui repertoriu autentic şi spectaculos în acelaşi timp pentru colectivul respectiv, ceea ce presupune un efort şi un consum de energie fizică şi psihică în plus. Ţinând cont că această propunere de completare a legii vizează un număr de aproape 100 de specialişti în coregrafie din instituţiile de cultură menţionate la început şi de faptul că aceşti oameni profesionişti instruiesc colective profesioniste sau neprofesioniste ce reprezintă cu cinste România în numeroase festivaluri de folclor din întreaga lume, făcând din folclorul coregrafic românesc o adevărată emblemă naţională, vă rugăm, stimate Domnule Ministru, să ne sprijiniţi în demersul nostru, asigurându-vă de respectul unei categorii profesionale respectate şi apreciate.
Horujenco Ion - coregraf Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati Contactați autorul petiției