Apel către Dir. "E. Wiesel" ref. la statuia lui M. Vulcănescu

APEL

adresat Domnului Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

Stimate Domnule Alexandru Florian,

Cu regret am luat cunoştinţă de faptul că aţi solicitat Primăriei Sectorului 2 înlăturarea de pe domeniul public a statuii lui Mircea Vulcănescu, personalitate interbelică şi victimă a genocidului comunist, motivând că acesta a fost condamnat ca şi criminal de război, prin decizia nr. 27/6.02.1948 a secţiei a IX-a Curţii de Apel Bucureşti, iar prin Ordonanţa de urgenţă 31/2002 ridicarea sau menţinerea în locuri publice a unor statui şi plăci comemorative dedicate criminalilor de război este interzisă.

Stimate Domnule Alexandru Florian,

În secolul al XX-lea poporul evreu a trăit o teribilă tragedie, pe care cuvintele nu o pot descrie. Holocaustul, cu milioanele sale de victime jertfite unei ideologii inumane, nu a fost, însă, unicul genocid din acest veac. Naziştii înşişi au ucis în masă şi alte grupuri decât evreii, iar genocidul comunist a dat un număr de victime apreciat, de către unii autori, la suta de milioane. Desigur, fiecare viaţă luată strigă la cer precum o lume întreagă, iar numărul de victime este nepotrivit să fie comparat. Nu trebuie uitat, însă, faptul că au existat toate aceste genocide.

Poporul român şi-a cunoscut propria tragedie, în cadrul genocidului comunist, a cărui victimă a căzut şi Mircea Vulcănescu. A invoca în chip de argument o decizie a unei Curţi aservite unui regim abuziv, precum acea Curte de Apel care a pronunţat sentinţa „criminalului de război” Mircea Vulcănescu este la fel de absurd precum a invoca drept argumente, într-un context oarecare, admiţându-le, astfel, ca întemeiate, deciziile pe care Germania nazistă le-a dat împotriva evreilor şi altor grupuri vizate pentru exterminare.

Acuzatul Vulcănescu Mircea şi-a pledat nevinovăţia (în interesul adevărului aţi fi putut lectura pledoaria sa, care a fost restituită memoriei colective) în urechile surde ale unei justiţii ideologizate, dedicate reducerii la imposibilitatea de acţiune- şi chiar exterminării- tuturor actualilor şi potenţialilor opozanţi ai puterii politice de la ora aceea, după cum zadarnic şi-au strigat inocenţa şi victimele holocaustului. „Crima” lui Mircea Vulcănescu (funcţionar de carieră) a fost aceea de a fi fost un finanţist strălucit şi un om lucid, de care ţara sa a avut nevoie, într-o perioadă foarte dificilă.

Vă rugăm, aşadar, să vă reconsideraţi poziţia, care, din nefericire, aruncă o tristă umbră asupra tragediei tuturor celor a căror viaţă a fost cerută de regimurile politice care au pătat obrazul umanităţii în cursul veacului precedent.

Vă îndemnăm, în acest context, la un act de reparaţie morală, pe care aţi putea-o aduce sub forma unor scuze publice adresate poporului român şi familiei lui Mircea Vulcănescu, victima de genocid la a cărei memorie s-a atentat, cel mai probabil dintr-o regretabilă scăpare, prin întâmpinarea pe care Institutul pe care îl conduceţi a adresat-o Primăriei Sectorului 2 al Capitalei, sub semnătura Dumneavoastră, în calitate de Director General. Gestul ar putea fi, eventual, făcut în numele întregii Dumneavoastră instituţii, după cum a fost făcută şi întâmpinarea către Primărie.

Nu o dată, persoane fizice sau juridice au prezentat poporului evreu scuze publice, în urma unor sesizări făcute în numele victimelor Holocaustului. În cazul de faţă, considerăm că ar fi adecvat să vă cereţi Dumneavoastră scuze, înaintea memoriei unei victime a unui alt genocid (Mircea Vulcănescu, reprezentat prin rudele sale în viaţă) şi în faţa poporului său (român). Un astfel de gest de reparaţie morală ar fi apreciat ca o firească dovadă de nobleţe şi bună credinţă.

Exprimăm, în încheiere, speranţa că veţi lua în consideraţie apelul nostru, realizând necesitatea şi oportunitatea comiterii gesturilor pe care vi le propunem.

Cu cele mai bune urări,

Subsemnaţii: