Ursul brun din Carpati a fost condamnat la disparitie!

Ultima redută a ursului brun a fost cucerită  Ursul brun din Carpaţi a fost condamnat la dispariţie      

     Aş vrea să vă pun câteva întrebări din care voi ONG-işti şi semnatarii petiţiilor voastre să vă daţi seama cam cât cunoaşteţi despre urşi, dar mă abţin pentru că este irelevant. Habar nu aveţi de nimic ! o dovediţi!  

         Vă interesează doar banii şi să fiţi un ghimpe în coasta celor care întradevar, cu atâţia ani de experienţa în urmă, au gestionat si gestionează vânatul din pădurile României. În acelaşi timp ponegriţi oameni profesionişti în domeniul cinegetic de la care aţi putea lua lecţii de ceea ce înseamnă gestionarea responsabilă şi durabilă vânatului. Nu ştiu ale cui interese le reprezentaţi, dar vă asigur că ceea ce aţi făcut, ( aş vrea să cred în necunoştinţă de cauză), va duce la reducerea drastică a efectivelor de urs, în special, pentru că ursul care în ultimii ani a ajuns la efective poate triple faţă de efectivele normale şi care provoacă pagube numeroase,  va fi combătut prin toate mijloacele posibile : otrăvire, ucidere a puilor cu câinii ciobaneşti, ucidere a puilor la bârlog,  braconaj, capcane, laţuri, etc.

Din cele mai vechi timpuri România a fost renumită în Europa pentru exemplarele de vânat recoltate atât de vânătorii autohtoni cât şi de vânătorii veniţi din afara graniţelor, fapt care a dăinuit peste ani şi ani… acest lucru  nu  s-a datorat ONG-urilor sau guvernanţilor  “de birou” ci unor oameni competenţi care au stabilit reguli si legi sănătoase in funcţie de situaţiile din  teren, legi care de sute de ani au dus la conservarea speciilor de animale pentru care,  România,  mă mândresc, este apreciată şi astăzi.

Sunt a patra generaţie dintr-o familie care a gospodărit fonduri de vânătoare, practic această meserie de foarte mulţi ani, sunt dedicat la tot ceea ce înseamnă protejarea mediului şi gospodărirea vânatului şi vă spun cu cea mai mare seriozitate că recoltarea controlată a exemplarelor de urs, lup si pisică salbatică s-a facut dintotdeauna şi a fost metoda optima de menţinere a efectivelor  normale şi sănătoase în fondurile cinegetice, deoarece sunt specii de vânat  care nu au duşmani naturali.

Ca angajat al unei asociaţii de vânătoare vă spun doamnă Ministru, că nu aveţi cunoştinţă nici măcar de 15% din pagubele pe care urşii le provoacă proprietarilor de culturi şi animale, precum şi in fondurile cinegetice, deoarece asociaţiile de vânătoare din zona Făgăraşului, şi probabil şi din alte zone, au reuşit să minimalizeze impactul dintre proprietarii păgubiţi şi urşi prin promisiunea că în momentul începerii sezonului de vânătoare urşii care fac pagube vor fi împuşcaţi .

În acest moment ne confruntam  cu o situaţie nemaiîntalnită, datorită presiunii ONG-urilor, Ordinul Ministrului pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup și pisică sălbatică a fost respins .

ASTA INSEAMNA CONDAMNAREA LA DISPARITIE A URSULUI BRUN DIN CARPATI

Da, d-lor guvernanţi si ONG-işti, exact acest lucru l-aţi făcut in momentul în care aţi interzis  menţinerea efectivelor normale de urs prin împuşcarea exemplarelor care produc pagube.         

  Gestionam fonduri cinegetice de munte, deci minim 10.000 ha / fond cinegetic. Conform ultimelor evaluări efectuate şi verificate împreuna cu Garda Forstieră şi APM Brasov în această suprafaţă se află minim 50 de exemplare de urs. Nu am împuşcat mai mult de un urs pe fiecare fond cinegetic, conform ordinului de ministru. Nu cred ca extragerea unui exemplar  din cele 50 exemplare la minim 10.000 ha, ar pune în pericol populaţia de urşi din fondurile gestionate de asociaţiile de vânătoare din zona Munţilor Făgăraşului, deci din minim 50 de exemplare de urs,  se extrag unul sau maxim două  exemplare anual,  situaţie care se poate verifica şi nu are nimic de a face cu cifrele pompoase din petiţiile publicate.          

Domnilor şi doamnelor ONG-işti, nu datorită vouă şi inepţiilor voastre există vânat în pădurile României, ci datorită nouă, oamenilor care zilnic ne aflăm in teren, în preajma  animalelor sălbatice, încercând să observăm şi să corectăm orice anomalie şi orice nevoie a vânatului, datorită nouă , cei care cu profesionalism şi responsabilitate, zi şi noapte, vară sau iarnă , patrulăm drumuri şi poteci de munte ocrotind liniştea şi siguranţa vânatului, datorită nouă , care ne sacrificam timpul şi sănătatea cu drag, pentru ca vânatul ce îl gestionăm sa nu aibă parte de nimic din ceea ce i-ar periclita continuitatea ca specie sănătoasă şi viguroasa. .        

