Semnează petiția de susținere a investigării crimelor regimurilor totalitare și aducerea celor vinovați în fața justiției
PERICOLUL REABILITĂRII TOTALITARISMULUI
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc consideră că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la cazul Gheorghe Ursu (Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de CAB, Secția I Penală, în dosarul 2500/2/2017 – 1030/2017) reprezintă un moment crucial pentru toate instituțiile implicate în condamnarea totalitarismului comunist și în reabilitarea victimelor nevinovate ale acestuia, dar și pentru societatea românească în ansamblul ei.
Exonerarea de responsabilitate juridică a membrilor aparatului de securitate direct și indirect implicați în asasinarea disidentului Gheorghe Ursu lovește în fundamentele morale ale societății, reprezintă un pericol la adresa statului de drept și se situează în contradicție flagrantă cu adevărul istoric. Ea creează premisele impunității celor care au fost implicați în crimele politice ale regimului comunist și fragilizează cultura democratică din România, deschizând larg calea reabilitării regimului totalitar.
Reabilitarea regimului comunist din perioada 1965-1989, în baza falsului motiv că în timpul lui Nicolae Ceaușescu nu s-a mai practicat represiunea de masă, atrage după sine reabilitarea totalitarismului comunist pe tot parcursul existenței sale. Exact în ziua în care informatoarea Securității a transmis ofițerului de legătură jurnalul inginerului Gheorghe Ursu, la 22 decembrie 1984, șeful Direcției I, general-maior Bordea Aron, își anunța superiorii că nu mai puțin de 334 de foști membri ai partidelor și mișcărilor politice din România interbelică constituiau obiectul diverselor „măsuri informativ-operative”. Era vorba despre 17 ingineri, 20 de profesori, 25 de juriști, 8 medici, 8 preoți, 52 de funcționari, 136 de muncitori și tehnicieni și 68 de țărani. Dintre aceștia, 73 de persoane erau „lucrate prin dosare de urmărire operativă”, 186 se aflau în „supraveghere prioritară” și 13 în „supraveghere informativă”, cu scopul documentării „manifestărilor ostile” la adresa regimului.
Așa cum reiese din documentele Securității din anii 80, nu există diferențe fundamentale între perioadele în care la conducerea Partidului Muncitoresc Român/Partidului Comunist Român s-au aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Doctrina politică și ideologia oficiale nu au cunoscut schimbări importante, aparatul de represiune și control a îndeplinit aceleași funcții, iar consolidarea dictaturilor personale ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu s-a sprijinit pe elitele politice formate odată cu instaurarea comunismului în România, la sfârșit celui de-al Doilea Război Mondial.
IICCMER a publicat pe site-ul Instituției o analiză din perspectivă istorică a motivării deciziei ICCJ în cazul Gheorghe Ursu, tocmai pentru a înțelege mai bine de ce motivarea respingerii apelului nu reprezintă o expresie convingătoare a funcționării statului de drept. Ea șterge într-un mod artificial diferența între un regim democratic și cel totalitar, ignorând adevărul istoric.
Semnatarii documentului sunt:
Prof.univ.dr. Daniel Șandru, Președinte executiv al IICCMER
Dr. Mioara Anton, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Prof.univ.dr. Dennis Deletant, istoric, Woodrow Wilson Public Policy Fellow
Dr. Cosmin Popa, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Prof.univ.dr. Ioan Stanomir, politolog, Universitatea București
Dan Mihai Țălnaru, istoric, fost Director general al IICCMER
Vă invităm să semnați această petiție prin care susținem investigarea crimelor regimurilor totalitare și aducerea celor vinovați în fața justiției! Pentru memoria victimelor regimului comunist, pentru adevărul istoric oferit generațiilor prezente și viitoare!
Didona Goanţă, Coordonator Comunicare, IICCMER Contactați autorul petiției