Avem nevoie de tineri sanatosi si implicati - Cerem reinfiintarea Ministerului Tineretului si Sportului!
PETIȚIE NAȚIONALĂ PENTRU REUNIFICAREA MINISTERULUI TINERETULUI ȘI SPORTULUI
1. Titlul petiției Reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului – O necesitate strategică pentru viitorul României
2. Destinatari Parlamentul României Administrația Prezidențială – În atenția Domnului Președinte al României Guvernul României Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale Agenția Națională pentru Sport Comisia pentru Tineret și Sport din Camera Deputaților Comisia pentru Învățământ, Tineret și Sport din Senat
3. Inițiatori Această petiție este formulată în contextul unor disfuncționalități majore apărute în arhitectura administrativă a statului român, în urma reorganizării instituționale prin care a fost desființat Ministerul Tineretului și Sportului, o structură guvernamentală care, timp de decenii, a integrat în mod coerent, eficient și cu rezultate vizibile politicile publice adresate tinerilor și dezvoltării sportului național.
În calitate de inițiator oficial al acestui demers civic, Partidul Verde (Verzii) își exprimă profunda preocupare față de efectele negative produse de această reorganizare, realizată fără o consultare publică largă și fără o evaluare de impact asupra domeniilor vizate. În mod concret, atribuțiile privind tineretul au fost transferate inițial în sfera de competență a Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, iar ulterior în sfera de competență a Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, unde problematica complexă a tineretului nu este tratată cu toată atenția necesară. Iar atribuțiile privind sportul au fost păstrate într-o structură separată, Agenția Națională pentru Sport, rămânând fără coerență strategică și fără capacitate reală de integrare a nevoilor și a realităților din teren. Această fragmentare a competențelor a condus, într-o perioadă scurtă de timp, la o slăbire evidentă a capacității instituționale de a formula și implementa politici publice eficiente în beneficiul tinerilor și sportivilor, în special la nivelul administrației locale, acolo unde efectele acestor politici sunt resimțite direct. În lipsa unei structuri guvernamentale unitare care să coordoneze transversal aceste domenii profund interdependente, se constată următoarele efecte negative, documentate prin observații din practică, feedback din partea organizațiilor neguvernamentale, studii comparative europene și raportări administrative:
1. Lipsa unei viziuni strategice integrate privind dezvoltarea tinerilor în România, cu accent pe dimensiunea formativă, sănătatea fizică și mentală, implicarea civică, incluziunea socială și accesul la resurse culturale, educaționale și sportive. În actualul cadru instituțional, tinerii sunt percepuți aproape exclusiv prin prisma politicilor de ocupare a forței de muncă și a măsurilor de protecție socială, ceea ce reduce complexitatea abordării acestui segment-cheie al populației.
2. Absenta unei strategii naționale coerente pentru sportul de masă și sportul de performanță. Fragmentarea administrativă a dus la slăbirea coordonării între structurile guvernamentale și federațiile sportive, între politicile pentru sportul școlar și cel olimpic, precum și între autoritățile centrale și locale. În lipsa unei politici unificate, se înregistrează scăderi în participarea copiilor și tinerilor la activități sportive, degradarea infrastructurii, lipsa de personal calificat și o reprezentare tot mai slabă în competiții internaționale.
3. Blocaje administrative și lipsă de sinergie între instituțiile implicate, cu efecte directe asupra finanțării programelor comune, a acreditării organizațiilor de tineret și sport, a implementării proiectelor europene (precum Erasmus+ Sport sau Corpul European de Solidaritate), dar și asupra gestionării taberelor școlare și a activităților extracurriculare. Lipsa unui cadru unic de decizie determină suprapuneri, întârzieri și un vid de responsabilitate în cazuri concrete.
4. Minimalizarea importanței educației non-formale, a voluntariatului și a formării civice a tinerilor, elemente fundamentale pentru o societate democratică, participativă și rezilientă. În lipsa unui minister de linie specializat în tineret, aceste componente esențiale au fost retrogradate în ierarhia politicilor publice, cu bugete diminuate, vizibilitate redusă și lipsă de sprijin logistic și legislativ.
5. Izolarea României de tendințele europene în materie de politici pentru tineret și sport. Conform modelelor administrative din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (precum Franța, Germania, Spania, Italia), există o abordare integrată și unificată asupra tineretului și sportului, reflectată în existența unor ministere comune care asigură o coordonare eficientă, resurse adecvate și o reprezentare puternică la nivel internațional. România, în actuala configurație, riscă să piardă accesul la bune practici, parteneriate și fonduri europene, din cauza lipsei unei structuri instituționale compatibile.
6. Eșecul în atragerea și motivarea tinerilor în proiecte și inițiative naționale. În lipsa unui minister dedicat, tinerii nu se mai simt reprezentați și incluși în prioritățile guvernamentale. Acest lucru se traduce prin apatie civică, migrație accelerată, lipsa de perspectivă și o ruptură între generația tânără și stat. Pe baza acestor constatări, cu un fundament factual solid și o analiză comparativă la nivel european, Partidul Verde (Verzii) consideră că reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului reprezintă nu doar o măsură administrativă de corecție, ci o necesitate strategică de interes național. Este imperios ca tinerii și sportul să redevină o prioritate guvernamentală tratată cu profesionalism, cu o abordare transversală și cu o viziune pe termen lung, în acord cu obiectivele dezvoltării durabile și angajamentele europene ale României.În acest sens, solicităm în mod expres autorităților publice competente – Administrația Prezidențială, Guvernul României, Parlamentul, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și Agenția Națională pentru Sport – inițierea de urgență a procedurilor legislative și administrative necesare pentru reînființarea Ministerului Tineretului și Sportului ca structură unică, cu personalitate juridică, buget propriu, capacitate decizională deplină și responsabilitate exclusivă în formularea, implementarea și evaluarea politicilor publice în domeniile tineretului și sportului. Această solicitare este motivată de interesul public general, de principiile bunei guvernări și de nevoia imperativă de a restabili echilibrul instituțional și eficiența intervențiilor statului în domenii-cheie pentru sănătatea, educația, coeziunea socială și viitorul tinerei generații din România.
4. Introducere – Justificarea demersului
Prezenta petiție este formulată de Partidul Verde (Verzii) în temeiul principiului bunei guvernări, al responsabilității instituționale față de generațiile tinere și al necesității asigurării unui cadru coerent, unitar și eficient pentru formularea, implementarea și monitorizarea politicilor publice din domeniile tineretului și sportului. Această inițiativă vine ca răspuns la o serie de disfuncționalități sistemice apărute în urma reorganizării administrației centrale, concretizate în desființarea fostului Minister al Tineretului și Sportului (MTS) și dispersarea atribuțiilor sale între două entități distincte, fără o viziune integratoare și fără o fundamentare tehnico-strategică adecvată.
Mai precis, reorganizarea a fost realizată astfel: Atribuțiile referitoare la tineret au fost transferate către Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, o instituție cu vocație predominant socială, orientată spre ocuparea forței de muncă, protecția categoriilor vulnerabile și asistență socială; Atribuțiile privind sportul au fost menținute într-un agenție distinctă, aflat însă în dificultate administrativă, subfinanțată și lipsită de integrarea politicilor de educație non-formală și formare a tinerilor.
Această reconfigurare a condus la o ruptură gravă între două domenii interdependente, afectând capacitatea statului de a promova dezvoltarea holistică a tinerilor, de a încuraja participarea acestora la viața comunității și de a construi o cultură națională a sănătății, a performanței și a implicării civice. Prin urmare, miza acestei petiții nu este doar una de ordin administrativ, ci una profund strategică, privind orientarea pe termen lung a politicilor pentru tineri și pentru sport în România.
În absența unui cadru instituțional integrat, se constată următoarele probleme majore:
1.1. Lipsa unei viziuni comune privind dezvoltarea tinerilor Actuala separare a atribuțiilor a condus la o abordare fragmentată și birocratică a problemelor specifice tinerei generații. Tinerii nu mai beneficiază de un cadru instituțional care să abordeze unitar nevoile lor educaționale, culturale, sportive, profesionale și civice. În lipsa unui minister dedicat, proiectele destinate tinerilor sunt dispersate între mai multe instituții, fără o direcție comună, fără coerență în priorități și fără obiective măsurabile la nivel național. Modelul funcțional al fostului MTS asigura un echilibru între componenta fizică (sportul), cea educațională (activitățile non-formale și taberele), cea de reprezentare (Consiliile de Tineret, Consiliul Național al Elevilor etc.) și cea de incluziune socială. Astăzi, aceste dimensiuni sunt tratate disparat, iar impactul asupra dezvoltării tinerilor este vizibil diminuat.
1.2. Absența unei strategii naționale moderne, coerente pentru sportul de masă și de performanță în rândul tinerilor Sportul, în orice societate democratică și funcțională, reprezintă un pilon esențial pentru sănătatea populației, pentru educația tinerilor și pentru coeziunea socială. În lipsa unei coordonări instituționale care să integreze sportul în politicile de tineret, participarea tinerilor la activități sportive scade dramatic, iar educația fizică este privită ca o formalitate școlară, nu ca o investiție în sănătate și disciplină personală. România se confruntă cu o scădere alarmantă a numărului de practicanți ai sportului de performanță și cu un dezinteres crescut față de sportul de masă. Absența unei strategii coerente privind dezvoltarea bazelor sportive, pregătirea antrenorilor, organizarea competițiilor și integrarea sportului în școală este o consecință directă a lipsei unei structuri unitare care să aibă în centrul preocupărilor tinerii sportivi.