    În schimb datorită vouă(ONG-uri) există câini şi pisici hoinare în sate , oraşe şi păduri, care nu fac decât să aducă necazuri populaţiei şi pagube mediului silvatic prin împraştierea de boli şi distrugerea puilor de vânat (iepuri, căprioare, cerbi), câini şi pisici pe care le abandonaţi,  lăsându-le, la propriu, să se mănânce de foame între ele şi să moară în chinuri groaznice .      

     Noi suntem cei care iubim natura, nu voi, care iubiţi banii nemunciţi, veniţi din cine ştie ce sursă, care nu are nici o legatură cu bunastarea animalelor sălbatice.         

  Prin ceea ce faceţi nu veţi ajunge decât la distrugerea masivă a populaţiei de urşi.   

        Vă întreb, unde sunt urşii ţărilor învecinate?  Vă spun eu, prin scoaterea ursului în afara interesului cinegetic, ursul a devenit pericol pentru  celelalte animale sălbatice, pentru animalele domestice şi nu în ultimul rând pentru om. Rezultatul, dispariţia !      

     De ce nu opriţi tăiatul pădurilor? Interesele prea mari vă depăşesc?        

   De ce nu aveţi grijă de copii şi bătrâni, nu este destul de profitabil pentru voi?       

    De ce condamnaţi un animal care nu poate riposta la incompetenţa de care daţi dovadă, atunci când prin activităţile voastre, aşa zis binevoitoare, voi nu faceţi decât să îl distrugeţi ca specie?          

Fiind mereu ocupaţi cu ceea ce implică meseria noastră nu avem timp să facem demonstraţii, să scriem petiţii şi să scoatem lumea în stradă. Dar vă rugăm pe dumneavoastră, ONG-iştii, care aveţi timp la dispoziţie nelimitat şi buzunarele doldora, să vă ocupaţi de acest lucru cu specificaţia ca “mentorii” voştrii să găsească cauze serioase şi nobile pentru care să faceţi acest lucru şi care să aducă un puţin de bine în sufletele atâtor oameni care au nevoie, sunt sigur că îi găsiţi, dacă vreţi.        

 Vă întreb, dacă aţi auzit vreodată de efectele consangvinizării sau efectele suprapopulării cu o anumita specie într-o suprafaţă limitată? Totul duce la dispariţia celorlalte specii de animale sălbatice  de pe acea suprafaţă şi apoi  pierderea treptată, până la dispariţie a speciei dominate , datorită consangvinizarii.

Vă interesează ?

Vouă ONG- iştilor nu vă pasă , proprietarii de culturi şi proprietarii de animale fac demonstraţii şi cer socoteala guvernului, voi , doar “minaţi” terenul , vă luaţi plata  şi nu vă mai interesează ce se întâmplă în urma voastră iar semnatarii petiţiilor voastre … semnează fără să ştie ce,  în ideea că sunt mari iubitori de animale .

Dar înainte să închei mai am o singură întrebare: Care ONG se va oferi să plătească pagubele materiale sau Doamne fereşte, umane,  care vor avea loc de acum încolo datorită  incompetenţei şi neseriozitaţii de care daţi dovadă faţă de  efectele ce le-ar putea avea acţiunea voastra asupra populaţiei şi faunei sălbatice din România .

P.S. Am fost impresionat  de pozele cu care ati manipulat  populatia ,  foarte înduioşător : o pisicuţă  cu ochii mari si nevinovaţi , un ursuleţ curios  şi o frumuseţe de lup fotografiat pe undeva prin Alaska.

Aţi făcut oamenii care nu cunosc adevărul să semneze petiţiile voastre  dezinformate.   

 Arătaţi-le  semnatarilor o haita de  9-10 lupi care atacă şi răpun un cerb , îl gonesc pana la râu …râul e îngheţat , gheaţa crapă sub greutatea cerbului şi îl prinde ca într-o capcană … o lupoaica mare îi sare în beregată şi ceilalţi il sfâşie de viu … linişte… scrâşnit de fălci şi firişoare de sânge ce se scurg pe gheaţa albă …          

Arătaţi-le  un pui de căprioară , abia născut ,cu  boticul negru ,umed şi curios , cu blaniţa pictată  parcă cu petale de cireş … nu se poate ţine încă pe picioruşele subţiri  şi tremurânde …apare un urs !…  căprioara fuge,  sperând că ursul o va urmări , dar nu … un icnet uşor , zgomot de oscioare rupte  şi … linişte  sau poate doar strigătul îndurerat al căprioarei … ( oricum ursul nu s-a săturat , merge sa  atace  şi vreo doi vărgaţi abia nascuţi , sunt uşor de prins pentru el , că de … murele se coc abia la toamnă!)

Şi mai arătaţi-le şi un motănoi sălbatic cum decimează o familie gingaşă de iepuraşi, una de potârnichi şi vreo două de prepeliţe   şi aţi rezolvat problema,   o sa mai semneze  petiţia!  

 

Doru  Stroia

Dejani , Făgăras