1.3. Blocaje administrative și lipsă de coordonare interinstituțională Separarea domeniilor tineretului și sportului în două instituții diferite a creat obstacole administrative serioase în gestionarea proiectelor cu caracter transdisciplinar. Spre exemplu, organizarea taberelor tematice, sprijinirea cluburilor sportive școlare, finanțarea ONG-urilor de tineret cu profil sportiv, implementarea programelor europene (Erasmus+, Corpul European de Solidaritate etc.) întâmpină frecvent blocaje sau întârzieri din cauza lipsei unei autorități unice de decizie. Acest vid de coordonare produce ineficiență în utilizarea fondurilor publice, scade gradul de absorbție a fondurilor europene și generează confuzie atât în rândul beneficiarilor direcți (tineri, elevi, sportivi), cât și în administrațiile locale, care nu mai știu cui să se adreseze pentru sprijin și aprobare.
1.4. Dezinteres instituțional față de educația non-formală, civică și voluntariat Educația non-formală este o componentă esențială a formării tinerilor în societățile moderne. Activitățile de voluntariat, participarea în organizații, taberele tematice, dezbaterile civice și schimburile de experiență contribuie decisiv la dezvoltarea spiritului democratic, al inițiativei și al responsabilității sociale. Prin plasarea politicilor de tineret într-un minister cu orientare predominant socială și economică, aceste dimensiuni au fost minimizate și în mare parte ignorate, în lipsa unui cadru strategic și a unei structuri care să le valorizeze. Programele de educație civică, de leadership, de formare a animatorilor de tineret sau de promovare a cetățeniei active sunt astăzi fragmentate și subfinanțate. În condițiile în care tineretul și sportul sunt două domenii natural și funcțional corelate, existența unui minister unic specializat, cu expertiză, resurse și capacitate de coordonare integrată, reprezintă o condiție esențială pentru buna guvernanță și pentru protejarea interesului public general. Pe această bază, Partidul Verde (Verzii), în calitate de inițiator al prezentei petiții, solicită autorităților competente să revină asupra deciziei de divizare administrativă și să dispună reînființarea Ministerului Tineretului și Sportului ca entitate unificatoare, strategică și funcțională.
5. Argumente principale
Reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului nu constituie doar o revendicare de ordin simbolic sau administrativ, ci o necesitate obiectivă și strategică întemeiată pe o serie de argumente fundamentate juridic, instituțional și socio-educațional. Aceste argumente reflectă realități constatate la nivel național și sunt susținute de recomandări internaționale și modele de bună practică aplicate în state membre ale Uniunii Europene. În continuare sunt prezentate elementele centrale care justifică imperativul reînființării unui minister unic și specializat în domeniile tineretului și sportului:
5.1. Fundamentul istoric și eficiența dovedită a fostului Minister al Tineretului și Sportului Fostul Minister al Tineretului și Sportului (MTS) a funcționat ca autoritate centrală specializată în perioada postdecembristă, având competențe clar definite prin acte normative în vigoare, inclusiv prin Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 și prin reglementări specifice privind politicile de tineret. Această structură a permis o abordare integrată, coerentă și eficientă, atât din punct de vedere logistic și financiar, cât și în ceea ce privește reprezentarea intereselor tinerilor și ale sectorului sportiv în procesul de elaborare a politicilor publice. Desființarea acestei entități a condus la pierderi de capital instituțional, la scindarea echipelor de specialiști, la reducerea capacității de intervenție în teritoriu și la risipirea fondurilor dedicate acestor domenii, prin lipsa unei viziuni strategice comune.
5.2. Legătura funcțională indisolubilă între tineret și sport Tinerii reprezintă, în proporție covârșitoare, principalii beneficiari ai politicilor publice în domeniul sportului. Sportul, în multiplele sale forme – educațional, recreativ, de performanță – este o componentă esențială a dezvoltării fizice, mentale și sociale a tinerilor. A separa instituțional aceste două domenii contravine nu doar logicii funcționale, ci și bunului-simț administrativ. Integrarea politicilor sportive în cadrul unui minister care gestionează și politici de tineret permite: Formularea de obiective comune în strategiile naționale; Corelarea programelor de sport școlar și extracurricular cu politicile educaționale și de tineret; Susținerea participării active a tinerilor în competiții, tabere și proiecte europene; Încurajarea voluntariatului sportiv și promovarea unui stil de viață sănătos.
5.3. Eficiența bugetară și administrativă a unei structuri unificate Divizarea administrativă actuală a fostului Minister al Tineretului și Sportului, în două entități distincte – una care gestionează atribuțiile privind tineretul (în prezent subsumate Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale sau altor structuri sectoriale și alta care coordonează politicile sportive (Agenția Națională pentru Sport ) – presupune, în mod inevitabil, dublarea structurilor de funcționare, înregistrându-se următoarele efecte negative asupra capacității instituționale a statului: Existența a două bugete separate, cu linii de finanțare necorelate, ceea ce generează risipă financiară, suprapuneri în alocarea resurselor, precum și imposibilitatea constituirii unor fonduri comune dedicate inițiativelor transversale tineret–sport; Două aparate administrative paralele, fiecare cu proprii funcționari, direcții, servicii și compartimente de specialitate, determinând o ineficiență birocratică structurală, prin multiplicarea proceselor de aprobare, supraveghere, evaluare și raportare; Două seturi distincte de norme procedurale și regulamente, cu metodologii de finanțare și de implementare diferite, care îngreunează accesul beneficiarilor finali (ONG-uri, autorități locale, federații sportive, consilii de tineret) și conduc la confuzie instituțională și întârzieri administrative; Apariția unei competiții artificiale pentru resurse între cele două structuri, în detrimentul unei colaborări funcționale și în contradicție cu principiul subsidiarității și cu logica serviciului public unitar. Această arhitectură duală, menținută prin decizii administrative temporare și necorelate strategic, este contraproductivă atât din punct de vedere economic, cât și din perspectiva impactului social și educațional asupra tinerilor din România. În contrast cu această fragmentare, existența unui minister unic, cu competențe integrate în domeniile tineretului și sportului, ar permite: Raționalizarea cheltuielilor publice, prin eliminarea paralelismelor administrative și optimizarea cheltuielilor cu personalul, logistica, sediile, procedurile și infrastructura informatică, conform principiilor eficienței bugetare și bunei gestiuni financiare (principii consacrate în Legea finanțelor publice nr. 500/2002 și în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010); Alocarea eficientă și coordonată a fondurilor europene și guvernamentale, prin integrarea direcțiilor strategice și crearea unui cadru unitar de prioritizare a investițiilor în tineret și sport, în acord cu strategiile europene (ex. Strategia UE pentru Tineret 2019–2027 și Planul de Acțiune al UE privind sportul); Simplificarea accesului la finanțare pentru organizațiile de tineret, federațiile sportive, autoritățile locale și actorii din societatea civilă, prin implementarea unui sistem unificat de depunere, evaluare și contractare a proiectelor, care să reducă birocrația și să sporească gradul de absorbție al fondurilor; O mai bună coordonare interinstituțională, în special între nivelul central (minister) și nivelul local (direcții județene, autorități locale), în ceea ce privește planificarea și implementarea programelor, evitarea suprapunerilor și consolidarea mecanismelor de control și evaluare; Creșterea transparenței și a responsabilității administrative, prin concentrarea procesului decizional într-o singură structură ministerială, cu atribuții clare, trasee decizionale directe și obligații unitare de raportare publică; Dezvoltarea unui mecanism coerent de monitorizare și evaluare a politicilor publice, cu indicatori comuni pentru tineret și sport, corelați cu obiectivele naționale de educație, sănătate, coeziune socială și participare democratică. Menținerea actualei stări de fapt, caracterizată prin fragmentare, paralelism administrativ și lipsă de viziune integratoare, nu doar că încalcă principiile eficienței administrative și ale guvernanței responsabile, dar împiedică în mod real realizarea unor obiective fundamentale ale statului român în domeniile formării tinerei generații și promovării sportului național. Soluția evidentă și legitimă este reunificarea atribuțiilor într-un minister unic, bine structurat, cu funcție transversală și orientare strategică pe termen lung.
5.4. Conformitatea cu modelele europene de guvernanță La nivelul Uniunii Europene, majoritatea statelor membre mențin o abordare integrată în ceea ce privește tineretul și sportul, concretizată prin existența unor ministere unificate sau a unor structuri comune de coordonare, în vederea maximizării eficienței și coerenței politicilor naționale. Exemple relevante în acest sens includ: Franța – Ministerul Educației Naționale și al Tineretului (inclusiv responsabilități pentru sport); Italia – Departamentul pentru Politici de Tineret și Sport, aflat sub coordonare unitară; Germania – Ministerul Federal pentru Familie, Persoane Vârstnice, Femei și Tineret, care colaborează structural cu Ministerul Sportului într-un cadru unificat de strategie. Lipsa unei abordări similare în România plasează țara noastră în afara standardelor europene de guvernanță integrată și limitează capacitatea de a accesa fonduri dedicate și de a participa la rețele internaționale relevante pentru tineri și sportivi.
5.5. Răspunsul la nevoile reale ale tinerilor și sportivilor din România Tinerii din România reprezintă una dintre cele mai importante și, în același timp, vulnerabile categorii socio-demografice, aflată la intersecția dintre politicile educaționale, sociale, economice și culturale. Cu toate acestea, în mod paradoxal, tinerii reclamă, în mod constant și justificat, lipsa unui canal instituțional clar, vizibil și funcțional prin care să-și exprime nevoile, propunerile, aspirațiile și inițiativele civice. Fragmentarea atribuțiilor administrative între mai multe ministere (precum Muncii, Educației, Sportului, Sănătății) a condus la disoluția unei structuri centrale de reprezentare și coordonare, lăsând un vid instituțional profund resimțit la toate nivelurile: central, local, organizațional. Această stare de fapt este dublată de constatarea recurentă, semnalată atât de organizațiile de tineret, cât și de rapoarte oficiale (ex. Raportul Național privind Tineretul), că nu există în prezent un cadru coerent de dialog structurat între tineri și autoritățile publice. Mecanismele existente sunt fragmentate, subfinanțate, inconsistent aplicate și lipsite de autoritate decizională. În același timp, lipsa unei autorități publice centrale, dedicate în mod exclusiv și specializat tineretului, determină inexistența unei agende guvernamentale asumate și susținute cu privire la participarea tinerilor în viața publică. Pe de altă parte, sectorul sportiv, reprezentat prin federații, cluburi, antrenori, specialiști, sportivi și personal auxiliar, semnalează o lipsă cronică de sprijin sistemic din partea autorităților publice, manifestată prin: · sub-finanțarea programelor de pregătire sportivă; · degradarea infrastructurii sportive publice; · lipsa de predictibilitate în alocarea resurselor; · inexistența unor politici de performanță bazate pe obiective pe termen lung. Această lipsă de sprijin este agravată de dispersarea responsabilităților administrative și de absența unui cadru național integrator care să coreleze sportul de performanță cu cel de masă și cu educația fizică școlară, într-un efort unitar de promovare a sănătății, disciplinei și reprezentării internaționale. În acest context, existența unui minister unificat, cu competențe în domeniul tineretului și sportului, ar putea asigura următoarele beneficii structurale și funcționale: • Un cadru clar de reprezentare a intereselor tinerilor și sportivilor Ministerul ar putea constitui o voce instituțională legitimă, cu putere decizională și responsabilitate politică, care să centralizeze, să susțină și să promoveze cererile, nevoile și inițiativele venite din partea tinerilor și sportivilor din întreaga țară. Această reprezentare ar trebui consolidată prin structuri precum Consilii Consultative Naționale, birouri regionale de tineret și sport, precum și prin mecanisme digitale de consultare publică. • O platformă unică de dialog cu societatea civilă Un minister integrat ar putea garanta organizarea sistematică a dialogului structurat între autoritățile publice și reprezentanții ONG-urilor, federațiilor sportive, consiliilor studențești și elevilor, în spiritul recomandărilor Comisiei Europene privind dialogul civic și participarea democratică. Platforma ar permite: · consultarea prealabilă la elaborarea politicilor publice; · formularea de propuneri legislative de jos în sus („bottom-up”); · cooperarea în organizarea programelor naționale și internaționale de tineret și sport. • Programe integrate de formare, mentorat, voluntariat și performanță O structură ministerială unificată ar putea elabora și implementa programe naționale coerente, multidisciplinare, care să răspundă simultan nevoilor educaționale, profesionale, civice și sportive ale tinerilor, după modelul Programului Național pentru Tineret sau al Schemelor de Mobilitate Erasmus+ Sport. Aceste programe ar include: · stagii de mentorat pentru tineri sportivi și lideri de organizații; · rețele de voluntariat sportiv și civic; · incubatoare de inițiativă pentru sportul de bază în mediul rural și urban marginalizat. • Creșterea capacității de a elabora politici bazate pe date, cercetare și consultare publică reală Un minister unificat ar avea posibilitatea instituirii unui Observator Național pentru Tineret și Sport, cu rolul de a colecta, analiza și publica date statistice, cercetări calitative și evaluări de impact, pe baza cărora politicile publice să fie elaborate în mod obiectiv și transparent. Această capacitate analitică ar fundamenta: · identificarea nevoilor reale și a decalajelor teritoriale; · măsurarea eficienței intervențiilor guvernamentale; · adaptarea rapidă a politicilor la evoluțiile sociale, culturale și economice. Reunificarea administrativă într-un singur Minister al Tineretului și Sportului ar constitui nu doar o reformă de eficiență instituțională, ci o reparație democratică în favoarea unor segmente sociale ignorate sau marginalizate în actuala configurație guvernamentală. Este timpul ca România să restabilească un cadru instituțional solid, funcțional și participativ, în care tinerii și sportivii să nu mai fie percepuți drept simple categorii statistice, ci drept actori esențiali în construcția unui stat social, modern și european.
5.6. Respectarea principiului subsidiarității și al interesului public general Conform principiilor consacrate în dreptul administrativ și în jurisprudența Curții Constituționale, statul are obligația constituțională de a asigura exercitarea drepturilor fundamentale ale tinerilor – între care se regăsesc dreptul la educație, la sănătate, la asociere și la libera dezvoltare a personalității. Fragmentarea actuală a responsabilităților guvernamentale nu face decât să îngreuneze realizarea acestor drepturi. În plus, Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 prevede obligația statului de a sprijini dezvoltarea sportului în strânsă legătură cu sistemul educațional și cu politicile de tineret. Reunificarea ministerului ar restabili echilibrul instituțional prevăzut de cadrul legal și ar facilita implementarea prevederilor legii în mod coordonat. Reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului nu reprezintă o simplă revenire la o formulă anterioară, ci o măsură de reformă administrativă esențială, justificată prin realități interne și externe, prin nevoile directe ale beneficiarilor, prin logica funcțională a politicilor publice și prin imperativele guvernanței moderne. Această măsură ar reconstrui încrederea tinerilor și a sectorului sportiv în capacitatea statului de a acționa coerent, profesionist și în interesul general.
6. Solicitări concrete
Având în vedere constatările expuse în secțiunile anterioare ale prezentei petiții și în temeiul interesului public legitim, al principiului constituțional al accesului egal la dezvoltare personală, educație și sănătate, precum și al necesității asigurării unei guvernanțe coerente și eficace în domeniile tineretului și sportului, subsemnații — reprezentanți ai societății civile, ai sectorului sportiv, ai organizațiilor de tineret, ai mediului educațional și ai formațiunilor politice interesate — formulăm următoarele solicitări exprese, adresate autorităților publice competente:
6.1. Reînființarea Ministerului Tineretului și Sportului Solicităm inițierea de urgență, prin hotărâre de guvern sau prin proiect legislativ, a procedurilor legale necesare pentru reînființarea Ministerului Tineretului și Sportului ca structură guvernamentală unificată, cu personalitate juridică, buget propriu și competențe exclusive în domeniile tineretului și sportului. Această structură trebuie să fie organizată în conformitate cu standardele de eficiență administrativă, transparență decizională și orientare spre rezultat, având capacitatea de a elabora, implementa și monitoriza politici publice integrate, în colaborare cu actorii sociali relevanți.
6.2. Transferul atribuțiilor privind tineretul de la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Socialee Solicităm realocarea completă și definitivă a atribuțiilor, resurselor umane, bugetare și logistice aferente politicilor de tineret de la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale către noul Minister al Tineretului și Sportului, pentru a restabili coerența funcțională dintre aceste două domenii și pentru a evita suprapunerile de competență sau lipsa de coordonare instituțională. Acest transfer trebuie să fie realizat cu respectarea principiului continuității serviciului public și cu implicarea personalului de specialitate care a gestionat anterior aceste politici în cadrul fostului MTS.
6.3. Elaborarea și adoptarea unei Strategii Naționale pentru Tineret și Sport actualizate (2025–2035) Solicităm constituirea, sub coordonarea noului minister reînființat, a unui grup de lucru interministerial și intersectorial cu scopul elaborării unei Strategii Naționale pentru Tineret și Sport, cu orizont de timp pe termen lung (2025–2035), care să definească obiective strategice, direcții de acțiune, indicatori de performanță și surse de finanțare. Această strategie trebuie să fie rezultatul unui proces amplu de consultare publică, incluzând organizații neguvernamentale de tineret și sport, autorități locale, federații sportive, consilii ale elevilor și studenților, sindicate și experți independenți.
6.4. Constituirea unui Consiliu Național Consultativ pentru Tineret și Sport Solicităm instituirea, prin act normativ, a unui Consiliu Național Consultativ pentru Tineret și Sport, ca organism consultativ permanent al ministerului, având rolul de a asigura dialogul structurat cu societatea civilă, monitorizarea implementării politicilor publice și formularea de propuneri legislative și strategice. Componența consiliului trebuie să reflecte principiul reprezentativității, incluzând actori relevanți din societatea civilă, mediul academic, sectorul sportiv, organizațiile de tineret, precum și reprezentanți ai autorităților publice centrale și locale.
6.5. Stabilirea unui buget anual minim garantat pentru tineret și sport Solicităm legiferarea unui prag minim garantat de alocare bugetară anuală pentru activitățile de tineret și sport, exprimat procentual din bugetul general consolidat, în scopul asigurării sustenabilității programelor, infrastructurii și resurselor umane din aceste domenii. În vederea asigurării predictibilității financiare, a transparenței bugetare și a sustenabilității programelor dedicate tinerilor și sportului, solicităm instituirea, prin legea bugetului de stat și prin acte normative subsecvente, a unor linii bugetare distincte și recurente, gestionate de viitorul Minister al Tineretului și Sportului, dedicate următoarelor domenii de interes strategic: • Finanțarea organizațiilor de tineret și sport Este esențial ca ONG-urile de tineret, federațiile sportive, cluburile locale și structurile asociative care activează în domeniul educației non-formale, sportului de masă și performanței să beneficieze de un mecanism financiar dedicat, stabil și transparent, reglementat prin ghiduri de finanțare naționale și anuale. Aceste linii bugetare ar trebui să permită: finanțarea programelor de educație civică, voluntariat și leadership; organizarea de tabere tematice, competiții sportive și forumuri naționale; susținerea inițiativelor de incluziune socială prin sport și cultură. Totodată, acest demers ar răspunde obligațiilor statului asumate prin Legea tinerilor nr. 350/2006 și Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, care prevăd sprijinirea formelor de asociere ale tinerilor și promovarea sportului în comunități. • Investiții în infrastructura sportivă și de agrement pentru tineri Solicităm crearea unei linii bugetare distincte și anuale pentru finanțarea modernizării, întreținerii și dezvoltării infrastructurii sportive și de agrement la nivel local, județean și național, în special în zonele defavorizate, rurale sau subdezvoltate. Aceasta ar trebui să includă: construirea și reabilitarea bazelor sportive școlare; dotarea cu echipamente moderne a sălilor de sport și a terenurilor de joc; dezvoltarea de parcuri, centre de agrement, trasee sportive urbane și spații recreative dedicate tinerilor. Lipsa infrastructurii de bază reprezintă una dintre cele mai mari bariere în calea participării tinerilor la activități fizice, sociale și culturale, iar lipsa de investiții în acest sens accentuează inegalitățile teritoriale și sociale. • Formarea personalului de specialitate: antrenori, lucrători de tineret, mentori Este necesară crearea unei linii bugetare dedicate dezvoltării resursei umane din domeniile tineretului și sportului, prin programe certificate de formare profesională continuă, specializare, schimb de bune practici și mentorat. Aceasta ar putea include: cursuri de perfecționare pentru antrenori, instructori sportivi, educatori; programe de formare pentru lucrători de tineret, consilieri, facilitatori comunitari; sprijin pentru tineri mentori și lideri de organizații; mobilități profesionale în rețele europene și internaționale (ex: Salto-Youth, ENYC, EYCA etc.). Un sistem coerent de formare contribuie direct la profesionalizarea domeniului și la creșterea calității serviciilor oferite tinerilor. • Promovarea participării tinerilor în proiecte europene și internaționale O linie bugetară separată este necesară pentru cofinanțarea și susținerea participării active a tinerilor din România în inițiativele internaționale de mobilitate, formare și reprezentare, ca parte a angajamentelor României în cadrul Uniunii Europene, Consiliului Europei și ONU. Aceasta ar susține: proiectele Erasmus+, Corpul European de Solidaritate, Youth@Work, Europe Goes Local etc.; participarea delegaților români în structurile de tineret ale Consiliului Europei, Comisiei Europene, ONU și alte foruri internaționale; organizarea de evenimente europene în România (ex. summituri de tineret, forumuri sportive); campanii de informare și diseminare a bunelor practici europene în comunități. În absența unei finanțări dedicate, România riscă să-și diminueze profilul internațional în domeniul politicilor de tineret și sport, și să reducă șansele tinerilor de a se implica activ în procesele decizionale internaționale. Crearea acestor linii bugetare nu este doar un exercițiu tehnic de organizare financiară, ci o condiție esențială pentru ca viitorul Minister al Tineretului și Sportului să poată acționa predictibil, profesionist și strategic, în beneficiul direct al tinerilor, sportivilor și al comunităților locale.
6.6. Dezvoltarea unui cadru legislativ modern și integrat Solicităm inițierea unui proces legislativ de revizuire și armonizare a legislației naționale în domeniul tineretului și sportului, prin comasarea și actualizarea actelor normative relevante (inclusiv Legea nr. 69/2000, Legea tinerilor, legislația privind voluntariatul și educația non-formală), în vederea realizării unui Cod al politicilor de tineret și sport, adaptat realităților sociale actuale și standardelor europene. Prin urmare, considerăm că implementarea acestor solicitări reprezintă un act de responsabilitate instituțională, o datorie democratică și o investiție strategică în viitorul României. Tinerii și sportivii au nevoie de un cadru instituțional funcțional, coerent și receptiv, care să le sprijine potențialul și să contribuie activ la consolidarea unei societăți echitabile, sănătoase și performante.
7. Încheiere – Apel la responsabilitate publică
Reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului nu poate fi redusă la o simplă decizie de reconfigurare administrativă. Aceasta reprezintă, în esență, un act de viziune politică, maturitate instituțională și asumare a unei datorii morale și constituționale față de generațiile tinere și față de viitorul națiunii. Într-un context social marcat de provocări multiple – de la migrația forței tinere de muncă, la scăderea interesului pentru participare civică și sportivă, până la polarizarea accentuată a accesului la educație și sănătate – statul român este obligat să răspundă prin politici coerente, integrate și centrate pe om. Partidul Verde (Verzii), în calitate de inițiator al acestei petiții, formulează un apel solemn și argumentat către autoritățile executive și legislative ale statului – Administrația Prezidențială, Guvernul României, Parlamentul, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Agenția Naționala pentru Sport – pentru a da curs, cu responsabilitate și urgență, acestei cerințe fundamentale: reunificarea domeniilor tineretului și sportului într-un minister unic, funcțional și reprezentativ, capabil să acționeze eficient și pe termen lung în interesul public general. Această solicitare nu se fundamentează pe nostalgie instituțională sau pe rațiuni formale, ci pe un diagnostic clar al ineficienței structurale generate de actuala divizare: lipsă de viziune unitară, paralelisme birocratice, risipă de resurse, absenteism instituțional în fața nevoilor reale ale tinerilor și sportivilor, precum și marginalizarea completă a educației non-formale, a implicării civice și a performanței sportive la nivel național. Generația tânără din România, aflată în căutarea unei identități profesionale, sociale și culturale, are nevoie de un sprijin concret, nu doar de promisiuni declarative. Tinerii nu sunt o masă de manevră electorală și nu pot fi tratați ca un subiect secundar în cadrul politicilor de muncă și asistență socială. De asemenea, sportul – ca instrument de sănătate publică, de incluziune socială și de afirmare națională – are nevoie de o viziune coordonată, profesionistă și susținută financiar. În multe state membre ale Uniunii Europene, domeniile tineretului și sportului sunt tratate unitar, în cadrul unor ministere de linie, recunoscând astfel interdependența lor funcțională. România, prin menținerea actualei formule de dispersare administrativă, riscă nu doar să piardă oportunități de finanțare și cooperare internațională, ci și să compromită dezvoltarea pe termen lung a unei generații care deja resimte dezangajarea civică și distanțarea de valorile democratice. În acest sens, apelul nostru este unul adresat rațiunii, nu conjuncturii; conștiinței instituționale, nu interesului politic de moment. Un guvern responsabil, o clasă politică matură și o administrație publică eficientă sunt acelea care își asumă reforme necesare atunci când este evident că vechile formule nu mai funcționează.
Reunificarea Ministerului Tineretului și Sportului este o decizie corectă, legitimă, sustenabilă și profund necesară. Ea reprezintă un pas către re-credibilizarea administrației publice în fața tinerilor, către reconstruirea încrederii în instituții și către recâștigarea respectului României în plan european, ca stat care își sprijină activ cetățenii cei mai dinamici, mai creativi și mai valoroși. Prin semnarea acestei petiții, ne exprimăm nu doar acordul față de o reformă instituțională punctuală, ci și angajamentul nostru civic față de un proiect național de responsabilitate, echitate și viitor. Credem că România poate și trebuie să ofere tinerilor și sportivilor nu doar discursuri, ci instrumente reale de afirmare, dezvoltare și participare activă.
Este timpul ca Guvernul și Parlamentul să acționeze. Timpul promisiunilor a trecut. România are nevoie, acum, de un Minister al Tineretului și Sportului care să acționeze pentru oameni, nu pentru structuri sau partide politice.
Partidul Verde Contactați autorul petiției